Zeloți
Zeloţi-mişcare religioasă şi politică din sec I-II care se opunea prin violenţă asupritorilor Israelului
S-au născut ca partid dintr-o revoltă împotrivă recensământului oamenilor şi animalelor, hotărât în anul 4-6 d.Hr de proconsulul siriei, Quirinius. Revolta a fost înăbuşită, dar mişcarea a persistat. Ei admiteau că singur stăpânitor numai pe Dumnezeu. S-au despărţit de farisei pentru că îi socoteau prea îngăduitori faţă de romani, ceea ce nu-i împiedica să colaboreze în combaterea cotropitorilor vremelnici ai Palestinei. Foloseau toate mijloacele, chiar asasinatul, pentru a combate pe asupritorii Israelului şi pe compatrioţii care colaborau cu duşmanul. Se foloseau de pumnale scurte numite de romani sica (de aici numele de sicari, care devenise identic cu cel de zelot!).
Revolta lor se înteţeşte şi ia proporţii în anul 66 d. Hr, aducând după sine intervenţia armatei romane, asediul Ierusalimului şi distrugerea lui în anul 70.d.Hr. Cei care au mai scăpat s-au regrupat în jurul Mării moarte. Ultima lor revoltă a izbucnit în timpul împăratului roman Adrian (117-138) sub Bar-Kokba, ,,fiul stelei’’ care era socotit de zeloţi ca fiind Mesia. Mişcarea a fost înăbuşită şi complet nimicită.
Bibliografie
- I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 313-320, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
