Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Viaţa: typos
Sf. Xenia s-a născut la Roma, pe la începutul secolului al V-lea, într-o familie bogată de senatori. Numele ei de botez era Eusebia.<ref>St. Nikolai Velimirović, Tepsić, Fr. T. Timothy (Translator). ''The Prologue of Ohrid: Lives of Saints, Hymns, Reflections and Homilies for Every Day of the Year'', Vol. 1. Serbian Orthodox Diocese of Western America, 2002. ISBN 0-9719505-0-4</ref>
La vârsta de 17 ani, în momentul în care părinţii ei îi hotarâseră hotărâseră o căsătorie din interes, ea a ales sa să fugă, împreună cu două slujnice, în Insula Cos (Kòs) din Marea Egee. A făcut acest lucru din dragoste faţă de [[Hristos]], căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. A renunţat la numele Eusebia, luându-şi numele Xenia (grec. ξενία - ''străina''), vrând să arate prin acest gest că se înstrăinează de lumea aceasta, pentru a se dedica numai celor sfinte.
În urma rugăciunilor sale, l-a întâlnit pe [[ieromonah]]ul Pavel, care a devenit un adevărat părinte duhovnicesc pentru ea. La îndemnul acestuia, Xenia s-a stabilit în cetatea Milassa din Caria (o veche provincie romană situată în sud-estul Asiei Mici) şi a îmbrăcat haina [[monah]]ală. Aici a ridicat o bisericuţă închinată Sfântului [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan Întâiul-mucenic]], precum şi o mica [[mănăstire]], în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare ale sale cu care fugise din Roma, dar şi cu alte fecioare din împrejurimile cetăţii.<ref name="Cuvioasa">[http://www.crestinortodox.ro/sfinti/cuvioasa-xenia-72997.html www.crestinortodox.ro - Cuvioasa Xenia], accesat 24 septembrie 2012</ref>
Sf. Xenia era într-o continuă [[priveghere]], [[asceză|înfrânare]] şi [[smerenie]]. Purta nişte haine vechi, dar considera că trupul său este nevrednic chiar şi de acestea. Toată viaţa ei era întru umilinţă şi vărsare a lacrimilor. În [[Sinaxar]]ul zilei în care se face pomenirea ei se spune că „puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arşiţă secând, decât ochii ei încetând de lacrimi... facutu-s-au lacrimile ei pâine ziua şi noaptea. Era străină de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup”.<ref name="Sfânta">[http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfanta-xenia-98893.html Calendar ortodox - Sfânta Xenia], accesat 1 octombrie 2012</ref>
Diavolii se temeau de înfrânarea ei şi nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori doar la două zile, iar de multe ori petrecea toată săptămâna fără hrană. Iar când era să primească hrana, nu mânca verdeţuri, linte, poame de grădină, ci numai puţină pâine, udată cu lacrimile sale. Lua din [[cădelniţă]] cenuşă şi presara presăra pâinea săsa. Aceasta o făcea în tot timpul vieţii sale, împlinind cuvântul [[prooroc]]esc: „Cenuşă cu pâine am mâncat şi băutura mea cu plângere am amestecat”.
Adormind întru Domnul Chiril, episcopul cetăţi Milassa, a fost ales în locul lui, Cuviosul Pavel, egumenul mânăstirii Sfântul Andrei, părintele duhovnicesc al Sfintei Xenia. Primind vrednicia de [[episcop]], Cuviosul Pavel a mers la mănăstirea de fecioare şi a sfinţit-o pe Xenia ca [[diaconiţă]], ca pe una ce era cu adevărat vrednică de aceasta. Căci în trup fiind, avea viaţă îngerească, şi cu toate că fusese crescută întru multe dulceţi şi desfătări, fiind fiică de senator, însă la atât de aspră viaţă s-a deprins, încât pe o cale nouă, neobişnuită, se vedea că se suie spre [[pustnic]]ească [[desăvârşire]].
Atâta râvnă era într-însa, încât de cu seara, pînă în timpul cântarii [[Utrenie]]i, sta toata noaptea, ridicându-şi mâinile în sus şi rugându-se; şi aşa în toate serile era vazută văzută de surori în taină, iar uneori plecându-şi genunchii de cu seara, până dimineaţa se ruga, cu multe lacrimi, şi astfel întotdeauna slujea Domnului, iar aceasta o facea cu smerenie, pentru că mai jos decât toţi se socotea pe dânsa.<ref name="Cuvioasa"/>
Atunci când Cuvioasa Xenia a trecut la cele veşnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce, iar această cunună strălucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor, sfinţenia Cuvioasei Xenia.<ref name="Sfânta"/> Cetăţenii din Milassa, care se aflau la un [[praznic]] într-un sat vecin, văzând semnul cel de pe cer, se mirau şi întru nepricepere se întrebau ce este acesta. Iar episcopul lor, fericitul Pavel, înţelegând cu duhul, a zis către toată mulţimea poporului: „''Maică Xenia a adormit şi pentru dânsa este semnul minunii!''”. Şi îndată, sfârşind [[Liturghie|Liturghia]], s-a întors în cetate cu tot poporul care fusese la praznic şi aflară cetăţenii, precum le-a spus lor episcopul, că Sfânta Xenia murise.<ref name="Cuvioasa"/>