Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.656 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Spiritualitatea ortodoxă''' "prezintă procesul înaintării creştinului pe drumul desăvârşirii în Hristos, prin curăţirea de patimi şi prin dobândirea virtuţilor" (1). Aşadar, Spiritualitatea sau Teologia Ascetică şi Mistică prezintă sistematic (pe cât e posibil) drumul omului către împlinirea vocaţiei, a chemării sale: asemănarea cu Dumnezeu până la îndumnezeire (2), aceasta fiind desăvârşirea la care ne-a chemat Mântuitorul când a zis: "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârşit este" (Matei 5, 48); aceasta este "starea bărbatului desăvârşit", aceasta este "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (3).
Dar dezvoltarea organică si desfăsurarea şi desfăşurarea doctrinei ascetice crestine creştine nu s-a sistematizat decât treptat, pornind mai întâi de toate de la acest cuvânt al Mântuitorului: "Dacă voieste voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine (''abneget semetipsum''), să-si şi ia [[crucea ]] în fiecare zi si şi să-Mi urmeze Mie (''sequatur Me'')" (4). Pornind asadar aşadar de la acest adevărat rezumat al întregii învătături învăţături ascetice a Evangheliei (5), completat de experienta experienţa în Duhul a Părintilor Părinţilor - care n-au făcut altceva decât să dezvolte în viată învătătura învăţătura evanghelică (6) -, s-a ajuns abia în secolele XI-XII, în Occident, la primele sinteze de Spiritualitate în cunoscutele ''Summae theologicae''. Până atunci trata-tele tratatele ascetice au fost ocazionale, o mai mare generalitate si şi cuprindere având doar [[Scara ]] sfântului [[Ioan « Scărarul »]], egumenul Raitului (+ către anul 600) - în Orient (7) - si şi ''Convorbirile '' (''Collationes summorum Patrum'') sfântului [[Ioan Casian ]] (+ probabil în anul 435) - în Occident.
==Trăsăturile spiritualitătii crestinespiritualităţii creştine==Astăzi, datorită situatiei situaţiei favorizante în care ne aflăm, anume pentru faptul că putem să avem mai usor uşor viziuni de ansamblu asupra întregii istorii a spiritualitătii crestinespiritualităţii creştine, putem si şi să punctăm trăsăturile cele mai importante ale spiritualitătii crestine si spiritualităţii creştine şi ortodoxe.
Părintele [[Dumitru Stăniloae]], cu înăltimea si înălţimea şi profunzimea teologică ce l-au caracterizat, desprinde următoarele trăsături ale spiritualitătii crestine spiritualităţii creştine ortodoxe:"1. Starea culminantă a vietii vieţii spirituale este o unire a sufletului cu Dumnezeu, trăită sau experimentată.<br>"2. Această unire se realizează prin lucrarea Duhului Sfânt, dar până la obtinerea obţinerea ei omul este dator cu un îndelungat efort de purificare.<br>"3. Această unire se înfăptuieste înfăptuieşte atunci când omul a ajuns la asemănarea cu Dumnezeu si şi ea este totodată cunoastere si cunoaştere şi iubire.<br>"4. Efectul acestei uniri constă, între altele, într-o considerabilă intensificare a energiilor spirituale din om, însotită însoţită de multe feluri de [[harisme]]"(8).
Trăsăturile spiritualităţii ortodoxe sub o altă formă:
a) Întâi de toate trebuie să remarcăm că toti autorii spirituali din Orient si aproape toti din Occident - după cum observa la începutul secolului al XVII-lea sfântul Francisc de Sales (11) - au tratat o singură spiritualitate, pe care o numim (conventional) monastică. E destul, ca dovadă, să reamintim că sfântul [[Ioan Hrisostom ]] le cere credinciosilor săi - care nu erau nicidecum monahi, ci crestini obisnuiti - nu numai să citească "Viata Marelui Antonie" (12), ci să si facă cele ce citesc, fără să-si mai caute - în zadar - scuze (13).
b) Învătătura ascetică ortodoxă este esentialmente evanghelică(14), având ca « piloni » principali, cum ziceam, lepădarea de sine - abneget semetipsum - si urmarea lui Hristos - sequatur Me(15). Iar dinamica interioară a acestui cuvânt - fericit completat de restul învătăturii ascetice evanghelice si, apoi, dezvoltat si explicitat de asceti - este: cu cât lepădarea de sine si asumarea crucii proprii vor fi mai complete, cu atât mai desăvârsită va fi urmarea lui Hristos (16). Cu precizarea că există o fază a înăltimii duhovnicesti în care, după ce ascetul s-a despă-timit si a ajuns pe ultimele trepte ale rugăciunii curate, mintea încetează orice activitate, uimită, dar si ajunsă la un fel de limită: în această stare de pasivitate (nepasivă, căci dorinta, îndreptarea ei către Dumnezeu e mai acută ca niciodată), pe neasteptate, mintea e invadată de dragostea dumnezeiască precum jertfa de un foc ceresc pe altar (17).
24. N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p. 324.
[[Categorie:Spiritualitatea ortodoxăSpiritualitate]]