5.289 de modificări
Modificări
→David la Ţiglag
Gândindu-se că Saul tot îl va omorî într-o zi, David se decide să scape din mâna lui Saul fugind la filisteni. Astfel, el se duce la [[Achiş]], împăratul Gatului şi Saul, aflând asta, renunţă să-l mai caute. [[David]], cu cei 600 de oameni şi cu două dintre nevestele sale, îi cere împăratului Achiş un ţinut, iar acesta îi dă ţinutul Ţiglag, rămas împăraţilor lui Iuda până în zilele noastre. Aici el poartă lupte împotriva ghesuriţilor, ghirziţilor, amaleciţilor, căci aceste neamuri locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela.
În războiul dintre filisteni şi israeliţi, Achiş îl solicită pe David să fie ,,păzitorul capului său’’. Filistenii nu acceptă însă ca David să fie prezent în luptă de frică ca nu cumva acesta să vrea să se facă plăcut lui Saul cu capetele lor, în pofida asigurărilor repetate ale lui Achiş că David este de încredere, lui negreşindu-i nici măcar în cele mai mici lucruri.
David se întoarce la Ţiglag, unde amaleciţii năvăliseră şi, fără să omoare pe nimeni, luaseră multă pradă şi toate femeile şi copiii pe care-i găsiseră, inclusiv pe soţiile lui David , iar poporul vorbea să-l ucidă cu pietre pe David împărat din pricina amărăciunii pierderii celor dragi. David întreabă pe Domnul dacă să pornească la luptă şi Domnul răspunde afirmativ. David, beneficiind de îndrumarea unui băiat egiptean aflat în slujba unui amalecit, dar părăsit din cauza faptului că era bolnav, îi învinge pe amaleciţi, reuşind să aducă înapoi totul, toţi copiii şi toate femeile şi toată prada. David se împotriveşte propunerii unor oameni răi şi de nimic care doreau ca două sute de oameni care, fiind obosiţi, nu mai trecuseră râul Besor, să nu primească nimic din pradă.(lucrul rămas de atunci ca lege). În plus , David se arată [[recunoscător]] şi [[generos]] faţă de toate cetăţile străbătute de oamenii săi cărora şi le trimite [[daruri]] din prada luată de la amaleciţi. (27-30)
====Ultimele păcate ale lui Saul: chemarea morţilor şi sinuciderea====
Pus în faţa filistenilor,[[ Saul]], cuprins de [[frică]] şi de un mare tremur ce-i apucase inima(28.5) şi fiind părăsit de [[Dumnezeu]] care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin Urim, nici prin [[vise]](28.6), el îi cere sfatul lui [[Samuel]], chemat din morţi de o [[ghicitoare]] (deşi tot Saul fusese acela care îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau-28.3,9). Acesta îi întăreşte că Dumnezeu i-a rupt împărăţia din mâinile lui şi i-a dat-o lui David, îi spune că ceea ce i se întâmplă se datorează faptului că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe [[Amalec]] să simtă aprinderea [[mâniei]] Domnului, îi prezice moartea sa şi a fiilor săi şi pierderea războiului(28.7-25)
În lupta cu filistenii, fiii săi cad în luptă, iar el este rănit greu de aceştia. Saul îl roagă pe purtătorul său de arme să-l ucidă pentru a nu fi batjocorit de cei netăiaţi împrejur (adică de cei necircumcişi, de cei care nu erau evrei), dar acesta, de [[teamă]], refuză. Atunci Saul se sinucide, aruncându-se în propria sabie şi slujitorul lui face la fel (31.1-6). Filistenii i-au tăiat capul, trupul a fost atârnat pe zidurile Bet-Sanului- de unde a fost recuperat de locuitorii Iabesului din Galaad, împreună cu trupurile fiilor lui. Acestea au fost arse, şi oasele îngropate sub stejarul din Iabes (31.9-13).