57 de modificări
Modificări
Pagină nouă: '''Sfinţii Mucenici Montanus,preotul şi sotia sa Maxima''',au vieţuit în secolul al IV-lea,în cetatea Singidunum fiind de neam '''daco-romani'''. La începutul anului 304,câ...
'''Sfinţii Mucenici Montanus,preotul şi sotia sa Maxima''',au vieţuit în secolul al IV-lea,în cetatea [[Singidunum]] fiind de neam '''daco-romani'''.
La începutul anului 304,când a început prigoana împotriva creştinilor,preotul '''Montanus''' a fugit în cetatea [[Sirmium]],din provincia [[Pannonia Inferior]] (azi [[Mitroviţa]]) unde îşi avea reşedinţa împăratul [[Galeriu]],ginerele lui [[Diocletian]].Dar a fost prins şi aici şi dus în faţa lui [[Probus]],guvernatorul provinciei.Stând la judecată,preotul '''Montanus''' a răspuns cu îndrăzneală că este creştin şi că nu va aduce niciodată jertfe zeilor: “''Eu am primit învăţătură să îndur mai bine chinurile decât,lepădându-mă de Dumnezeu,să aduc jertfă demonilor''”.Fiind pus la chinuri,a rezistat cu aceeaşi tărie,spunând: “''Ma aduc jertfă prin chinurile acestea Dumnezeului meu,Caruia I-am jertfit''”.În faţa acestei dârzenii,neînfricat în faţa chinurilor,[[Probus]] a poruncit să fie adusă soţia lui '''Montanus''',preoteasa '''Maxima''',socotind că ea va fi mai slabă din fire şi îl va îndupleca să aducă jertfe zeilor.Dar,spre uimirea tuturor,a cerut şi ea sa fie pusă la chinuri,voind să se facă astfel părtaşă la Patimile Domnului.În felul acesta,toate încercările lui [[Probus]] de a-i abate din drumul pe care şi l-au ales singuri,au rămas zadarnice.Drept aceea,a poruncit sa fie înecaţi în râul Sava.Auzind de această hotărâre,fericiţii '''Montanus''' şi '''Maxima''' au grăit plini de bucurie: “''Îti multumim,Doamne Iisuse Hristoase că ne-ai dat răbdare şi ne-ai găsit vrednici de mărirea cea veşnică''”.Iar când au ajuns pe ţărmul râului Sava spre a fi daţi morţii,preotul '''Montanus''' s-a rugat astfel: “''Doamne Iisuse Hristoase,care ai pătimit pentru mântuirea lumii,primeşte sufletele robilor Tăi Montanus şi Maxima,care pătimesc pentru numele Tău''”.Iar nelegiuiţii slujitori ai lui [[Probus]] le-au legat câte o piatră de gât şi i-au aruncat în râu.Valurile apelor au tras la mal trupurile lor sfinţite,pe care le-au îngropat dupa cuviinţă dreptmaritorii creştini care-i cunoscuseră.
În acest chip au primit cununile muceniciei preotul '''Montanus''' din [[Singidunum]] şi sotia sa '''Maxima''',în cetatea Sirmium,în zilele împaratului păgân Diocletian,în anul 304,în 26 martie.Se cuvine să stim că '''Montanus''' este socotit ca fiind primul preot daco- roman cunoscut cu numele din istoria [[Bisericii]] noastre, ca şi sotia sa.
La începutul anului 304,când a început prigoana împotriva creştinilor,preotul '''Montanus''' a fugit în cetatea [[Sirmium]],din provincia [[Pannonia Inferior]] (azi [[Mitroviţa]]) unde îşi avea reşedinţa împăratul [[Galeriu]],ginerele lui [[Diocletian]].Dar a fost prins şi aici şi dus în faţa lui [[Probus]],guvernatorul provinciei.Stând la judecată,preotul '''Montanus''' a răspuns cu îndrăzneală că este creştin şi că nu va aduce niciodată jertfe zeilor: “''Eu am primit învăţătură să îndur mai bine chinurile decât,lepădându-mă de Dumnezeu,să aduc jertfă demonilor''”.Fiind pus la chinuri,a rezistat cu aceeaşi tărie,spunând: “''Ma aduc jertfă prin chinurile acestea Dumnezeului meu,Caruia I-am jertfit''”.În faţa acestei dârzenii,neînfricat în faţa chinurilor,[[Probus]] a poruncit să fie adusă soţia lui '''Montanus''',preoteasa '''Maxima''',socotind că ea va fi mai slabă din fire şi îl va îndupleca să aducă jertfe zeilor.Dar,spre uimirea tuturor,a cerut şi ea sa fie pusă la chinuri,voind să se facă astfel părtaşă la Patimile Domnului.În felul acesta,toate încercările lui [[Probus]] de a-i abate din drumul pe care şi l-au ales singuri,au rămas zadarnice.Drept aceea,a poruncit sa fie înecaţi în râul Sava.Auzind de această hotărâre,fericiţii '''Montanus''' şi '''Maxima''' au grăit plini de bucurie: “''Îti multumim,Doamne Iisuse Hristoase că ne-ai dat răbdare şi ne-ai găsit vrednici de mărirea cea veşnică''”.Iar când au ajuns pe ţărmul râului Sava spre a fi daţi morţii,preotul '''Montanus''' s-a rugat astfel: “''Doamne Iisuse Hristoase,care ai pătimit pentru mântuirea lumii,primeşte sufletele robilor Tăi Montanus şi Maxima,care pătimesc pentru numele Tău''”.Iar nelegiuiţii slujitori ai lui [[Probus]] le-au legat câte o piatră de gât şi i-au aruncat în râu.Valurile apelor au tras la mal trupurile lor sfinţite,pe care le-au îngropat dupa cuviinţă dreptmaritorii creştini care-i cunoscuseră.
În acest chip au primit cununile muceniciei preotul '''Montanus''' din [[Singidunum]] şi sotia sa '''Maxima''',în cetatea Sirmium,în zilele împaratului păgân Diocletian,în anul 304,în 26 martie.Se cuvine să stim că '''Montanus''' este socotit ca fiind primul preot daco- roman cunoscut cu numele din istoria [[Bisericii]] noastre, ca şi sotia sa.