14.992 de modificări
Modificări
→CANONUL SFINTELOR SCRIPTURI: wikizare: abuz de scriere cu majuscule
Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.
=='''CANONUL SFINTELOR SCRIPTURI'''Canonul Sfintelor Scripturi==
[[Image:Biblia.Tetragramele benedictine.png|thumb|300px|right|Biblia. Tetragramele benedictine Porțiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoțești din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfățișare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.H. Sulurile au fost găsite de Gabriel Barkay în 1979 în Ierusalim]]
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367.
În creștinism, după ruperea bisericii Romano-Catolice din Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, au apărut canoane ale Bibliei diferite de Canonul Sfintelor Scripturi.
Iată un scurt istoric al lor:
După cum vom vedea puțin mai jos, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți numesc anaghinoscomene (gr, ἀναγιγνωσκόμενα - anaghinoscomena = bune de citit) cărțile din Vechiul Testament (care se găsesc în afara celor 22 de cărți canonisite după alfabetul ebraic), deși ele sunt poreclite de către protestanți apocrife, de către catolici deuterocanonice și de către unii (care nu cunosc în amănunțime Sfintele Canoane ale Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit) necanonice.
=== Protestanții și apocrifele ===
Concepția protestantă despre cărțile apocrife:
Cărțile apocrife ale Vechiului Testament<br>
Cărțile apocrife ale Vechiului Testament provin de la unii iudei care au compus astfel de cărți, pe care le atribuiau unor personaje din Sfânta Scriptură (regi sau profeți) pentru a le da autoritate. [1] <br>
Printre aceste apocrife sunt:<br>
Cărțile Sibiline (cu caracter profetic), după modelul oracolelor grecești;
Mărturisirea și rugăciunea Asenethei, fiica preotului Pentephres;
Testamentul lui Iov;
Testamentul lui Avraam;<br>
Apocrife prezente în Bibliile romano-catolică, grecești și slavone (cărțile deuterocanonice)<br>:* Tobit* Iudita* Adăugirile la Cartea Esterei* Înțelepciunea lui Solomon* Ecleziastic* Baruh* Epistola lui Ieremia* Adăugirile la Daniel* Rugăciunea lui Azaria și cântarea celor trei evrei* Susana* Bel și dragonul* 1 Macabei* 2 Macabei
Apocrife prezente în Bibliile grecească și slavonă
* 1 Ezdra* Rugăciunea lui Manase* Psalmul 151* 3 Macabei
Apendice la Vulgata și Biblia slavonă
* 2 Ezdra
Apendice la Biblia grecească
* 4 Macabei<br>
Cărțile apocrife ale Noului Testament<br>Pentru Noul Testament apar în sec. al II-lea „Evangheliile apocrife“. Cărțile apocrife, deși interesante prin conținutul lor, sunt totuși interzise de Biserică, unele dintre ele cuprinzând chiar idei eretice sau lucruri ascunse, obscure. <br>
Este cunoscută existența unei serii de Evanghelii, Fapte, Epistole și Apocalipse apocrife ale Noului Testament, care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. [10]
Evangheliile apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în general, apostolilor lui Christos sau altor apropiați ai Săi. De fapt, scrierile sunt opera unor medii mai mult sau mai puțin eretice, de multe ori gnostice. <br>