Codul lui Iustinian

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Împăratul Iustinian.
Tribonian, preşedintele comisiei de jurişti create de Iustinian care s-a ocupat cu compilarea şi editarea culegerilor de drept roman.

Codul lui Iustinian (în latină Codex Justinianus) era prima din cele patru colecţii de legi cunoscute astăzi sub numele de Corpus iuris civilis ("Colecţia de drept civil"),[note 1] o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţă alcătuită între anii 529 şi 534 la porunca împăratului Iustinian I, care a avut o influenţă durabilă asupra dezvoltării sistemului juridic din spaţiul european prin reformele sale în domeniul dreptului, prin reunirea într-un sistem coerent a întregului drept roman.

Codul lui Iustinian, alcătuit în limba latină, cuprindea toate Constituţiile (constitutiones) imperiale (hotărâri imperiale cu forţă de lege), începând din vremea împăratului Hadrian (sec. al II-lea). La alcătuirea acestui cod, comisia de jurişti instituită de Iustinian pentru alcătuirea codului s-a folosit de materialele incluse în Codul lui Teodosie (438 d.Hr.), Codul lui Grigorie şi Codul lui Hermogene (sec. IV). Aceste coduri, a căror autoritate era recunoscută, erau însă deja învechite pe vremea lui Iustinian. Codul lui Iustinian a preluat de la acestea împărţirea documentelor pe titluri.[1] "Corpus iuris civilis" a fost alcătuit în cea mai mare parte sub conducerea lui Tribonian, un specialist în drept de la curtea lui Iustinian şi a fost organizat în trei părţi, o a patra parte, cuprinzând constituţiile mai recente (Novellae) fiindu-le adăugată ulterior:

  1. "Codex Justinianus" (529) cuprindea toate constituţiile imperiale începând cu domnia împăratului Hadrian. A avut ca surse atât Codex Theodosianus cât şi alte culegeri de drept precum Codex Gregorianus şi Codex Hermogenianus. Prima ediţie a lucrării nu s-a păstrat. O a doua ediţie a Codului a fost emisă în 534.
  2. "Digestele" sau Pandectele (533) erau o compilaţie de comentarii cu autoritate ale marilor jurişti romani din perioada clasică, majoritatea din secolele II-III d.Hr. Multe din acestea aveau autoritate în justiţie. Reforma lui Iustinian în acest domeniu viza unificarea sistemului juridic şi eliminarea contradicţiilor din sistemul juridic roman, adunând întreaga jurisprudenţă într-un sistem legal coerent.
  3. "Institutiones" (533) („Instituţiile”) erau un manual de drept pentru uzul şcolilor de drept, pe modelul manualului celebrului jurist roman Gaius. Cuprindea extrase din celelalte două culegeri, cu legislaţia adusă la zi.
  4. "Novellae" , constituţiile imperiale ale emise după 534, majoritatea în limba greacă. Deşi editarea acestora într-un volum fusese proiectată încă din vremea domniei lui Iustinian, noua culegere a fost publicată după moartea lui Iustinian. Acestea au fost reunite de un jurist bizantin, Atanasie din Emesa, în anii 572–577, într-o colecţie pentru uzul juriştilor, Syntagma.

Cele patru colecţii de documente au fost reunite ulterior în ceea ce s-a numit Corpus iuris civilis, care a influenţat profund dreptul canonic al Bisericii apusene din Europa medievală, căci, potrivit dictonului, ecclesia vivit lege romana — Biserica trăia potrivit dreptului roman.[2] Ideea care se regăseşte implicit în cod era că voinţa împăratului reprezenta autoritatea supremă în toate. Iustinian legifera astfel controlul imperial asupra Bisericii, atitudine care a avut o mare influenţă asupra dezvoltării ulterioare a Bisericii din Imperiul Bizantin.

Cuprins

Codex Justinianus

Codex Justinianus (Codul lui Iustinian) a fost prima lucrare a comisiei juridice instituite de Iustinian. Aceasta a fost finalizată pe 7 aprilie 529. Cuprinde constituţiile împăraţilor romani, de la Hadrian şi până la Iustinian însuşi.

Legislaţia cu privire la religie

Mai multe prevederi din Codul lui Iustinian stabilesc creştinismul ortodox ca religie de stat a Imperiului, afirmând o fuziune a Bisericii cu statul. Aceasta făcea ca necreştinii sau neortodocşii să nu mai beneficieze de statutul de cetăţeni cu drepturi depline ai Imperiului.

Legi împotriva ereziei

Prima lege cuprinsă în cod cere ca toţi cei aflaţi sub jurisdicţie imperială să mărturisească credinţa ortodoxă. Legea era îndreptată în primul rând împotriva unor erezii precum maniheismul sau arianismul. Această lege a generat ample discuţii în domeniul dreptului internaţional, pentru a stabili ce stat sau sistem juridic are autoritate asupra diferitor categorrii de persoane.

Legile împotriva păgânismului

Unele legi, fără să vizeze în sine păgânismul, interziceau unele practici păgâne. Se statua, de exemplu, ca oricine lua parte la un sacrificiu păgân urma să fie condamnat ca un criminal.

Legi împotriva iudaismului

Principiul "servituţii evreilor" (servitus Judaeorum) a fost stabilit prin noi legi, care au hotărât situaţia evreilor din Imperiu pentru sute de ani. Evreii erau dezavantajaţi din mai multe puncte de vedere. Nu puteau depune mărturie împotriva creştinilor şi nu aveau dreptul să deţină funcţii publice. Drepturile civile şi religioase ale evreilor erau restrânse: "nu se vor bucura de onoruri". Folosirea limbii ebraice ca limbă de cult a fost interzisă.Shema Yisrael („Ascultă, Israele, Domnul [YHWH] este Dumnezeu, Domnul [YHWH] este unul singur...”) a fost interzisă, fiind considerată a fi o negare a Sfintei Treimi. Evreul care se convertea la creştinism avea dreptul să moştenească averea tatălui său, excluzându-i de la moştenire pe fraţii şi surorile lui rămaşi neconvertiţi. Împăratul a devenit un arbitru în problemele interne ale iudaismului. Legi asemănătoare se aplicau şi în cazul samarinenilor.

Corpus Juris Civilis: texte

Seturi de câte trei volume în limba latină

  • Theodorus Mommsen, Rudolf Schoell, Wilhelm Kroll, & Paulus Krueger (eds.). Corpus Juris civilis, Editio Stereotypa Altera: Institutiones, Digesta, Codex Justinianus, Novellae & Opus Schoelli Morte Interceptum. (trei volume). Weidmann, 1895. ISBN B001NQ032U
Corpus iuris civilis V.1. - Institutiones; Digesta (1889)
Corpus iuris civilis V.2. - Codex Justinianus (1892)
Corpus iuris civilis V.3. - Novellae (1895)

Note

  1. Denumirea de "Corpus Juris Civilis" pentru ansamblul acestor colecţii apare pentru prima dată în 1583 ca titlu al unei ediţii complete a codurilor de legi ale lui Iustinian, editată de Dionysius Godofredus. (Kunkel, W. An Introduction to Roman Legal and Constitutional History. Oxford 1966 (translated into English by J.M. Kelly), p. 157, n.2.)

Referinţe

  1. George Long. In: William Smith, ed.. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities. (London: Murray) 1875 (On-line text).
  2. Cf. Lex Ripuaria, tit. 58, c.1: "Episcopus archidiaconum jubeat, ut ei tabulas secundum legem romanam, qua ecclesia vivit, scribere faciat". ([1])

Surse

  • Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984. pp.221.
  • Internet Medieval Sourcebook. Medieval Legal History: ROMAN LAW. (Paul Halsall, ORB sources editor).
  • Corpus Juris Civilis at Wikipedia.

Legături externe

Wikipedia

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi