14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa
Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinţi necunoscuţi. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor săi a dat naştere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului V<ref>Karl Krumbacher - ''Gesch. d. byz. Literatur'', Munchen, 1897, pp. 312-318</ref>.
Roman ducea o viaţă de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] şi [[post]], dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste seosebită pentru [[Maica Domnului]] şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh [[Eftimie]] îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeaşi zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deşi nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului început să fie sarbatorit abia în secolul X). Deşi în mai multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roşie scurtă de cântăreţ bisericesc şi stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997, ISBN 978-0913836590</ref>.
==Imnografie==