Analog: Diferență între versiuni
(mici completari) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Image:St. Nicolas monastery (Gomel).JPG|thumb|right|200px|Analoage (Mănăstirea Sf. Nicolae, Gomel, Belarus)]] | [[Image:St. Nicolas monastery (Gomel).JPG|thumb|right|200px|Analoage (Mănăstirea Sf. Nicolae, Gomel, Belarus)]] | ||
| − | '''Analogul''' ( | + | '''Analogul''' (lat. analogium, gr. ἀναλόγιον, τό — ''analoghion'') este un pupitru fix sau rotativ pe care sunt așezate [[icoană|icoanele]] sau [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]] în biserică pentru a fi venerate de credincioși sau pentru a așezarea cărților de slujbă la nivelul ochilor în timpul slujbelor bisericești. Este uneori cunoscut și sub numele de '''tetrapod'''. |
| − | Analogul cu pupitre multiple utilizat de | + | Analogul cu pupitre multiple utilizat de citeți și cântăreți mai este cunoscut și sub numele de '''[[strană]]''', după faptul că este așezat într-una din cele două strane (''kliros'') unde stă corul. |
==Modele== | ==Modele== | ||
| − | Analogul este de obicei relativ înclinat, pentru a permite celui ce stă înaintea acestuia să vadă icoana sau cartea | + | Analogul este de obicei relativ înclinat, pentru a permite celui ce stă înaintea acestuia să vadă icoana sau cartea așezată. Poate avea unul, trei sau patru picioare. Analoagele folosite pentru așezarea icoanelor sunt adesea împodobite cu o țesătură bogat împodobită (cunoscută în limba greacă sub numele de ''antipendia'') care acoperă analogul parțial sau în întregime. Cel mai adesea făcut din lemn, poate fi un simplu cadru de lemn, menit să fie acoperit în întregime de țesături sau poate fi bogat împodobit cu sculpturi; există atât modele simple cât și pliabile, care facilitează transportul și stocarea. Acest tip de analog este de obicei suficient de ușor pentru a putea fi transportat fără mare greutate. |
| − | [[Image:800px-Prodromou2.jpg|thumb|right|200px|Strană | + | [[Image:800px-Prodromou2.jpg|thumb|right|200px|Strană și analoage, Mănăstirea Sf. Ioan Înaintemergătorul, Grecia]] |
| − | Un al doilea tip de analog, cel folosit la strană, are de obicei două sau mai multe pupitre rotative, pentru a simplifica sarcina [[ | + | Un al doilea tip de analog, cel folosit la strană, are de obicei două sau mai multe pupitre rotative, pentru a simplifica sarcina [[cântăreț]]ilor bisericești care utilizează numeroase cărți diferite în timpul slujbelor. Frecvent, acesta cuprinde și un spațiu de depozitare a cărților de slujbă. De obicei, acest tip de analog nu este portabil. Există și un model grecesc mai vechi de analog pentru strană, de formă octogonală și cu partea superioară neînclinată. Acest tip de analog mai este folosit pe alocuri la [[Muntele Athos]] și în alte mănăstiri cu tradiție. Uneori, acest tip de analog este bogat împodobit cu sidef sau cu alte materiale semiprețioase. |
| − | ==Analog | + | ==Analog și/sau tetrapod == |
| − | În | + | În tradiția românească, termenul de '''tetrapod''' desemnează cu predilecție suportul folosit pentru icoane și/sau pentru Sfânta Evanghelie, în timp ce termenul de '''analog''' este folosit în principal pentru a desemna suportul pentru cărțile liturgice folosit la [[strană]]. |
| − | În alte | + | În alte tradiții, '''tetrapodul''' denumește o masă pliabilă, acoperită cu o țesătură bogată, așezată în mijlocul bisericii și pe care se pun ofrandele credincioșilor pentru a fi binecuvântate. |
==Sursa== | ==Sursa== | ||
Versiunea de la data 16 martie 2023 15:36
.JPG)
Analogul (lat. analogium, gr. ἀναλόγιον, τό — analoghion) este un pupitru fix sau rotativ pe care sunt așezate icoanele sau Sfânta Evanghelie în biserică pentru a fi venerate de credincioși sau pentru a așezarea cărților de slujbă la nivelul ochilor în timpul slujbelor bisericești. Este uneori cunoscut și sub numele de tetrapod.
Analogul cu pupitre multiple utilizat de citeți și cântăreți mai este cunoscut și sub numele de strană, după faptul că este așezat într-una din cele două strane (kliros) unde stă corul.
Modele
Analogul este de obicei relativ înclinat, pentru a permite celui ce stă înaintea acestuia să vadă icoana sau cartea așezată. Poate avea unul, trei sau patru picioare. Analoagele folosite pentru așezarea icoanelor sunt adesea împodobite cu o țesătură bogat împodobită (cunoscută în limba greacă sub numele de antipendia) care acoperă analogul parțial sau în întregime. Cel mai adesea făcut din lemn, poate fi un simplu cadru de lemn, menit să fie acoperit în întregime de țesături sau poate fi bogat împodobit cu sculpturi; există atât modele simple cât și pliabile, care facilitează transportul și stocarea. Acest tip de analog este de obicei suficient de ușor pentru a putea fi transportat fără mare greutate.
Un al doilea tip de analog, cel folosit la strană, are de obicei două sau mai multe pupitre rotative, pentru a simplifica sarcina cântăreților bisericești care utilizează numeroase cărți diferite în timpul slujbelor. Frecvent, acesta cuprinde și un spațiu de depozitare a cărților de slujbă. De obicei, acest tip de analog nu este portabil. Există și un model grecesc mai vechi de analog pentru strană, de formă octogonală și cu partea superioară neînclinată. Acest tip de analog mai este folosit pe alocuri la Muntele Athos și în alte mănăstiri cu tradiție. Uneori, acest tip de analog este bogat împodobit cu sidef sau cu alte materiale semiprețioase.
Analog și/sau tetrapod
În tradiția românească, termenul de tetrapod desemnează cu predilecție suportul folosit pentru icoane și/sau pentru Sfânta Evanghelie, în timp ce termenul de analog este folosit în principal pentru a desemna suportul pentru cărțile liturgice folosit la strană.
În alte tradiții, tetrapodul denumește o masă pliabilă, acoperită cu o țesătură bogată, așezată în mijlocul bisericii și pe care se pun ofrandele credincioșilor pentru a fi binecuvântate.
Sursa
- en:Analogion, după : Wikipedia: Analogion
