Colac

Colacul (slv. kolaci, de la kolo = roată, cerc) este o pâine de diferite dimensiuni, de obicei în formă rotundă ca o cunună și uneori împletit în două sau mai multe suluri de cocă, făcut nu pentru mâncarea zilnică obișnuită, ci pentru împărțit altora la anumite solemnități religioase, de obicei la biserică în anumite ocazii: botez, nuntă, înmormântare etc; se duce și la cimitir, la parastase sau înmormântări.

Pâinea cu care, după obiceiul creştinesc la români, sunt întâmpinaţi oaspeţii, în anumite împrejurări, este și ea un colac.

Exemple

Mucenicii = colăcei care se pregătesc în anumite locuri cu ocazia praznicului Sfinților 40 de mucenici din Sevastia (pe 9 martie)

Colac acoperit = colac care se dă cumetrilor mari.

Colac de Andrei = colac făcut de fete cu apă neîncepută la praznicul sfântului Apostol Andrei (pe 30 noiembrie).

Colac de botez = colac dus nașilor de botez.

Colac de Crăciun = colac făcut din două suluri de cocă împletite și înconjurate cu un alt sul, care sunt pregătiți pentru sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul.

Colac de cununie (sau de nuntă) = colac adus de fini nașilor la nuntă.

Colac de mort = colac care se pune pe pieptul morților.

Colac de colindători = colindeț sau colăcel, care sunt pregătiți pentru a fi dați colindătorilor.

În unele locuri se numesc colaci și bucățile de pâine cu colivă și lumânarea pe ea, care se împart la săraci, la rude și la vecini pentru pomenirea morților.

Surse

• Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994
• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2