Teodosie de la Scopelos

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Teodosie de la Scopelos este un cuvios părinte sirian care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și a înființat Mănăstirea Scopelos la poalele Muntelui Aman înspre golful Ciliciei. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 5 februarie.

Viața

Sfântul Teodosie era din neam din Antiohia, trăgându-se din părinți străluciți și de seamă[1]. Dorind să meargă pe care ce strâmtă a desăvârșirii în Hristos, Sfântul Teodosie a renunțat fără ezitare la casă, familie și toate grijile lumii pentru a dobândi mărgăritarul de mare preț promis de Domnul (Matei 13, 46) și s-a stabilit într-o colibă îngustă pe pantele dinspre mare ale Muntelui Aman (Muntele Negru), în locul numit Scopelos[2], la sud de localitatea Rosos[3] situată în Golful Ciliciei[4].

Aici petrecea cu post, cu priveghere și cu îngenunchieri la pământ. Având îmbrăcăminte aspră în haine de păr, purta grele greutăți de fier în jurul gâtului, pe spate și pe încheieturile mâinilor. A lăsat să-i crească, fără să aibă grijă de el, părul lung care-i atârna până la picioare, astfel încât trebuia să-l lege în jurul șoldurilor. Lupta astfel împotriva patimilor, fiare sălbatice ale sufletului[5], dedicându-se neîncetat rugăciunii și cântării de imnuri, pe care le asocia cu munca manuală sau rucodelia, pentru a-și întreține singur nevoile și pentru a oferi ceva hrană vizitatorilor săi. Nevoindu-se în felul acesta multă vreme a dobândit har și îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, încât a ajuns foarte vestit și mulți veneau la el pentru sfat duhovnicesc. Aceștia veneau din toate părțile și mulți dintre ei doreau să rămână acolo pentru a împărtăși modul său de viață.

Sfântul îi învăța pe ucenicii săi cum să îmbine cu zel munca manuală cu lupta duhovnicească: "Căci ar fi absurd", le spunea el, "ca laicii care se străduiesc atât de mult să-și hrănească soția și copiii și să-și plătească taxele, să ofere lui Dumnezeu primii roade și să dea milostenie săracilor, în timp ce noi, care folosim hrană frugală și îmbrăcăminte modestă, să stăm cu mâinile încrucișate și să profităm de munca altora."

Pe lângă exemplul și învățătura sa, îi susținea pe călugării care s-au alipit de el și prin puterea darului minunilor. Astfel, într-o zi, asemenea unui nou Moise (Exod 17, 6), a lovit cu toiagul într-o stânca ce se găsea lângă mănăstire și a făcut să țâșnească un izvor de apă din piatră seacă.

Sfințenia sa era atât de cunoscută încât navigatorii în pericol, care călătoreau pe mare în golful Ciliciei, potoleau furtuna invocându-i numele.

Când într-o zi barbarii isauri, care prădau regiunea[6], au ajuns la mănăstirea sa, l-au lăsat pe Teodosie și pe călugării săi fără ă le facă niciun rău și s-au retras cerându-le să se roage pentru ei[7]. Convins totuși de exemplul Domnului, că nu trebuie să ne expunem singuri la ispite, Teodosie s-a supus cererii episcopului Antiohiei și s-a întors în orașul său natal, unde a atras la el mulți ucenici, înainte de a se muta la Domnul (în jurul anilor 405-410). La înmormântarea sa, trupul său, împodobit cu lanțuri ca cu niște coroane de aur, a fost purtat în procesiune prin întregul oraș și a fost depus în biserica sfinților mucenici din Antiohia, unde era înmormântat sfântul mucenic Iulian din Cilicia (prăznuit la 21 iunie) și unde mai apoi a fost au fost înmormântați și alți cuvioși părinți sirieni, precum sfântului Afraat (prăznuit la 29 ianuarie) și pustnicul Macedonie.

Posteritatea

Istoricii consideră că sfântul Teodosie a înființat mănăstirea sa cenobitică de la Scopelos pe la anul 370[8].

Teodoret îl menționează pe primul succesorul al lui Teodosie ca stareț, Helladius, care a fost călugăr acolo timp de șaizeci de ani și apoi a devenit episcop de Tars[9], jucând un rol important în controversele hristologice care au urmat după Sinodul III Ecumenic de la Efes (431) în regiune.

După Helladius la conducerea mănăstirii a urmat Romulus[10].

În anii 603-607, când Ioan Moshu călătorește în Siria[11], el vizitează și Mănăstirea Scopelos a fericitului Teodosie, și relatează mai multe întâmplări și tradiții legate de fondatorul ei și viața monahilor în mai multe capitole din Limonariu (cap. 80-91).

Note

  1. ↑ Teodosie aparținea uneia dintre marile familii curiale din Antiohia și se bucura de rangul onorific de clarissimus, implicând apartenența la ordinul senatorial. - Nota lui R. M. Price în A History of the Monks of Syria, ed. cit.
  2. ↑ Gr. Σϰόπελος (gr. σκόπελος, ου: „stâncă înaltă”) - probabil în senul de „mănăstirea de sub stâncă”. Traducerile românești de-a lungul timpului folosesc trei forme de transliterare în limba română: Scopelo, Scopelon sau Scopelos. Scopelos este alegerea profesorilor Teodor Bodogae și Dumitru Fecioru în traducerea lor a Limonarului lui Ioan Moshu.
  3. ↑ Gr. Ῥῶσός sau Ῥωσός, azi localitatea Arsuz din Turcia - cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Arsuz
  4. ↑ Pentru situarea geografică a Mănăstirii Scopelos, a se vedea: Pierre Canivet, „L'emplacement du Monastère de S. Théodose de Rhôsos au Skopélos”, în Byzantion, Vol. 38, No. 1 (1968), pp. 5-17. - https://www.jstor.org/stable/44169287
  5. ↑ „Zis-a iarăși: Supunerea cu înfrânare supune fiarele.” (Patericul egiptean, Antonie cel Mare 38).
  6. ↑ Raidurile isauriene care au început în 403, au fost la apogeul lor în 404-405 și au continuat cel puțin până în 408. - cf. Tillemont, Histoire des Empereurs, V: 473-5.
  7. ↑ Teodoret, Istoria monahilor din Siria, X (Despre Teodosie), §5-8
  8. ↑ Nota 1 lui R. M. Price în A History of the Monks of Syria, ed. cit.
  9. ↑ Teodoret, Istoria monahilor din Siria, X (Despre Teodosie), §9.
  10. ↑ Ibidem.
  11. ↑ Datare după: Vailhé Siméon, „Jean Mosch”, In: Échos d'Orient, tome 5, n°2, 1901. pp. 107-116 - https://www.persee.fr/doc/rebyz_1146-9447_1901_num_5_2_3392

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Teodosie_de_la_Scopelos&oldid=56745”