Modificări

[[ImageImagine:Pascha.jpg|right|frame|Învierea Domnului]]Pentru creştinul creștinul ortodox, '''ziua Domnului''' sau '''duminica''' este prima zi a săptămânii. Adesea, mai este numită şi și ziua a opta în cinstea [[Sfintele PaştiPaști|Învierii Domnului]] şi și a vieţii vieții noi pe care El ne-a adus-o. În limba engleză sau alte limbi de origine germanică, numele zilei înseamnă '''ziua soarelui'''. În multe din limbile din jurul Mării Mediterane, numele acestei zile derivă din ''ziua Domnului'' în timp ce alte limbi, inclusiv cele slave, folosesc un cuvânt care derivă din cuvântul ''înviere''.

În [[Sfânta Scriptură]] iudeo-creştinăcreștină, în [[Cartea Facerii|Facere]], săptămâna de şapte șapte zile este definită prin descrierea eforturilor lui Dumnezeu în crearea lumii şi și a universului cu a şaptea șaptea fiind '''sabatul''', care aminteşte amintește de ziua de odihnă a Domnului. În vremurile [[Apostoli|apostolice]], este menţionat menționat în [[Faptele Apostolilor|Fapte]] faptul că se adunau împreună în prima zi a săptămânii pentru Jertfa [[Euharistie|Euharistică]], zi numită Ziua Domnului în amintirea Învierii Domnului. Începând cu secolul al II-lea, Ziua Domnului a devenit zi de odihnă şi și ziua slujirii [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], înlocuind astfel sabatul evreiesc. În 325, [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]] a declarat oficial că Ziua Domnului, duminica, este ziua de închinare a creştinilor ortodocşicreștinilor ortodocși.

Acordarea de nume zilelor săptămânii a început când romanii au adoptat săptămâna de şapte șapte zile din Egipt în primele secole ale epocii creştine creștine folosind numele planetelor cunoscute pe atunci. Când popoarele germanice au adoptat săptămâna de şapte șapte zile de la romani, ei au folosit numele zeităţilor zeităților teutonice la numirea zilelor săptămânii. Aceste nume romane şi și teutone au continuat să fie folosite până în zilele noastre, cu excepţia excepția faptului că numele primei zile a fost schimbat cu unul provenind din Ziua Domnului sau din Înviere în timp ce a şaptea șaptea zi poate fi numită sabat.În unele ţărițări, calendarele civile au fost modificate, făcând ca luni să devină prima zi a săptămânii, iar duminica devenind a şaptea șaptea zi.

Practica slujirii Sfintei Liturghii în prima zi a săptămânii datează din vremurile apostolice. Pe atunci, prima zi a săptămânii era o zi de ceremonie aparte pentru comunitatea creştină creștină care se aduna pentru prăznuirea frângerii pâinii aşa așa cum se specifică Fapte 20:7 şi și 1 Cor 16:2. Mai târziu, ''[[Didahia]]'' din secolele I şi și al II-lea dă următoarea dispoziţiedispoziție: ''"În Ziua Domnului strângeţistrângeți-vă împreună şi frângeţi și frângeți pâinea. Şi mulţumiţimulțumiți, după ce v-aţi ați mărturisit păcatele ca jertfa voastră să fie curată."'' Scriitorii creştini creștini Sfântul [[Iustin Martirul]] şi și [[Tertulian]], din secolele II şi și III, menţionează menționează adunarea credincioşilor credincioșilor pentru închinare în prima zi a săptămânii. Începând cu secolul al IV-lea, practica primelor secole de alocare a primei zile a săptămânii pentru adunare şi și odihnă a început să fie inclusă atât în codurile juridice civile cât şi și în [[canon|canoanele]] bisericii. Pentru Biserica Ortodoxă, momentul exact al adoptării canoanelor îl constituie [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]].

Ziua sabatului este ziua a şapteașaptea, este ziua de odihnă a lumii acesteia, ultima zi a săptămânii. Ziua, următoare, duminica, simbolizează prima zi a creaţiei creației dar şi și ultima zi a Împărăţiei Împărăției lui Dumnezeu, ziua a opta. Prima zi este, în plus, şi și ziua a opta, ziua de dincolo de hotarele lumii acesteia, ziua din lumea care va să vină, ziua de odihnă din Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu.Numărul opt are o semnificaţie semnificație simbolică atât în tradiţia tradiția spirituală ebraică cât şi și în cea creştinăcreștină, unde semnifică ''mai mult decât'' completare şi și deplinătate. Opt semnifică Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu şi viaţa și viața în lumea ce va să vină, şapte șapte fiind numărul timpurilor din lumea aceasta pământeană.Pentru creştinii ortodocşicreștinii ortodocși, duminica este ziua învierii Domnului din morţimorți, ziua judecăţii judecății lui Dumnezeu şi și a victoriei anunţate anunțate de profeţiprofeți. Duminica inaugurează prezenţa şi prezența și puterea "împărăţiei împărăției ce va să vină", deja prezentă în viaţa viața lumii acesteia. Este prăznuirea săptămânală a [[Sfintele PaştiPaști|Sfintelor PaştiPaști]].

Liturgic, Ziua Domnului începe la apusul de sâmbătă, cu slujirea [[Vecernia|vecerniei]]. În multe parohii, după această slujbă, se ţin țin [[Spovedania|spovedanii]] ale credincioşilor credincioșilor care se pregătesc pentru [[Euharistie|ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie]] în dimineaţa dimineața următoare. De asemenea, ei nu mai mănâncă nimic, de obicei începând cu miezul nopţiinopții.Înainte de Sfânta Liturghie de duminica dimineaţadimineața, în multe parohii se slujeşte slujește [[Utrenia]], iar în altele doar se citesc [[Ceasurile]]. Sfânta Liturghie este întotdeauna slujită duminica dimineaţa dimineața înainte de amiază. Din cauza temei învierii care este nota zilei, credincioşii credincioșii nu îngenunche la Liturghia de duminică, în unele parohii. În mod tradiţional tradițional istoric, în această zi nu sunt permise rugăciuni pentru cei adormiţiadormiți, [[parastas]]e sau binecuvântarea [[cruce|crucilor]] de pe morminte, dar în practica curentă acestea au loc destul de des.

:Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii și ostașii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţăviață. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ţieție, Dătătorule de viaţăviață: Slavă învierii Tale, Hristoase! Slavă împărăţiei împărăției Tale! Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!.

:Ai înviat din mormânt, în mărire, ca un Dumnezeu, şi și lumea împreună cu Tine ai înviat-o; firea omenească Te laudă ca pe un Dumnezeu, moartea a pierit şi și Adam tresaltă, Doamne, şi și Eva, acum dezlegată fiind de legături, se bucură strigând: Tu eştiești, Cristoase, Cel ce dai tuturor învierea.

:Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti Viaţa ești Viața cea fără-de-moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; şi și când ai înviat pe cei morţi morți din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti cerești au strigat: Dătătorule de viaţăviață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţieție!

:Ai înviat din mormânt, Mântuitorule atotputernic, şi și iadul văzând minunea s-a înspăimântat, morţii morții s-au sculat, făptura privind se bucură de Tine şi și Adam împreună se veseleşteveselește, şi și lumea, Mântuitorul meu, Te laudă pururea.

:Să se veselească cele cereşti şi cerești și să se bucure cele pământeştipământești! Că a făcut biruinţă biruință cu braţul brațul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel Întâi-născut din morţi morți S-a făcut; din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi și a dat lumii mare milă.

:Ai înviat azi din mormânt, Milostive, şi și pe noi din porţile morţii porțile morții ne-ai scos; astăzi Adam tresaltă şi și se bucură Eva şiși, împreună cu Profeţii şi Profeții și Patriarhii, laudă neîncetat puterea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

:Propovăduirea Învierii cea luminată înţelegândînțelegând-o de la [[înger]] uceniţele ucenițele Domnului şi și lepădând osândirea cea strămoşeascăstrămoșească, [[Apostoli]]lor lăudându-se au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

:Mântuitorul şi și Răscumpărătorul meu din mormânt, ca un Dumnezeu, i-a înviat din legături pe pământeni; porţile porțile iadului le-a zdrobit şiși, ca un Stăpân, a înviat a treia zi.

:Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi și cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioşiicredincioșii, şi și să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe [[Cruce]] şi și moarte a răbda şi și a scula pe cei morţimorți, întru slăvită Învierea Sa.

:În iad, Mântuitorul meu, Te-ai coborât şi porţile și porțile sfărâmându-le ca un Atotputernic, pe cei morţimorți, ca un Ziditor, împreună cu Tine i-ai înviat, acul morţiimorții, Cristoase, l-ai frânt şi și pe Adam din blestem l-ai dezlegat, iubitorule de oameni. Pentru aceasta strigăm către Tine: mântuieştemântuiește-ne pe noi, Doamne.

:Puterile îngereşti îngerești la mormântul Tău şi și străjerii au amorţit şi amorțit și sta Maria la mormânt, căutând preacurat Trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţăviață. Cela ce ai înviat din morţimorți, Doamne, slavă Ţieție!

:Cu mâna cea începătoare de viaţăviață, pe toţi toți cei morţi morți din adâncurile întunecoase înviindu-i, dătătorul de viaţăviață, Cristos Dumnezeu, înviere a dăruit neamului omenesc; că este Mântuitorul tuturor, înviere şi viaţă şi și viață și Dumnezeu a toate.

:Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea [[mironosiţemironosițe]]lor o ai schimbat şi și Apostolilor a propovădui ai poruncit că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

:Nu va mai putea împărăţia morţii împărăția morții să-i ţină legaţi țină legați pe oameni, că Cristos S-a coborât, sfărâmând şi și stricând puterile ei; legat este iadul, profeţii profeții cu un glas se bucură zicând celor ce erau în credinţăcredință: a sosit Mântuitorul, ieşiţiieșiți, credincioşilorcredincioșilor, la înviere.

:Dintru înălţime înălțime Te-ai pogorât, Milostive; îngropare ai luat de trei zile, ca să ne slobozeşti slobozești pe noi din patimi. Cela ce eşti Viaţa şi ești Viața și Învierea noastră, Doamne, slavă Ţieție!

:Înviind din mormânt, pe cei morţi morți i-ai ridicat şi și pe Adam l-ai înviat; Eva tresaltă de învierea Ta şi și marginile lumii prăznuiesc scularea Ta din morţimorți, Multmilostive.

==Vezi şiși==*[[Sfintele PaştiPaști]]