Mănăstirea Hodoș-Bodrog

Mănăstirea Hodoș-Bodrog este o mănăstire ortodoxă, una din cele mai vechi așezăminte monahale din România, situată în localitatea Pecica (județul Arad), aflată la 15 km distanță de orașul Arad, pe cursul inferior al Mureșului. Datând din sec. XII-XIII, mănăstirea a fost restaurată în vremea lui Brâncoveanu şi pictată de meşteri de la Hurezu, în stil brâncovenesc (sec. XVII-XIII).

În prezent (2023), mănăstirea are un număr de 25 viețuitori. Stareț este Părintele Protosinghel Grigorie Timiș.

Istoric

După o veche tradiție locală, se spune că mănăstirea ar fi o ctitorie a credincioșilor din împrejurimi. Tradiția mărturisește că un taur din turma unui păstor a scos la iveală dintr-o movilă de pământ icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, iar pe locul unde s-a descoperit icoana a luat ființă Mănăstirea.

Pentru a confirma datele tradiției, se mai păstrează și astăzi, în biserica mănăstirii, capul taurului care a descoperit icoana, precum și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Prima atestare documentară despre existența mănăstirii o avem din anul 1177, iar informațiile unor istorici locali vorbesc despre existența unor "călugări greci" (adică ortodocși), la Hodoș-Bodrog, încă din sec. al XI-lea.

Alte atestări avem în diferite documente din anii: 1213, 1233, 1278, 1293, cu unele derivații ale denumirii de Hodoș. În anul 1446 se generalizează denumirea de Bodrog, iar din anul 1784 apar amândouă împreună: Hodoș-Bodrog.

Actuala biserică datează din a doua jumătate a sec. XIV, fiind construită în stil bizantin triconc, din piatră și cărămidă. În interior este împodobită cu pictură "a fresco" din anul 1658, de către pictorul Nicodim Diaconul. Restaurări ale picturii s-au făcut între anii 1938‑1940 de către pictorii At. Damian și C. Cenan și între anii 2009‑2010 de către restauratorii Adriana Scărlătescu și Marius Oprea. Mobilierul și iconostasul au fost sculptate de către starețul Ieronim Balintoni în anul 1940.

În exterior biserica este tencuită pe trei laturi, peretele de nord păstrându-se netencuit. Este decorată cu nișe exterioare, unele din ele fiind pictate "a fresco" de pictorul E. Profetă în anul 1968.

La sfârșitul sec. al XIX-lea mai era vizibilă pe peretele de nord inscripția "Hodoș - egumen Mihail 1523", iar pe peretele de miazăzi, într-o firidă este menționat anul unei restaurări - 1776.

Actualul ancadrament al ușilor este făcut în 1766 (an gravat deasupra ușilor), iar pe două pietre din exteriorul absidei drepte există următoarele inscripții: "1742 Nicolae Ioanovici am scris aicia" și "Ioan Dragoevici pravoslavnic român".

Din 1790 până în 1976 biserica a avut și un pridvor închis, refăcut în 2000.

De-a lungul timpului au existat o serie de personalități care și-au adus aportul la dăinuirea acestui monument: Sava Brancovici - 1607; Sofronie, episcop la Lipova și Gyula - 1651; Isaia Diacovici - 1690; Eugeniu de Savoya, care a acordat protecție mănăstirii în anul 1716; călugărul protopsalt Naum Rîmniceanu - 1788; Nicolae Iorga - 1906 și mulți alții.

Dintre clădirile vechi se mai păstrează turnul clopotnița, clădirea stăreției și o parte din zidul de incintă, pe latura de nord.

În sec. al XVIII-lea, aici își făceau ucenicia tinerii care doreau să ajungă preoți, remarcându-se magistrul Timotei de Hodoș - 1714, precum și arhimandriții Gheorghe și Vicențiu. Tot aici copiii țăranilor din satele vecine au învățat scrisul și cititul.

Mănăstirea mai posedă și o valoroasă colecție de artă veche bisericească.

În ultimii ani s-au făcut reparații la întregul complex mănăstiresc, s-a creat o nouă incintă, un turn clopotniță și poarta de intrare.

Surse

• http://manastireabodrog.ro/wp/istoric/
• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2