Nikon, sprijinit de tânărul Ţar Alexei I al Rusiei (1645-1676) a lansat mai întâi câteva reforme liturgice preliminare. Astfel, în 1653 a poruncit să se schimbe semnul Sfintei Cruci și a anulat metăniile mari din Postul Mare. În anul 1654, el a convocat un [[sinod]] şi a sfătuit clerul să compare ''[[tipic]]ul'', ''Evhologhionul'' şi alte cărţi liturgice ruseşti cu omoloagele lor greceşti. La acest sinod, Nikon a menționat, că în curând, corectarea cărților vechi se va face în conformitate cu manuscrisele vechi grecești și slavone. De aceea, ieromonahul Arsenie Suhanov, a primit sarcina să adune aceste manuscrise din mănăstirile grecești. Mănăstiri din întreaga Rusie au primit solicitări de a trimite la Moscova exemplare cu scopul de a avea material pentru o analiză comparativă. O astfel de sarcină ar fi luat mulţi ani de cercetare conştiincioasă şi putea foarte uşor să ducă la un rezultat ambiguu, datorită dezvoltării complexe a textelor liturgice ruseşti din secolul precedent şi a aproape completei lipse de cunoştinţe de analiză istoriografică textuală. Nikon, fiind presat de timp, a renunțat la corectarea după manuscrisele vechi și fără convocarea unui nou sinod, a poruncit să se corecteze după cărțile contemporane grecești și kieviene. Exemplarele după care s-au făcut traducerea se găsesc și astăzi în muzeele din Rusia. Astfel sutele de manuscrise vechi (apr. 500) adunate de Arsenie Suhanov din mănăstirele ruse și grecești, nu au fost folosite deloc în reforma lui Nikon. Mai mult, acestea dovedeau, că ortodoxia rusă păstra cu sfințenie tradițiile vechi grecești.

[[Image:Apărătorii credinței vechi.jpg|thumb|right|Apologeții, numiți și învățații staroveri, au continuat să-și apere credința până-n zilele noastre. Aceștia erau buni cunoscători ai Sfintelor Scripturi și Sfinților Părinți, au scris multe cărți în limba rusă depre credința veche.]]