Modificări

{{Traducere EN}}'''Vulgata''' este o traducere a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] în limba latină, făcută la sfârşitul sfârșitul secolului al IV şi -lea și începutul secolului al V-lea. Traducerile şi Această traducere și adaptările latine ale Vulgatei au fost făcute şi dirijate de sfântul pentru limba latină i se datorează [[sfânt]]ului [[Ieronim]], la cererea papei [[Damasus I al Romei]].

Termenul de ''Vulgata'' pentru această traducere a Bibliei [[Biblie]]i provine de la expresia latină folosite folosită în mod curent pentru a o desemna, şi anume : ''versio vulgata'', care însemnă "traducerea înseamnă „traducerea folosită în mod obişnuit"obișnuit”<ref>Adjectivul ''vulgata'' nu are nici o conotaţie conotație negativă sau scoborâtoare în limba latină, ci el însemnând doar "obişnuită" „obișnuită” sau "curentă"„curent”. La fel, în expresia cunoscută azi "limba drept „limba latină vulgară"vulgară”, adjectivul "vulgară" „vulgară” nu are o conotaţie conotație negativă, ci se referă la limba folosită în mod curent.</ref>. '''Vulgata''' a devenit în timp cea mai cunoscută şi cu autoritate traducere a Sfintei Scripturi în limba latină în [[Biserica Romei]].

==Background==Versions of the Scriptures in Latin were used as early as the second century, although the Church then in the West was largely Greek. References to these early Latin texts are found in the works of [[Ciprian al Cartaginei]] and ''Vulgata'' a devenit în timp cea mai cunoscută și cu autoritate traducere a Sfintei Scripturi în limba latină pentru [[TertulianBiserica Romei]]. These Old Latin translations, however, were considered to be crudely done and "provincial"; that is, not authentic. As Christians in Italy and the West became more Latin-speaking, the provincial texts were looked down upon by the more polished Romans. A standard Latin Bible for the church in the West became more pressing.

Pope ==Istoric==[[Damasus I al RomeiImagine:Vulgata.jpg|thumb|280px|right|Damasus IPagina de titlu a ediției din anul 1590 (Vulgata Sixtina)]] was determined to produce such a standardÎncă din secolul al II-lea d. In 382, Damasus commissioned Jerome to produce the Vulgate by revising and newly translating in Latin the various translations then in use, using Greek texts as a baseHr. Initially, Jerome produced a revision of the au fost folosite versiuni în limba latină ale [[Noul TestamentSfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], deși Biserica timpurie folosea îndeosebi limba greacă, chiar și în Occident. Trimiteri la aceste texte latine timpurii se găsesc în lucrările Sf. Then, he followed with the text of the [[Vechiul TestamentCiprian al Cartaginei]] based upon the Greek și ale lui [[SeptuagintaTertulian]]. He began with the [[Psaltirea]] in 384Totuși, of which the first version was called the Roman Psalter. This version was soon corrupted by text from the Old Latin translations, and Jerome began another version in 387 that became known as the Gallican Psalteraceste traduceri vechi latine erau considerate a fi prea „grosolane” și „provinciale” pentru a fi autentice.

About 390Odată cu răspândirea creștinismului în Italia și în apusul imperiului roman, after completing the translation of muchunde era preponderentă limba latină, if not all, of the Old Testament based upon the Septuagint, he began a version based upon existing Hebrew texts. By 405 he had translated much of the Old Testament based upon the Hebrewvechile traduceri „provinciale” nu au mai fost considerate ca satisfăcătoare. This version, however, was not accepted by many, including Augustine, who felt the Septuagint was slighted and was as equally inspired as the Hebrew textA devenit necesară o [[Biblie]] standard în limba latină pentru Biserica apuseană.

Manuscripts of Jerome's Latin Scriptures slowly replaced the Old Latin versions in popularitySf. [[Damasus I al Romei|Damasus]], [[papă|papă al Romei]] (366-384), l-a însărcinat pe Fericitul [[Ieronim]], unul dintre cei mai învățați [[Sfinți Părinți]] ai Bisericii apusene, although not without corruption of the textsă traducă și să revizuiască toate cărțile Sfintei Scripturi în limba latină, nor with consistent versions in all placesbazându-se pe textele grecești. Over the ensuing centuriesLa acea dată, attempts were made to stay corruption of the manuscript texts[[canon]]ul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] era [[Septuaginta]] (în limba greacă), but with limited success. These attempts to limit corruption came periodically: in the sixth century; again in the eighthiar cărțile [[Noul Testament|Noului Testament]] (cele patru [[Evanghelie|Evanghelii]], by [[AlcuinFaptele Apostolilor]], the abbot of StEpistolele Pauline, Epistolele sobornicești și [[Apocalipsa Sf. Martin's at Tours; and in the succeeding centuries. With the advent of the printing press the situation did not improveIoan Teologul|Apocalipsa]]) erau scrise, de asemenea, as the printed Vulgate Bibles seemed to perpetuate inferior textstot în limba greacă.

In 1590Inițial, Pope Sixtus Sf. Ieronim a tradus în limba latină manuscrisele Noului Testament. Apoi, a continuat traducând în latină textul Vechiului Testament, pornind de la ''Septuaginta'' din limba greacă. A început cu [[Psaltirea]] în anul 384, realizând o primă versiune numită ''Psaltirea romană''. Considerând însă că această versiune era „coruptă” datorită intercalărilor din vechile traduceri latine, Ieronim a realizat o altă versiune, în anul 387, care a devenit cunoscută sub numele de ''Psaltirea galică''. Dorind apoi să lucreze cu textele ebraice, fără a se mai baza pe ''Septuaginta'', Sf. Ieronim a călătorit la [[Betleem]], unde a fondat o ''mănăstire'', iar în anul 390 a început lucrul la o nouă traducere a Vechiului Testament. Comparând versiunile Vechiului Testament redactate în limbile ebraică, aramaică și greacă și traducând Evangheliile din greacă în latină, Sf. Ieronim a dat creștinătății cea de-a doua versiune a Bibliei în limba latină, după ''Vetus Latina'' (traducerile latine vechi, din secolul al II-lea d.Hr.). ''Vulgata'' nu a fost imediat acceptată în toate bisericile apusene, dar în secolul al V sponsored -lea devenise deja o carte universală. S-a revision of the Vulgate Bibletransmis prin numeroase variante, the Sixtus edition printed by the Vatican presscopiate de călugări. Cu timpul, aceste manuscrise au început să prezinte interpolări ale copiștilor, interpolări care au necesitat corecturi permanente. În anul 1456, that was to be the standard for the Roman ChurchJohannes Gutenberg a scos prima ediție tipărită a ''Bibliei Vulgata''; această nouă tehnologie a confirmat faptul că Biblia în limba latină avea nevoie de o nouă ediție corectată. In 1592 În decursul timpului, [[Biserica Romano-Catolică]] a decretat mai multe versiuni succesive ale Vulgatei ca fiind oficiale:* La Conciliul de la Trent (1546) ''Biblia Vulgata'' tipărită de Gutenberg a fost examinată și decretată ca singura autentică.* O ediție revizuită a fost finalizată în timpul Papei Clement al VIII recalled the Sixtus Vulgate and replaced it with the Clementine Vulgate as the Vatican edition-lea și a apărut la Roma în 1592. Această versiune, cunoscută și sub numele de ''Sixtina-Clementina'', a fost revăzută și corectată în edițiile din 1593 și 1598, devenind „textus receptus” al Bisericii Romano-Catolice. This version remained the official version of the Roman Church until 1979* La începutul secolului XX, Papa Pius al X-lea a inițiat o nouă traducere a Vulgatei, iar un edict dat de papa Ioan Paul al II-lea a declarat că aceasta este conformă cu ideile și filosofia secolului respectiv. The current official Latin version of the Bible is the '* Versiunea curentă oficială latină a Bibliei este ''Nova Vulgata'''<ref>[http://www.vatican.va/archive/bible/nova_vulgata/documents/nova-vulgata_praenotanda_lt.html Praenotanda]</ref>, which was commissioned in începută în 1965 by Pope în timpul Papei Paul al VI and promulgated by Pope [[John -lea și promulgată ulterior de Papa Ioan Paul al II-lea<ref>[http://www.ewtn.com/library/PAPALDOC/JPTHESAU.HTM ''Scripturarum Thesaurus'']], English translation, 1979</ref>.