Grigorie al III-lea al Romei: Diferență între versiuni
Linia 3: | Linia 3: | ||
==Viața== | ==Viața== | ||
− | + | Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost probabil hirotonit în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] în Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. | |
− | + | Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, Grigorie al II-lea, la [[11 februarie]] 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la [[18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena. | |
+ | |||
+ | Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii [[icoană|icoanelor]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la [[Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref> | ||
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes. | În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes. |
Versiunea de la data 19 noiembrie 2013 22:33
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Cel întru sfinți părintele nostru Grigorie al III-lea, papă al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei Grigorie al II-lea în martie 731. S-a opus cu hotărâre iconoclasmului, care făcea ravagii în Imperiul Bizantin. A murit la 28 noiembrie 741. Pomenirea lui se face la 10 decembrie în martirologiile romane.
Viața
Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din Liber pontificalis[1]. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin[2]. Grigorie a fost probabil hirotonit în Roma, pentru biserica San Crisogono[3] din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono[4].
Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul înmormântării predecesorului său, Grigorie al II-lea, la 11 februarie 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la 18 martie, după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena.
Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurianul să îşi modereze poziţia faţă de controversa controversa iconoclastă şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un sinod în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii icoanelor. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.[5]
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.[6] Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - dux francorum - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.
Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului Bonifaciu în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta pallium la doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, arhiepiscop de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat monahismul.
Note
- ↑ http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
- ↑ Cristofori, Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa, p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". Annuaire Pontifical Catholique 1926, p. 146, no. 2.
- ↑ Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe 24 noiembrie în Biserica Ortodoxă.
- ↑ http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
- ↑ Edward Gibbon, Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman, Editura Minerva, Bucureşti, 1976
- ↑ Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5
Surse
Pope Gregory III - articol en.wikipedia.org
Grigorie al III-lea al Romei | ||
---|---|---|
Precedat de: Grigorie al II-lea |
Papă al Romei 731-741 |
Urmat de: Zaharia |
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți sirieni
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Europa Vestică > Ortodoxia în Italia > Papi ai Romei
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Siria
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Episcopi după localitate