1.062 de modificări
Modificări
m
→Desfășurare: Actualizare link-uri. Corectare diacritice.
Atât în limba greacă (gr. ''eisodos'') cât și în limba slavonă (''vohod'' sau ''vŭchodŭ'') termenul desemnează „acțiunea de a intra”, pentru că desemnează intrarea cu darurile sau cu cărțile sfinte. În liturghia Bisericii primelor secole, darurile erau pregătite afară din biserică într-un loc special amenajat și tot afară, într-o anexă numită diaconicon erau păstrare veșmintele, obiectele să cărțile sfinte. De aceea procesiunile de aducere a darurilor și, respectiv, a cărților sfinte, erau la propriu intrări. În limba liturgică românească recentă s-a preferat termenul de „ieșire”, pentru că ceea ce se vede în primul rând în ritualul liturghiei de azi este o ieșire cu darurile sau cărțile sfinte din altar, urmată desigur de o intrare.
==DesfăşurareDesfășurare==Dacă [[preot]]ul slujeşte slujește singur [[Sfânta Liturghie]], fără [[episcop]], Ieşirea Ieșirea Mică este făcută de cler care înconjoară [[masa altarului]] şi și apoi prin mijlocul bisericii cu Sfânta Evanghelie. Apoi intră în altar prin [[uşile împărăteştiUșile Împărătești|ușile împărătești]] ale [[iconostas]]ului însoţit însoțit de [[imn]]ul IeşiriiIeșirii.
Dacă episcopul slujeşteslujește, Sfânta Evanghelie îi este adusă afară în mijlocul bisericii, în mijlocul oamenilor unde este de la începutul Sfintei Liturghii. Aceasta îi este adusă de un diacon (care duce Cartea Sfântă în procesiune) şi și este urmat de preoţi preoți în ordinea rangului.
==Semnificaţie==