Vulgata

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 21 martie 2012 13:36, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Istoric: completări)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Vulgata este o traducere a Sfintei Scripturi în limba latină, făcută la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. Această traducere şi adaptările pentru limba latină i se datorează sfântului Ieronim, la cererea papei Damasus I al Romei.

Termenul de Vulgata pentru această traducere a Bibliei provine de la expresia latină folosită în mod curent pentru a o desemna: versio vulgata, care înseamnă „traducerea folosită în mod obişnuit”[1].

Vulgata a devenit în timp cea mai cunoscută şi cu autoritate traducere a Sfintei Scripturi în limba latină pentru Biserica Romei.

Istoric

Pagina de titlu a ediţiei din anul 1590 (Vulgata Sixtina)

Încă din secolul al II-lea d.Hr. au fost folosite versiuni în limba latină ale Sfintei Scripturi, deşi Biserica timpurie folosea îndeosebi limba greacă, chiar şi în Occident. Trimiteri la aceste texte latine timpurii se găsesc în lucrările Sf. Ciprian al Cartaginei şi ale lui Tertulian. Totuşi, aceste traduceri vechi latine erau considerate a fi prea „grosolane” şi „provinciale” pentru a fi autentice.

Odată cu răspândirea creştinismului în Italia şi în apusul imperiului roman, unde era preponderentă limba latină, vechile traduceri „provinciale” nu au mai fost considerate ca satisfăcătoare. A devenit necesară o Biblie standard în limba latină pentru Biserica apuseană.

Sf. Damasus, papă al Romei (366-384), l-a însărcinat pe Fericitul Ieronim, unul dintre cei mai învăţaţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii apusene, să traducă şi să revizuiască toate cărţile Sfintei Scripturi în limba latină, bazându-se pe textele greceşti. La acea dată, canonul Vechiului Testament era Septuaginta (în limba greacă), iar cărţile Noului Testament (cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele Pauline, Epistolele soborniceşti şi Apocalipsa) erau scrise, de asemenea, tot în limba greacă.

Iniţial, Sf. Ieronim a tradus în limba latină manuscrisele Noului Testament. Apoi, a continuat traducând în latină textul Vechiului Testament, pornind de la Septuaginta din limba greacă. A început cu Psaltirea în anul 384, realizând o primă versiune numită Psaltirea romană. Considerând însă că această versiune era „coruptă” datorită intercalărilor din vechile traduceri latine, Ieronim a realizat o altă versiune, în anul 387, care a devenit cunoscută sub numele de Psaltirea galică.

Dorind apoi să lucreze cu textele ebraice, fără a se mai baza pe Septuaginta, Sf. Ieronim a călătorit la Betleem, unde a fondat o mănăstire, iar în anul 390 a început lucrul la o nouă traducere a Vechiului Testament. Comparând versiunile Vechiului Testament redactate în limbile ebraică, aramaică și greacă și traducând Evangheliile din greacă în latină, Sf. Ieronim a dat creștinătății cea de-a doua versiune a Bibliei în limba latină, după Vetus Latina (traducerile latine vechi, din secolul al II-lea d.Hr.).

Vulgata nu a fost imediat acceptată în toate bisericile apusene, dar în secolul al V-lea devenise deja o carte universală. S-a transmis prin numeroase variante, copiate de călugări. Cu timpul, aceste manuscrise au început să prezinte interpolări ale copiştilor, interpolări care au necesitat corecturi permanente. În anul 1456, Johannes Gutenberg a scos prima ediție tipărită a Bibliei Vulgata; această nouă tehnologie a confirmat faptul că Biblia în limba latină avea nevoie de o nouă ediție corectată.

Note

  1. Adjectivul vulgata nu are nici o conotaţie negativă în limba latină, el însemnând doar „obişnuită” sau „curent”. La fel, în expresia cunoscută azi drept „limba latină vulgară”, adjectivul „vulgară” nu are o conotaţie negativă, ci se referă la limba folosită în mod curent.

Legături externe