Adrian al Moscovei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Adrian al Moscovei a fost Patriarh al Moscovei și întregii Rusii în prima parte a domniei Țarului Petru I. După moartea sa, poziția de patriarh a fost desființată și înlocuită cu un Sinod guvernant apostolic, cunoscut mai ales sub numele de Sfântul Sinod.

Viața

Se cunosc puține lucruri despre copilăria și tinerețea lui Adrian. El s-a născut la 2 octombrie 1627 și a fost botezat cu numele Andrei (în rusă: Андрей). După ce a intrat în viața monahală a primit numele de Adrian, la tunderea sa. După o vreme este ridicat la rangul de arhimandrit la Mănăstirea Chudov din Moscova. La această mănăstire, a intrat în atenția Patriarhului Ioachim, care, în 1686, l-a trimis să păstorească Eparhia de Kazan, ca mitropolit de Kazan. La 24 august 1690, Adrian este ales Patriarh al Moscovei și întregii Rusii, după decesul lui Ioachim din același an.

Patriarhul Adrian a păstorit la începutul domniei lui Petru I, pe când acesta începea diversele reforme care urmau să modernizeze Rusia, atât din punct de vedere cultural cât și religios. Patriarhul Adrian s-a opus reformelor lui Petru care se refereau la tradițiile Bisericii și, în mod special, el a criticat ordinul lui Petru care obliga la tunderea bărbilor. Deși a acceptat criticile lui Petru referitor la deficiențele în guvernarea Bisericii Ruse, relațiile lui cu Petru a devenit foarte încordate. Aceste tensiuni au fost aprinse și mai tare de către Patriarhul Adrian care era adeptul unei forme mai ușoare a revendicării Patriarhului Nikon, precum că Biserica trebuie să supervizeze peste problemele seculare ca și peste cele spirituale, și astfel patriarhul, ca imagine a lui Hristos, era un alt guvernator al Rusiei, la fel ca și țarul.[1]

După ce Patriarhul Adrian a decedat în 16 octombrie 1700, Petru a amânat numirea unui patriarh mai mult de douăzeci de ani, în timp ce Biserica Rusă era administrată de mai prietenosul Mitropolit Ștefan (Iavorschi), care avea titlul de locum tenens, după care a desființat poziția de patriarh și a format un Sinod guvernant apostolic, aflat sub supervizarea unui „Ober-Procurator” laic.[2]

Note

  1. Francis Dvornik, The Slavs in European History and Civilization, Rutgers University Press, Brunswick, New Jersey, 1962, p.539
  2. Nicholas V. Riasanovsky, A History of Russia, 3rd ed., Oxford University Press, New York, 1977, p.257.

Surse


Casetă de succesiune:
Adrian al Moscovei
Precedat de:
Ioasaf
Mitropolit de Kazan
1686–1690
Urmat de:
Markell
Precedat de:
Ioachim
Patriarh al Moscovei și întregii Rusii
1690–1700
Urmat de:
Ștefan (Iavorsky) ca locum tenens
Tihon (1917) ca Patriarh