'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''' (+ 303), [[Prăznuire|prăznuit ]] în fiecare an pe [[23 aprilie]], este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi apărători ai [[creştinismuIntroducere în Creştinismul Ortodox|creştinismului]]lui, multe biserici având [[hram]]ul său, iar numele său fiind îmbrăţişat de mulţi creştini.

Minunatul acesta, vestitul şi marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului [[Diocleţian]], s-a născut în Capadochia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi având acolo multe averi şi moşteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Se ştie că, deşi era păgân, împăratul Diocleţian, până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creştinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creştinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţie. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocleţian l-a luat ca însoţitor la domnie, a aprins [[Persecuţii împotriva creştinilor|prigoana împotriva creştinilor]]. Istoria creştinătăţii stă martoră că, din anul 303 şi până la 313 (anul [[decretului Edictului de la Milan|Edictului de la Milan]], prin care Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]] a dat pace creştinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi o sângeroasă probă: creştinii au fost siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi [[Iisus Hristos]].

Cunoscând, deci, decretul de [[Persecuţii împotriva creştinilor|prigonire împotriva creştinilor]], îndată Gheorghe s-a înfăţişat singur înaintea împăratului Diocleţian şi, înaintea întregii curţi împărăţeşti, a mărturisit deschis că este creştin şi ca înţelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi îndemnat de Galeriu, Diocleţian a dat porunca să fie dus în temniţă şi pus la chinuri, ca să se lepede de credinţă. Şi a fost trecut prin toate vămile [[mucenic|muceniciei]]iei, loviri cu suliţă, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou ş.a. Toate acestea şi altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie stând tare în [[credinţă]].