[[imageimagine:Paraskevi.jpg|right|thumb|Sfânta Muceniţă Muceniță Fecioară Parascheva Romana]][[Sfânt]]a şi și slăvita [[mucenic|muceniţă muceniță fecioară]] '''Parascheva Romana''' (sau ''Paraschevi'') a fost arestată în vremea împăratului roman Antoninus Pius (138-161 d.Hr.) pentru că refuzase să se închine idolilor, potrivit religiei păgâne a statului roman. După ce a îndurat multe chinuri, a fost până la urmă eliberată de împărat, însă a continuat să Îl mărturisească pe [[Iisus Hristos|Hristos]]. A fost prinsă din nou, supusă la chinuri şi și i s-a tăiat capul în vremea guvernatorului roman Tarasie în anul 180. [[Biserica Ortodoxă]] o [[prăznuire|prăznuieşteprăznuiește]] pe [[26 iulie]] şi și uneori şi și pe [[9 noiembrie]].

:''Nu trebuie confundată cu Sf. Cuvioasă [[Parascheva de la IaşiIași|Parascheva cea Nouă]] de la IaşiIași.''

== Viaţa Viața ==Sfânta Parascheva Romana s-a născut într-un sat din apropiere de oraşul orașul Roma în vremea domniei împăratului Hadrian (117-138 d.Hr.). Părinţii Părinții ei, pe nume Agatonic (sau Agaton) şi și Politeia, creştini evlavioşicreștini evlavioși, s-au rugat cu stăruinţă stăruință pentru a avea un copil, iar [[Dumnezeu]] le-a auzit rugăciunile. Părinţii Părinții sfintei cinsteau cu deosebire ziua de vineri, în care a pătimit Domnul nostru Iisus Hristos, şi și întrucât sfânta s-a născut într-o zi de vineri, părinţii părinții i-au dat numele de Parascheva, care este numele zilei de vineri în limba greacă (gr. "paraskevi") dar care, în sens literal, înseamnă şi și "pregătire".

Sfânta Parascheva a primit o educaţie educație aleasă, fiind instruită atât de dascăli păgâni cât şi creştiniși creștini. Cunoştea Cunoștea deosebit de bine filosofia vremii. Întărindu-se în credinţa creştinăcredința creștină, vorbea adeseori cu alte femei despre învăţătura creştinăînvățătura creștină, încercând să le întărească credinţa credința în noua religie.

Parascheva fiind atât de frumoasă, bine educată şi și bogată, multe familii de neam ales şiși-o doreau drept soţie soție pentru fiii lor. Blândeţea şi bunăvoinţa Blândețea și bunăvoința ei o făceau cu atât mai atrăgătoare. Dar, întrucât ea îşi își alesese un scop mai înalt în viaţăviață, Sfânta Parascheva a refuzat toate cererile în căsătorie.

Când a ajuns la vârsta de 20 de ani, părinţii părinții ei au murit, lăsând-o ca singură moştenitoare moștenitoare a averilor familiei. Sfânta Parascheva nu a voit să păstreze doar pentru ea aceste averi, ci, râvnind să urmeze deplin calea lui Hristos, şiși-a vândut toate averile, folosind banii pentru a alina suferinţele suferințele oamenilor. O parte a banilor a pus-o deoparte pentru a asigura traiul unei comunităţi comunități de evlavioase fecioare creştinecreștine, care trăiau laolaltă, ca mai târziu în viaţa viața mănăstirilor [[Mănăstire#.22De_sine.22_.C5.9Fi_.22de_ob.C5.9Fte.22|de obşteobște]]. Acestea trăiau laolaltă, se rugau, posteau şi și îi ajutau pe cei din nevoi. Le propovăduiau calea mântuirii în Hristos în primul rând femeilor evreice şi și păgâne.

Sfânta Parascheva a părăsit Roma la vârsta de 30 de ani şiși, pornind în misiune, a trecut prin multe oraşe şi orașe și sate. Propovăduirea ei se făcea într-o vreme în care evreii şi și romanii îi [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecutau]] pe creştini creștini cu mare îndârjire. În vremea aceea, la Roma era împărat Antoninus Pius (138-161 d. Hr.), care nu îi executa pe creştini creștini fără judecată, ci încerca să îi ocrotească de furia celor porniţi porniți împotriva lor. Creştinii Creștinii nu puteau fi judecaţi judecați decât dacă un cetăţean cetățean depunea o plângere oficială împotriva lor. Dar împăratul a trebuit să abroge această lege, întrucât creştinii creștinii erau consideraţi vinovaţi considerați vinovați de multe din nenorocirile care loviseră Roma în acea vreme.

ÎnvăţatăÎnvățată, cu darul vorbirii şi și tare în credinţăcredință, Parascheva propovăduia învăţătura creştină cetăţenilor învățătura creștină cetățenilor romani, îndemnându-i să se întoarcă de la idolatrie la credinţa credința în Hristos, şi mulţi și mulți o ascultau. După o vreme, împăratul a auzit despre lucrarea misionară a sfintei. La întoarcerea ei la Roma, s-au primit mai multe denunţuri denunțuri pe numele ei, iar împăratul a poruncit ca sfânta să fie chemată la palat pentru cercetarea plângerilor.

Atras de frumuseţea şi frumusețea și de smerenia ei, împăratul a încercat mai întâi să o ademenească, cu cuvinte frumoase, să renunţe renunțe la credinţa credința ei creştinăcreștină, ajungând chiar până la a-i făgădui să o ia de soţie şi soție și să o facă împărăteasă, însă Parascheva nu s-a lăsat ademenită nici de cuvintele frumoase, nici de ameninţăriamenințări.

Atunci împăratul a poruncit gărzilor să aşeze așeze pe capul sfintei o cască de fier încins, însă Sfânta a primit fără teamă pedeapsa şi și nu s-a înspăimântat, iar fierul încins nu a putut-o arde, şi mulţi și mulți dintre cei care au văzut atunci minunea s-au convertit la credinţa creştinăcredința creștină. Fiind aruncată în închisoare, sfânta s-a rugat cu stăruinţă stăruință lui Dumnezeu să îi dea putere ca să rabde ameninţările şi amenințările și chinurile care i se pregăteau.

Mai întâi, împăratul a poruncit ca sfânta să fie spânzurată de păr, iar mâinile şi braţele și brațele i-au fost arse cu torţeletorțele. Sfânta era în mare suferinţăsuferință, însă nu a cedat în faţa fața durerii. Atunci, împăratul a poruncit să fie pregătită o căldare mare cu ulei şi și smoală, încinse la foc, şi și a poruncit ca sfânta să fie aruncată în căldarea încinsă. Dar sfânta, rugându-se mereu Domnului, a stat în căldarea cu smoală şi și ulei încins ca într-o baie răcoroasă, prin minune dumnezeiască. Crezând că sfânta prin vrăjitorie făcuse să se răcească conţinutul conținutul cazanului, împăratul, mânios, s-a apropiat de acesta, dar a fost pe dată orbit de aburii încinşi şi încinși și de fumul care se răspândeau în jurul acestuia. Împăratul i-a cerut sfintei să îl vindece atunci de orbirea lui, şi și la rugăciunile ei, acesta şiși-a recăpătat vederea. În amintirea acestui episod, creştinii creștinii aveau să o cunoască şi și să o cinstească până în zilele noastre pe sfânta Parascheva Romana drept vindecătoare a bolilor de ochi.Cutremurat de această minune, el a eliberat-o pe sfânta Parascheva şi și i-a îngăduit să îşi își continue propovăduirea prin imperiu, punând capăt persecuţiilor persecuțiilor împotriva creştinilor creștinilor în întregul Imperiu roman. Potrivit unor relatări, împăratul s-ar fi convertit şi și el, împreună cu toată casa lui, la creştinismcreștinism.

Dar perioada de pace a fost scurtă. După moartea împăratului Antoninus în 161, în imperiu a izbucnit o epidemie de ciumă, pe care romanii au pus-o pe seama zeilor lor păgâni, pe care îi credeau mânioşi mânioși pentru toleranţa toleranța arătată creştinismuluicreștinismului. În vremea domniei urmaşului urmașului lui Antoninus, împăratul Marcus Aurelius (161-180 d.Hr.), legislaţia legislația cu privire la "necredincioşinecredincioși" (adică la cei care nu credeau în zeii păgâni) s-a schimbat din nou, şi persecuţiile și persecuțiile împotriva creştinilor creștinilor au reînceput.

În ciuda primejdiilor, Parascheva şiși-a continuat călătoriile misionare, propovăduind Evanghelia prin toate locurile pe unde călătorea. Într-unul din oraşele orașele prin care a trecut, guvernatorul oraşuluiorașului, pe nume Asclepios, potrivit poruncii împăratului Aureliu, a poruncit ca sfânta să fie arestată. La cererea ei, sfânta a fost dusă în templul zeului Apollo, păgânii crezând că sfânta cedase şi și că era gata să aducă jertfe acestuia. Dar, ajunsă acolo, sfânta s-a rugat lui Domnului Hristos, Care a făcut ca statuile din templu să se prăbuşească prăbușească pe loc. Parascheva a fost din nou supusă la numeroase chinuri, pe care le-a răbdat fără să se abată de la credinţa credința ei. A fost apoi aruncată într-o groapă cu şerpi șerpi mari. Sfânta însă a făcut [[semnul crucii]] asupra şerpilorșerpilor, iar aceştia aceștia au murit pe loc. Asclepios, care auzise despre celelalte minuni ale sfintei şi și văzând încă altele şiși-a dat seama că sfânta Parascheva era ocrotită de puterea lui Dumnezeu şi și a poruncit să fie eliberată, mărturisind şi și el, dimpreună cu toată curtea lui, credinţa credința cea adevărată.

Plecând sfânta mai departe, a fost arestată într-un alt oraş oraș de guvernatorul local, pe nume Tarasie. Acesta a pus ca sfânta să fie bătută crunt. Apoi a aruncat-o în închisoare, poruncind să i se aşeze așeze pe piept o piatră grea. Sfânta Parascheva s-a rugat însă lui Dumnezeu să o întărească, pentru a putea răbda chinurile care o mai aşteptauașteptau. În zilele care au urmat, a fost torturată în fel şi și chip şiși, pentru că nu a primit să părăsească credinţa creştinăcredința creștină, a fost condamnată la moarte prin decapitare. Potrivit obiceiului romanilor, i s-a îngăduit o singură dorinţă dorință înainte de moarte, iar ea a cerut să fie lăsată singură ca să se mai roage o singură dată. După ce s-a rugat fierbinte, încredinţânduîncredințându-se în mâinile Domnului Hristos pe care Îl propovăduise şi și Îl slujise întreaga ei viaţăviață, Parascheva s-a încredinţat soldaţilorîncredințat soldaților, care i-au tăiat capul.

La mai multă vreme după moartea sfintei, [[moaştemoaște]]le sale au fost duse la [[Constantinopol]], unde sunt cinstite de credincioşi credincioși până în ziua de astăzi. Sfânta Parascheva a făcut şi și face până în zilele noastre multe minuni pentru cei care i se roagă cu credinţăcredință. Se spune că, doar atingându-se de puţin puțin pământ de la mormântul ei, ologii puteau merge, cei îndrăciţi îndrăciți căpătau vindecare, iar femeile sterpe până atunci erau binecuvântate cu copii. Sfânta este cinstită în mod deosebit ca vindecătoare a bolilor de ochi, în amintirea minunii pe care a făcut-o chiar pentru chinuitorul ei, împăratul Antoninus Pius.Viaţa Viața Sfintei Parascheva a fost scrisă de Sf. Ioan din Eubeea, în secolul al VIII-lea.

Potrivit tradiţiei tradiției din regiunea Epirului, din Grecia, Sfânta Parascheva nu ar fi primit mucenicia la Roma, cum se aminteşte amintește în „Viaţa” „Viața” ei, ci în Thesprotia, pe locul unde se ridică astăzi Mănăstirea Sfintei Paraschevi din Pounta. Potrivit acestei tradiţiitradiții, de care localnicii sunt foarte ataşaţiatașați, trupul sfintei (fără cap) a fost îngropat acolo, iar mormântul ei încă mai este cinstit de toţi toți până în prezent.

Se povesteşte povestește că persecutorii au târât-o pe sfânta Parascheva până la malul râului Aheron, pentru a-i tăia capul acolo. Potrivit tradiţiei tradiției locale, când sabia s-a ridicat deasupra capului ei, ea s-a agăţat agățat cu mâinile de un stâlp de piatră, ţinânduținându-l atât de strâns încât amprenta mâinii ei s-a imprimat în piatră. Pe locul acela, a fost înălţată înălțată de credincioşi credincioși o biserică pentru a adăposti [[moaştemoaște]]le sfintei. Capul acesteia a fost mai întâi aşezat așezat în zidurile bisericii, însă astăzi se păstrează în Mănăstirea Sfinţilor Sfinților Arhangheli – Petraki din Atena.

Potrivit scriitorului Spyros Mouselimis (în articolul său despre "Mănăstirea din Pountas şi și Sărbătoarea Sfintei Paraschevi" (Ηπειρωτική Εστία, 10, pp. 638-641, 1961), Mănăstirea din Pountas era cunoscută pentru apele ei tămăduitoare şi și pentru numeroasele minuni care se săvârşeau săvârșeau aici. Pelerinii obişnuiau obișnuiau să taie bucăţele bucățele din stâlpul de piatră al Sfintei Paraschevi, pe care le purtau drept talisman, astfel încât până în anul 1960 stâlpul ajunsese la jumătate din mărimea sa iniţialăinițială.

Mănăstirea avea proprietăţi proprietăți foarte numeroase. Spre sfârşitul sfârșitul secolului al XIX-lea, veniturile anuale ale mănăstirii erau de 20.000 de piaştripiaștri, din care era finanţată finanțată o şcoală școală cu internat până în anul 1913. După schimburile de populaţie populație din anul 1923, mănăstirea a fost abandonată până în anul 1975. Din biserica veche s-a mai păstrat doar partea de răsărit a [[altar]]ului. Restul bisericii a fost restaurat în 1989, ca şi inscripţia și inscripția de pe mormântul Sfintei Parascheva. În prezent, locul funcţionează funcționează ca mănăstire de maici.

:Osârdia ta asemenea chemării făcând-o, ceea ce eşti ești cu acelaşi același nume numită, credinţa credința ta întocmai cu numele întru locuinţă locuință ai moştenitmoștenit-o, Paraschevi cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta verşi verși tămăduiri şi și te rogi pentru sufletele noastre.

:Purtătoarei de chinuri Paraschevi, credincioşilorcredincioșilor, veniţiveniți, cântare cu un glas să-o cântăm, că străluceşte strălucește cu minunile în lume, alungând întunericul înşelăciunii şi înșelăciunii și dând dar fără pizmuire celor ce cu credinţă credință strigă: Bucură-te, muceniţă muceniță mult pătimitoare!

*ro:[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-26-sf_mucenita_parascheva.html Sf. Muceniţă Muceniță Parascheva], Vieţile SfinţilorViețile Sfinților, [[26 iulie]].

*ro:[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-26-sf_mucenita_parascheva.html Sf. Muceniţă Muceniță Parascheva], Vieţile SfinţilorViețile Sfinților, [[26 iulie]].