Modificări

Salt la: navigare, căutare

Vladimir din Kiev

628 de octeți adăugați, 18 iulie 2019 03:25
m
+pt
[[ImageImagine:Vladimir of Kiev.jpg|right|thumb|200px|Sfântul Vladimir, Mare Prinţ din KievCneaz al Kievului]]Sfântul şi [[Sfânt]]ul și drept-credinciosul '''Vladimir (Sviatoslavici), Botezătorul Rusiei Kievene ''' (958-1015) a fost Mare Prinţ de Kiev Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia şi și Ucraina. În plus, el este nepotul Sfintei [[Olga din Kiev|Olga]], şi și tatăl Sfinţilor Sfinților [[Boris şi și Gleb]] [[Purtătorul Purtător de chinuri|Purtătorii de chinuri]] (şi și primii sfinţi [[sfinți]] ai ţinuturilor ruseştiținuturilor rusești). El este [[Praznic|prăznuit ]] de biserică Biserică în [[15 iulie]].
==ViaţaViața==Sfântul Vladimir a fost un păgân devotat în primii ani ai vieţii vieții sale. El a fost un mare cuceritor care avea multe neveste şi și a ridicat multe statui păgâne pe teritoriul pe care îl guverna.
După ce a aflat că există şi și alte credinţe credințe în afara păgânismului său, el s-a hotărât să trimită soli în lume care să-i spună care este credinţa credința cea adevărată.
Trimişii Trimișii săi s-au întâlnit cu musulmanii, dar au simţit simțit că printre ei nu este nici o bucurie şi și credinţa credința lor este foarte mecanică. De asemenea, trimişii trimișii săi s-au întâlnit cu evreii şi și catolicii dar, totuşitotuși, nu au fost impresionaţiimpresionați.
Însă, lucrurile s-au schimbat când au ajuns la [[Constantinopol]]. După ce au participat la [[Sfânta Liturghie]] în [[Hagia Sofia (Constantinopol)|Hagia Sofia]], trimişii trimișii au spus: "Nu mai ştiam știam dacă suntem în [[rai ]] sau pe pământ."
Ţinând cont de spusele trimişilor trimișilor săi, Sfântul Vladimir însuşi şi supuşii însuși și supușii săi s-au [[botez]]at în [[Biserica Ortodoxă]].[[Image:Vasnetsov Bapt Vladimir.jpg|right|thumb|200px|Botezarea Sfântului Vladimir, Mare Prinţ din KievCneaz al Kievului]]Sfântul Vladimir s-a schimbat complet după [[botez]]. El a distrus toate statuile păgâne din Rusia Kieveană şi și le-a înlocuit cu biserici. De asemenea, ela el a încercat să trăiască în [[pacea|pace ]] cât mai mult posibil cu vecinii săi şi și a rămas doar cu o singură nevastă.
==Viaţa Viața Sfântului şi și întocmai cu Apostolii, Vladimir, marele domn Marele Cneaz al Kievului==[[ImageImagine:Sf.Vladimir_Kiev.jpg|right|thumb|200px|Sfântul şi și [[întocmai cu Apostolii]], Vladimir, marele domn Marele Cneaz al Kievului]]Marele Vladimir, domnul Marele Cneaz al Kievului şi și singurul stăpînitor stăpânitor a toată Rusia, era fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor şi și al Sfintei Olga şi și strănepotul lui Ruric, cel chemat de nemţi la domnia Rusiei, care îşi își trăgea seminţia seminția sa de la August, Cezarul Romei. Ruric avea scaunul domniei în marele Marele Novgorod; iar Igor Ruricovici, după moartea tatălui său, a mutat scaunul la Kiev şi și a născut din Sfînta Olga un fiu, anume Sviatoslav. Sviatoslav Igorovici avea trei fii: Iaropolc, Olg şi Oleg și Vladimir, nu însă dintr-o singură femeie.
Sviatoslav, împărţind împărțind marea domnie a Rusiei la cei trei fii ai săi, a dat celui mai mare fiu, Iaropolc, Kievul; celui mijlociu, OlgOleg, Dreblenul; iar celui mai mic, Vladimir, marele Marele Novgorod. După moartea marelui domn Sviatoslav, Iaropolc, luînd luând scaunul Kievului, s-a sculat cu război asupra fratelui său, OlgOleg, voievodul dreblenilor, şi și l-a ucis; iar domnia aceluia a luat-o pentru el. Acest lucru auzindu-l Vladimir, voievodul Novgorodului, s-a temut de Iaropolc, fratele său cel mai mare, ca nu cumva să-i facă şi și lui asemenea. Deci, a fugit peste mare la germani. Iaropolc, aflînd aceasta, a luat întru a sa stăpînire şi și domnia marelui [[Novgorod]], ca şi și pe a dreblenilor.
Vladimir, nu după multă vreme, adunînd multă putere de oaste, atît de la nemți, cât și din alte părți ale pămîntului Rusiei, a mers împotriva lui Iaropolc, domnul Kievului, și l-a ucis. Deci, luînd domnia Kievului, și pe femeia fratelui său, cea de neam grecesc, s-a făcut stăpân peste tot pămîntul Rusiei. El a pus în Kiev idoli la locuri înalte și s-a închinat lor cu jertfe, îndemnând poporul la închinarea lor. Pe cei ce nu voiau să se închine idolilor, poruncea să-i dea morții. Atunci a fost ucis fericitul Teodor creștinul și fiul său, Ioan, căci n-au voit să fie părtași închinătorilor la idoli, nici să-și dea pe fiul său la drăceasca jertfă. Ceilalți creștini, care erau luminați de Sfînta Olga și cărora le-a zidit biserică la movila Tecoldova, ce se aflau acolo, de frică se făcuseră neștiuți. Pentru că unii fugeau, alții păzeau în taină sfînta credință, iar alții se întorceau la păgânătate; și de era undeva vreo biserică creștinească, pe aceea o risipea cu mîna închinătorului de idoli.
Vladimirpusese în Kiev idolii cei mai aleși, mai întîi Perun, începătorul idolilor, nu după multă vremepe care îl credea a fi zeul tunetului, adunînd multă putere al fulgerelor și al norilor de oasteploaie; al doilea, atît de la nemţiVolos, zeul dobitoacelor; al treilea, Pozvizd sau Vihor, cît şi din alte părţi ale pămîntului Rusieizeul văzduhului; al patrulea, a mers împotriva lui IaropolcLado, domnul Kievuluizeul veseliei; al cincilea, şi l-a ucis. DeciCupalo, luînd domnia Kievuluizeul rodurilor pămîntului; al șaselea, şi pe femeia fratelui săuColeida, cea de neam grecesczeul prăznuirii ce se face iarna, s-și alții ce li se păreau a făcut stăpîn peste tot pămîntul Rusieifi zei. El i-a pus nu numai în Kiev idoli la locuri înalte şi s-a închinat lor cu jertfe, îndemnînd poporul la închinarea lorci și prin toate părțile stăpînirii rusești, și pe toți îi cinsteau prin închinăciune păgînească. Cei ce nu voiau să O închinăciune de idoli ca aceea se închine idolilor, poruncea să-i dea morţiifăcea și în marele Novgorod. Atunci a fost ucis fericitul Teodor creştinul şi fiul săuCăci, Ioan, căci n-au voit Vladimir trimisese acolo să fie părtaşi închinătorilor la idolimai mare pe unchiul Dobrin voievodul, nici să-şi dea pe fiul său la drăceasca jertfăfratele maicii sale. Ceilalţi creştiniAcela, care erau luminaţi de Sfînta Olga şi cărora le-ceea ce a zidit biserică la movila Tecoldovavăzut pe Vladimir făcînd în Kiev, ce se aflau tot asemenea a făcut și el acolo, punînd de frică se făcuseră neştiuţi. Pentru că unii fugeau, alţii păzeau în taină sfînta credinţă, iar alţii se întorceau la păgînătate; şi de era undeva vreo biserică creştinească, pe aceea o risipea asemenea idoli și numindu-i cu mîna închinătorului de idoliacelași nume.
Vladimir pusese în Kiev idolii cei mai aleşi, mai întîi Perunpe lîngă închinarea de idoli, începătorul idoliloravea și altă răutate, pe care îl credea a fi zeul tunetuluiadică trăia fără de înfrînare în poftele trupești. Căci era foarte mult iubitor de femei, al fulgerelor şi al norilor ca și Solomon cel de ploaie; al doileademult, Volosși nesățios în trupeștile patimi. El avea multe femei, zeul dobitoacelor; al treileadar și mai multe țiitoare petreceau cu el, Pozvizd sau Vihorfiind în rătăcirea închinării de idoli. Despre viața lui Vladimir, zeul văzduhului; al patruleacît a fost în neștiință de Dumnezeu și în păgînătate, Ladodespre uciderea de frate, zeul veseliei; al cincileadespre vărsările de sînge, Cupalodespre vitejie și multele războaie, zeul rodurilor pămîntului; al şaseleadespre diavoleștile slujiri, Coleidadespre aprinderile spre femei, zeul prăznuirii ce despre toate se face iarnascrie pe larg în istoricul Sfîntului Nestor al Pecerscăi și în alte istorii rusești scrise cu mîna. Se mai află și în Sinopsisul Pecerscăi cel tipărit și cine voiește să afle mai multe, şi alţii ce li se păreau a fi zeisă citească acolo. El i-a pus Dar noi nu numai în Kievvoim să descriem viața lui cea necurată și păcătoasă, ci şi prin toate părţile stăpînirii ruseştipe cea dreaptă și sfîntă. Aceasta o facem ca să nu ne zăbovim mult cu lucrurile sale cele rele, care le făcuse mai înainte de primirea sfintei credințe. Deci, ajunge că le-am pomenit pe acelea pe scurt, şi pe toţi îi cinsteau prin închinăciune păgînească. O închinăciune de idoli o parte, ca aceea nu de prisos să se făcea şi în marele Novgorod. Căcilungească istoria, Vladimir trimisese acolo să fie mai mare iar pe unchiul Dobrin voievodulde alta, ca auzul cel întreg înțelept, fratele maicii salesă nu se îngreuieze. AcelaSe cade, ceea ce a văzut pe Vladimir făcînd în Kievdeci, să mergem la luminarea lui prin botez și la lucrurile cele plăcute lui Dumnezeu, tot asemenea din care s-a făcut şi el acolo, punînd folos de asemenea idoli şi numindu-i cu acelaşi numesuflet mîntuitor la toate neamurile Rusiei.
VladimirCînd Preabunul [[Dumnezeu]], pe lîngă închinarea de idoliCel ce nu voiește moartea păcătoșilor, avea şi altă răutateci întoarcerea lor la [[mântuire]], adică trăia fără de înfrînare în poftele trupeşti. Căci era foarte mult iubitor de femeidin negrăita Sa [[milostivire]], a binevoit ca şi Solomon cel de demult, şi nesăţios în trupeştile patimi. El avea multe femei, dar şi mai multe ţiitoare petreceau părțile Rusiei cele întunecate cu el, fiind în rătăcirea întunericul închinării de idoli. Despre viaţa lui Vladimir, cît a fost în neştiinţă de Dumnezeu şi în păgînătatesă nu piară pînă la sfîrșit, despre uciderea de frateci cu lumina sfintei credințe să fie luminate și să se povățuiască la calea mîntuirii, despre vărsările de sîngele-au ales lor spre acestea, despre vitejie şi multele războaiepe acest mare domn Vladimir, despre diavoleştile slujiri, despre aprinderile spre femei, despre toate se scrie precum de demult a ales romanilor și grecilor pe larg în istoricul Sfîntului Nestor al Pecerscăi şi în alte istorii ruseşti scrise cu mîna. Se mai află şi în Sinopsisul Pecerscăi marele Împărat [[Constantin cel tipărit şi cine voieşte să afle mai multeMare]], să citească acolo. Dar noi nu voim să descriem viaţa lui cea necurată şi păcătoasăiar la începutul tuturor neamurilor, ci pe cea dreaptă şi sfîntăSfîntul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]]. Aceasta o facem Pentru că Cel ce a zis ca din întuneric nu ne zăbovim mult cu lucrurile sale cele relerăsară lumină, a făcut și aceea de a răsărit în inima lui Vladimir raza luminii celei de taină, care le făcuse mai înainte și a deșteptat într-însul dorirea de primirea sfintei credinţecunoștința [[adevăr]]ului. DeciAstfel, ajunge că lel-am pomenit pe acelea pe scurt, a prefăcut pe el din păgîn și închinător de o parteidoli, ca nu de prisos să se lungească istoriaîn creștin drept-credincios; din prigonitor, iar precum oarecînd pe de altaSaul, ca auzul cel întreg înţelept, să nu se îngreuiezeîn [[apostol]] și învățător al rușilor. Se cade, deci, să mergem la luminarea lui prin botez şi la lucrurile cele plăcute lui Dumnezeu, El a scăpat multe popoare ale Rusiei de înghițirea [[iad]]ului și din care sveșnica moarte și le-a făcut folos de suflet mîntuitor adus prin Sfîntul Botez la toate neamurile Rusieia doua naștere, în viața cea veșnică.
Cînd Preabunul DumnezeuDeci, Cel ce nu voieşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor la mîntuire, din negrăita Sa milostivire, a binevoit este de cuviință ca părţile Rusiei cele întunecate cu întunericul închinării aici să pomenim pe scurt și de idoliasta. Rușii, să nu piară pînă la sfîrşit, ci mai înainte de Vladimir cu lumina sfintei credinţe să fie luminate şi să se povăţuiască la calea mîntuiriicîtăva vreme, les-au ales lor spre acesteabotezat, pe acest mare domn Vladimirdeși nu toți, însă o parte din ei. Întîi s-a botezat poporul Rusiei cel slavon, precum de demult către [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Sfîntul Apostol Andrei, cel dintîi chemat]], care a ales romanilor şi grecilor creștinat pe marele Împărat Constantinsciți. Căci, ajungînd în munții Kievului, iar la începutul tuturor neamurilori-a binecuvîntat și, înfigînd o [[cruce]] pe Sfîntul Apostol Pavel. Pentru că Cel un deal înalt, a [[prooroc]]it despre zidirea cetății și de darul lui Dumnezeu ce a zis ca din întuneric avea să răsară luminăîn acele locuri. Iar pe câți oameni a aflat atunci acolo, i-a învățat sfînta credință și i-a făcut şi botezat. După aceea de , a răsărit mers în inima lui Vladimir raza luminii celei de tainăalte părți ale Rusiei, unde este acum marele Novgorod și unde sînt alte cetăți vestite, şi și pretutindenea pe cîți a deşteptat întrputut să-însul dorirea de cunoştinţa adevărului. Astfeli întoarcă la [[Hristos]], li-a prefăcut pe el luminat cu Sfîntul Botez. O parte din păgîn şi închinător de idoli, în creştin dreptruși s- credincios; din prigonitorau mai botezat pe vremea împăratului grec [[Vasile Macedoneanul]], precum oarecînd și pe Sfîntul Saulvremea [[patriarhie]]i Preasfințitului [[Fotie cel Mare|Fotie]], fiind trimis de dînșii [[arhiereu]]l Mihail. Dar în apostol şi învăţător al ruşilor. El a scăpat multe popoare ale acea vreme, fiind încă mic de vîrstă Igor Ruricovici, domnul Rusiei de înghiţirea iadului şi din veşnica moarte şi le-a adus prin Sfîntul Botez la a doua naştere, în viaţa cea veşnicăocârmuia domnia Oleg, rudenia și povățuitorul voievodului.
DeciAstfel, arhiereul grec, este de cuviinţă mergînd din [[Constantinopol]] pe pămîntul Rusiei ca aici pomenim învețe sfînta credință pe scurt şi poporul cel necredincios, toate popoarele doreau să vadă vreo [[minune]] de astala dânsul. RuşiiDeci, mai înainte i-a întrebat arhiereul: “Ce fel de Vladimir cu cîtăva vreme, s-minune vă trebuie?” Iar ei au botezatzis: “Cartea aceea care învață credința voastră cea creștinească să se arunce în foc și, deşi de nu toţiva arde, însă o parte vom cunoaște din ei. Întîi s-a botezat poporul Rusiei aceasta căci credința voastră este bună și adevărată și Dumnezeul cel slavon, propovăduit de către Sfîntul Apostol Andrei, cel dintîi chemat, care a creştinat pe sciţitine este mare”. CăciArhiereul, ajungînd nădăjduind în munţii KievuluiDumnezeu, i-a binecuvîntat şiporuncit ca, înfigînd o cruce pe un deal înaltînaintea tuturor, a proorocit despre zidirea cetăţii şi de darul lui Dumnezeu ce avea răsară în acele locuri. Iar pe cîţi oameni a aflat atunci acoloaprindă un foc mare și, iridicîndu-a învăţat sfînta credinţă şi iși mîinile spre cer, s-a botezat. După aceearugat, zicînd: “Preamărește numele Tău, Hristoase Dumnezeule!” Aceasta zicînd, arhiereul a mers pus cartea Sfintei Evanghelii în alte părţi ale Rusieifoc, unde este acum marele Novgorod şi unde sînt alte cetăţi vestitedar n-a ars. Căci, şi pretutindenea pe cîţi a putut sătoate lemnele arzînd și focul potolindu-i întoarcă la Hristosse, is-a luminat cu Sfîntul Botezgăsit [[Evanghelia]] întreagă, nemistuită de foc. O parte din ruşi Văzînd această minune popoarele, foarte mulți dintre ei au crezut în Hristos și s-au mai botezat pe vremea împăratului grec Vasile Macedon, şi pe vremea patriarhiei Preasfinţitului Fotie, fiind trimis de dînşii arhiereul Mihail. Dar în acea vreme, fiind încă mic de vîrstă Igor Ruricovici, domnul Rusiei, ocîrmuia domnia Oleg, rudenia şi povăţuitorul voievodului.
AstfelPoporul Rusiei s-a mai botezat și în zilele marii doamne Olga, arhiereul grecescsoția marelui domn al Rusiei, mergînd din Constantinopol pe pămîntul Rusiei ca să înveţe sfînta credinţă pe poporul cel necredinciosIgor Ruricovici, toate popoarele doreau să vadă vreo minune de la dînsulmaica lui Sviatoslav și bunica lui Vladimir. DeciDînsa, i-a întrebat arhiereul: “Ce fel de minune vă trebuie?” Iar ei au zis: “Cartea aceea care învaţă credinţa voastră cea creştinească să după cum se arunce scrie în foc şiviața sa, de nu va ardeducîndu-se la Constantinopol, vom cunoaşte a primit sfînta și dreapta credință și s-a numit Elena din aceasta căci credinţa voastră este bună şi adevărată şi Dumnezeul cel propovăduit Sfîntul Botez. Apoi, întorcîndu-se de tine este mare”. Arhiereulacolo, nădăjduind în Dumnezeupe mulți din Kiev și din celelalte cetăți ale Rusiei, i-a adus la sfînta credință și la Sfîntul Botez. Dar n-a poruncit caputut pe toți să-i lumineze. Nici chiar pe fiul său, înaintea tuturorSviatoslav, n-a putut aprindă un foc mare şi, ridicîndu-şi mîinile spre cerl plece la creștinătate. Fiind aceste botezuri mai înainte de Vladimir, sfînta credință nu s-a rugatputut lărgi și întări. Pe de o parte, zicînd: “Preamăreşte numele Tăupentru războaiele cele dese, Hristoase Dumnezeule!” Aceasta zicîndiar pe de alta, arhiereul pentru domnii care se dăduseră la păgîneasca închinare de idoli. Rusia s-a pus cartea Sfintei Evanghelii luminat desăvîrșit în foc, dar n-a arszilele marelui domn Vladimir. Căciel, toate lemnele arzînd şi focul potolinduluminîndu-semai întîi singur și cunoscînd calea cea adevărată a mîntuirii, sa povățuit pe toți la aceasta, îndemnîndu-i să-a găsit Evanghelia întreagăi urmeze, nemistuită de focși chiar poruncind. Văzînd această minune popoarele, foarte mulţi dintre ei au crezut în Hristos şi Creștinarea rușilor s-au botezat.a făcut astfel:
Poporul Rusiei sVladimir preamărindu-a mai botezat şi în zilele marii doamne Olgase cu vitejia, soţia marelui domn al Rusieicu singură stăpînirea și cu mîntuirea împărăției sale, Igor Ruricovici, maica lui Sviatoslav şi bunica lui Vladimir. Dînsa, după cum se scrie mai mult decît alți împărați și domni în viaţa satoată partea de sub soare, ducîndu-se au început a veni la Constantinopoldînsul diferite popoare, a primit sfînta şi dreapta credinţă şi slăudîndu-a numit Elena din Sfîntul Botezse către dînsul cu credința lor. Apoi, întorcîndu-se de acoloLa început au venit mahomedanii, pe mulţi din Kiev şi din celelalte cetăţi ale Rusiei, care Vladimir i-a adus la sfînta credinţă şi la Sfîntul Botezîntrebat: “Ce fel este credința voastră?” Ei au răspuns: “Credem în Dumnezeul care este în ceruri și avem pe proorocul lui Dumnezeu, Mahomed. Dar n-a putut pe toţi Acela ne dă voie -i lumineze. Nici chiar pe fiul săuavem mai multe femei, Sviatoslavcîte voiește cineva și să ne desfătăm din toate dulcețile trupești; numai ne poruncește să ne tăiem împrejur, n-a putut -l plece la creştinătatenu mîncăm carne de porc și să nu bem vin”. Fiind aceste botezuri Apoi mai înainte spuneau și alte multe lucruri de Vladimirnecinste și de rușine, sfînta credinţă pe care nu s-se cuvine a putut lărgi şi întările scrie aici. Pe Iar Vladimir, fiind iubitor de o partefemei, pentru războaiele cele deseîl asculta cu plăcere, iar pe dar tăierea împrejur și înfrînarea de altala vin, pentru domnii care se dăduseră la păgîneasca închinare de idoli. Rusia sn-a luminat desăvîrşit în zilele marelui domn Vladimiriubit-o. Căci elDeci, luminîndu-se mai întîi singur şi cunoscînd calea cea adevărată a mîntuirii, a povăţuit pe toţi la aceasta, îndemnîndu-i zis către dînșii: “Noi nu putem -i urmezetrăim fără vin, şi chiar poruncinddeoarece în Rusia toată veselia și beția se face cu băutură”. Creştinarea ruşilor s-a făcut astfel:
Vladimir preamărindu-se cu vitejiaDupă aceea, cu singură stăpînirea şi cu mîntuirea împărăţiei saleau venit de la nemți, mai mult decît alţi împăraţi şi domni în toată partea de sub soarela papa Romei, au început a veni de la Cezarul Apusului și de la dînsul diferite popoareceilalți domni, lăudîndufiecare spunînd că credința lor este mai bună, dar nici una din acelea n-se către dînsul cu credinţa lora iubit. La început Încă și evreii au venit mahomedanii, pe care spunîndu-i despre credința lor că este mai bună decît toate credințele. Atunci Vladimir i-a întrebat: “Ce fel “Unde este credinţa pămîntul și împărăția voastră?” Ei au răspuns: “Credem în Dumnezeul care “Pămîntul nostru este în ceruri şi avem pe proorocul lui DumnezeuIerusalimul, Mahomed. Acela ne dă voie să avem mai multe femei, cîte voieşte cineva şi să ne desfătăm din toate dulceţile trupeştiPalestina și cele de primprejurul ei; numai ne porunceşte să ne tăiem împrejur, să nu mîncăm carne dar de porc şi să nu bem vin”. Apoi mai spuneau şi alte multe lucruri de necinste şi de ruşinevreme ce am mîniat pe Dumnezeu cu păcatele noastre, pe care nu se cuvine l-a le scrie aicidat creștinilor”. Iar Vladimirle-a zis: “Cum învățați voi pe alții la credința voastră, fiind iubitor cînd voi înșivă sînteți lepădați de femei, îl asculta cu plăcere, dar tăierea împrejur şi înfrînarea Dumnezeul vostru? Că de la vin, nv-a ar fi iubitDumnezeu, nu v-ar fi răspîndit prin pămînturi străine. Oare și nouă ne doriți o. Decirisipire ca aceea?” Acestea zicîndu-le, i-a zis către dînşii: “Noi nu putem să trăim fără vin, deoarece în Rusia toată veselia şi beţia se face cu băutură”izgonit din fața sa.
După aceeatoți aceștia, au a venit un sol trimis cu daruri de la nemţiVasile și Constantin, împărații bizantini, și de la papa RomeiNicolae Hrisoverghie, Patriarhul Constantinopolului. Acel sol era bărbat ales, cuvântăreț și insuflat de la Cezarul Apusului şi Dumnezeu, numit Chiril filosoful (Notă - Mai este un filosof cu numele de la ceilalţi domniChiril, care împreună cu fratele său, Metodie, fiecare spunînd că credinţa lor este au propovăduit pe Hristos; mai bunăîntîi la Cozari (cazari) și apoi în Moravia, dar nici una tălmăcind Evanghelia din acelea n-a iubitlimba grecească în cea slavonească. Încă şi evreii au venitŞi acel filosof, Chiril, spunîndu-i despre credinţa lor că este a fost înaintea acestuia cu o sută de ani și mai bună decît toate credinţele. Atunci Vladimir i-a întrebat: “Unde este pămîntul şi împărăţia voastră?” Ei au răspuns: “Pămîntul nostru este Ierusalimulmult, Palestina şi cele de primprejurul ei; dar iar acesta de vreme ce am mîniat pe Dumnezeu cu păcatele noastre l-a dat creştinilor”. Vladimir le-a zis: “Cum învăţaţi voi pe alţii la credinţa voastră, cînd voi înşivă sînteţi lepădaţi de Dumnezeul vostru? Că urmă se numește de v-ar fi iubit Dumnezeu, nu v-ar fi răspîndit prin pămînturi străine. Oare şi nouă ne doriţi o risipire ca aceea?” Acestea zicîndu-le, i-a izgonit din faţa saalți istorici și Chir).
După toţi aceştiaAcest filosof, Chir, a venit un sol trimis vorbit mult cu daruri Vladimir despre credința creștină, începînd de la Vasile şi Constantinzidirea lumii, împăraţii greceşti, şi explicîndu-i toate proorociile de la Nicolae Hrisoverghieîntruparea Domnului nostru Iisus Hristos, Patriarhul Constantinopolului. Acel sol era bărbat ales, cuvîntăreţ şi insuflat de Dumnezeu, numit Chiril filosoful (Notă pînă la pătimirea care a suferit- Mai este un filosof cu numele o de Chirilbună voie, care împreună cu fratele săupînă la moartea pe cruce, Metodiepentru mîntuirea omenească, au propovăduit pe Hristos; mai întîi și pînă la Învierea cea de a treia zi din morți și Înălțarea Lui la Cozari (cazari) şi apoi în Moraviaceruri, tălmăcind Evanghelia din limba grecească în cea slavoneascăprecum despre aceasta scrie pe larg Cuviosul Nestorie al Pecerscăi. Şi acel filosofMai pe urmă adăugă cuvîntul despre a doua venire a lui Hristos, Chirildespre învierea morților, a fost înaintea acestuia cu o sută de ani şi mai multdespre înfricoșata judecată, iar acesta de pe urmă se numeşte despre munca cea fără de alţi istorici şi Chir)sfîrșit pregătită păcătoșilor și despre răsplătirea drepților întru împărăția cerurilor.
Acest filosofApoi i-a dat lui în dar o pînză mare țesută cu aur, pe care era închipuită înfricoșata judecată a lui Dumnezeu și despărțirea păcătoșilor de drepți. Drepții stăteau în dreapta Judecătorului. De aceeași parte dreaptă era și Raiul; iar păcătoșii stăteau de-a stînga, unde se vedea gheena focului, iadul, Chirînfricoșatele chipuri ale diavolilor și se mai vedeau și diferite munci. Vladimir, a vorbit mult privind spre toate acestea cu Vladimir dinadinsul, întreba pe Chir despre credinţa creştinăfiecare lucru, începînd de la zidirea lumiiiar filosoful, explicînduspunîndu-i toate proorociile cu de la întruparea Domnului nostru Iisus -amănuntul, a zis: “Cînd va veni HristosDumnezeu din cer pe pămînt întru slava Sa, pînă la pătimirea care a suferit-o de bună voiesă judece vii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui, pînă la moartea atunci pe crucecîți va afla drepți, pentru mîntuirea omeneascăîi va pune de-a dreapta Sa, şi pînă la Învierea și-i va trimite în împărăția Sa cea de a treia zi din morţi şi Înălţarea Lui cerească, la ceruri, precum despre aceasta scrie pe larg Cuviosul Nestorie al Pecerscăiveșnica veselie. Mai Iar pe urmă adăugă cuvîntul despre cîți îi va afla păcătoși, îi va pune de-a doua venire a lui Hristosstînga și-i va trimite în focul gheenei cel nestins, despre învierea morţilor, despre înfricoşata judecată, despre munca cea fără de sfîrşit pregătită păcătoşilor şi despre răsplătirea drepţilor întru împărăţia cerurilorîn muncile cele nesfîrșite”.
Apoi i-Vladimir, auzind acestea, a dat lui în dar o pînză mare ţesută cu aur, pe care era închipuită înfricoşata judecată suspinat și a lui Dumnezeu şi despărţirea păcătoşilor zis: “Fericiți cei ce vor sta de drepţi. Drepţii stăteau în -a dreapta Judecătorului. De aceeaşi parte dreaptă era şi Raiul; iar păcătoşii stăteau și amar celor ce vor sta de-a stînga, unde se vedea gheena focului, iadul, înfricoşatele chipuri ale diavolilor şi se mai vedeau şi diferite munci. Vladimir, privind spre toate acestea cu dinadinsul, întreba pe !” Atunci Chir despre fiecare lucru, iar filosoful, spunîndu-i toate cu de-amănuntul, a zis: “Cînd va veni Hristos Dumnezeu din cer pe pămînt întru slava Sa“Împărate, să judece vii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele luide vei înceta de la lucruri rele și de vei primi Sfîntul Botez, atunci pe cîţi va afla drepţi, îi va pune te vei învrednici a sta de-a dreapta Sa; iar de vei rămîne în necurăție, şi-i locul tău va trimite în împărăţia Sa cea cerească, fi la veşnica veseliestînga”. Iar pe cîţi îi va afla păcătoşiAtunci Vladimir, îi va pune luînd aminte la cele grăite defilosof și socotindu-le, a stînga şizis: “Voi mai aștepta încă puțin pînă ce mai cu dovedire voi cerceta toate credințele”. Apoi, dăruind daruri filosofului și celor dimpreună cu dînsul, i-i va trimite în focul gheenei cel nestins, în muncile cele nesfîrşite”a trimis cu cinste la Constantinopol.
VladimirPlecînd Chir, auzind acesteafilosoful grec, Vladimir a suspinat şi a zis: “Fericiţi cei ce vor sta de-a dreapta şi amar celor ce vor sta de-a stînga!” Atunci Chir filosoful ichemat la dînsul pe toți boierii și dregătorii săi, și le-a zis: “Împărate“Iată, au venit la mine înțelepți din diferite țări, de vei înceta la mahomedani, de la lucruri rele şi nemți, de vei primi Sfîntul Botezla romani, te vei învrednici a sta de-a dreapta; iar la jidovi și de vei rămîne în necurăţiela celelalte neamuri, locul tău va fi lăudîndu-și fiecare din ei credința lor. Iar la stînga”urma tuturor au venit creștinii. Atunci VladimirAceștia îmi spuneau despre credința lor lucruri multe și minunate, mai mult decît alții, luînd aminte povestindu-mi faptele ce s-au făcut sub cer de la cele grăite începutul lumii și pînă acum. Ei au mai spus că are să fie un alt veac și o altă viață și cum, după moarte, toți vor învia, iar de filosof şi socotindu-lea făcut cineva bine în veacul acesta, a zis: “Voi mai aştepta încă puţin pînă acela se va bucura în veacul cel ce mai cu dovedire voi cerceta toate credinţele”. Apoiva să fie, dăruind daruri filosofului şi celor dimpreună viețuind cu dînsulviață fără de moarte, i-a trimis cu cinste la Constantinopoliar păcătoșii se vor munci în veci”.
Plecînd Chir, filosoful grec, Vladimir a chemat la dînsul pe toţi Atunci boierii şi și dregătorii săi, şi le-a au ziscătre dînsul: “Iată“Nimeni nu hulește ceva al său vreodată, ci mai ales îl laudă; iar tu, mare domn ce ești, de voiești să cunoști mai cu încredințare adevărul, ai mulți oameni înțelepți, au venit trimite dintre dînșii pe cei mai aleși pe la mine înţelepţi din diferite ţăripopoare, ca să vadă și să știe felul de la mahomedanicredință, adică, de la nemţicum slujește cineva Dumnezeul său. După aceea, de la romaniîntorcîndu-se, îți vor spune ție și nouă toate faptele cu de la jidovi şi de la celelalte neamuri, lăudîndu-şi fiecare din ei credinţa loramănuntul”. Iar la urma tuturor au venit creştiniiVladimir a ascultat un sfat ca acesta, a trimis bărbați pricepuți și înțelepți în diferite țări, ca să cerceteze credințele și slujbele fiecărui popor. Aceştia îmi spuneau despre credinţa lor lucruri Ei, străbătînd multe şi minunate, mai mult decît alţiițări și împărății, povestindu-mi faptele ce s-au făcut sub cer de dus la urmă și la începutul lumii şi pînă acumConstantinopol și au scris împăraților grecești, Vasile și Constantin, pricina venirii lor. Ei Împărații s-au bucurat și îndată au mai spus că are despre dînșii Preasfințitului Patriarh. Patriarhul a poruncit fie un alt veac şi o altă viaţă şi cum, după moarte, toţi vor înviaîmpodobească biserica, iar de a făcut cineva bine în veacul acestapraznic, acela se va bucura s-a îmbrăcat în veacul cel ce va să fie, vieţuind cele mai scumpe veșminte arhierești și au săvîrșit dumnezeiasca Liturghie cu viaţă fără de moarte, iar păcătoşii se vor munci în veci”mulți episcopi și preoți.
Atunci boierii şi dregătorii Deci s-au zis către dînsul: “Nimeni nu huleşte ceva al său vreodatădus la Sfînta Liturghie împărații cu trimișii lui Vladimir și, ci mai ales îl laudă; iar tuducîndu-i în biserică, mare domn ce eşti, de voieşti să cunoşti mai i-au pus într-un loc unde le era cu încredinţare adevărul, ai mulţi oameni înţelepţi, trimite dintre dînşii pe cei mai aleşi pe la diferite popoare, ca înlesnire să vadă şi și ştie felul de credinţă, adică, cum slujeşte cineva Dumnezeul său. După aceea, întorcîndu-se, îţi vor spune ţie şi nouă audă toate faptele cu de-amănuntul”. Vladimir Văzînd ei frumusețea cea negrăită a ascultat un sfat ca acestalaudei lui Dumnezeu, a trimis bărbaţi pricepuţi şi înţelepţi precum nu văzuseră în diferite ţărinici o parte, ca să cerceteze credinţele şi slujbele fiecărui popor. Eiși auzind glasurile cele dulci ale cîntărilor de laudă pe care nu le mai auziseră niciodată, străbătînd multe ţări şi împărăţiise mirau foarte mult și li se părea că nu mai stau pe pămînt, s-au dus la urmă şi la Constantinopol şi au scris împăraţilor greceşti, Vasile şi Constantin, pricina venirii lorci în cer. ÎmpăPentru că în acea vreme i-raţii s-au bucurat şi îndată au spus despre dînşii Preasfinţitului Patriarh. Patriarhul a poruncit să împodobească bisericastrălucit lumina cerească, încît se făcuseră de bucurie duhovnicească, a făcut praznicca și cum ar fi afară de sine, s-a îmbrăcat în cele mai scumpe veşminte arhiereşti şi au săvîrşit dumnezeiasca Liturghie cu mulţi episcopi şi preoţibucurie de care se umpluse inima lor atunci.
Deci După săvîrșirea [[Sfânta Liturghie|dumnezeieștii Liturghii]], împărații și [[patriarh]]ii au făcut cinste și ospăț mare solilor din Rusia și, dăruindu-le daruri multe, i-au lăsat să plece. Cînd s-au dus întors la Sfînta Liturghie împăraţii cu trimişii lui Vladimir şi, ducînduel a chemat pe toți boierii și bătrînii săi și a poruncit ca trimișii care s-i în bisericăau întors, să spună înaintea tuturor ceea ce au văzut și auzit. Ei, începînd, i-au pus întrspus toate pe rînd despre credința fiecărui popor și de-un loc unde spre slujba lor, dar tuturor celor ce auzeau acele credințe, le era cu înlesnire să vadă şi să audă toateerau neplăcute. Văzînd ei frumuseţea cea negrăită Apoi au început a laudei lui Dumnezeuspune cele văzute la creștini, cînd s-au dus în Constantinopol. Ei le-au spus cum i-au dus în biserica lor, unde slujesc Dumnezeului lor, precum și cum au văzut acolo o frumusețe și o slavă pe care nu văzuseră în nici poate să o partespună limba; minunatele veșminte ale preoților, rînduiala slujirii foarte cinstită și cucernica stare înainte a tuturor oamenilor, şi auzind glasurile cele cîntările atît de dulci ale cîntărilor de laudă pe care , precum nu le mai auziseră niciodată, cum i-a cuprins o bucurie mare, încît nu se mirau foarte mult şi li se părea că mai simțeau, nici nu cunoșteau dacă mai stau erau pe pămînt, ci sau în cer. Pentru Ei le-au spus nu este în acea vreme i-a strălucit lumina cerească, încît se făcuseră toată lumea o podoabă și o preaslăvită laudă de bucurie duhovnicească, Dumnezeu ca şi cum ar fi afară de sineaceea, bucurie de pe care se umpluse inima ei au văzut-o la creștinii din Constantinopol. “Pentru aceea, au zis ei, credem că adevărată este credința lor atunciși numai cu acei oameni locuiește Dumnezeul cel adevărat”.
După săvîrşirea dumnezeieştii LiturghiiBoierii au zis către Vladimir: “Dacă credința creștinească n-ar fi bună și adevărată, atunci bunica ta, împăraţii şi patriarhii au făcut cinste şi ospăţ mare solilor din Rusia şiOlga, dăruindun-le daruri multear fi primit acea credință, i-au lăsat să plecepentru că era femeie foarte înțeleaptă”. Cînd sAtunci Vladimir, lucrînd într-au întors la Vladimirînsul darul Sfîntului Duh, el a chemat pe toţi boierii şi bătrînii săi şi început a poruncit ca trimişii care s-au întorsse lumina cîte puțin în mintea sa, să spună înaintea tuturor ceea ce au văzut şi auzita cunoaște dreapta credință creștinească și a o dori. EiDar, începînd, au spus toate pe rînd despre credinţa fiecărui popor şi devreme ce nimeni nu era lîngă dînsul care să-l aducă degrabă spre slujba lor, dar tuturor celor săvîrșirea lucrului ce auzeau acele credinţegîndise, le erau neplăcute. Apoi au început a spune cele văzute la creştinipentru că toți boierii și sfetnicii fiind întunecați cu întunericul păgînătății, cînd s-au dus în Constantinopol. Ei le-au spus cum i-au dus în biserica lor, unde slujesc Dumnezeului lor, şi cum au văzut acolo o frumuseţe şi a prelungit încredințarea și botezul lui pînă la o slavă pe care nu poate să o spună limba; minunatele veşminte ale preoţilorvreme, rînduiala slujirii foarte cinstită şi cucernica stare înainte pînă ce a tuturor oameniloraflat un sfat, cîntările atît de dulci, precum nu auziseră niciodată, cum i-a cuprins o bucurie mare, încît nu adică să se mai simţeauducă cu război împotriva împăraților grecești, nici nu cunoşteau dacă mai erau pe pămînt sau în cer. Ei le-au spus că nu este în toată lumea o podoabă şi o preaslăvită laudă de Dumnezeu ca aceea, pe să ia cetățile lor și să cîștige dascăli creștinești care ei au văzut-o la creştinii din Constantinopol. “Pentru aceea, au zis ei, credem că adevărată este credinţa lor şi numai cu acei oameni locuieşte Dumnezeul cel adevărat”i învețe credința.
Boierii au zis către Adunând Vladimir: “Dacă credinţa creştinească n-ar fi bună şi adevăratăoaste multă, atunci bunica ta, Olga, ns-ar fi primit acea credinţă, pentru că era femeie foarte înţeleaptă”a dus la Herson și a luat întîi cetatea grecească Cafa. Atunci Vladimir, lucrînd întrApoi s-însul darul Sfîntului Duha dus sub Herson, cetatea de scaun a început a se lumina cîte puţin în mintea sapămîntului acela, a cunoaşte dreapta credinţă creştinească şi a o dori. Darstînd lîngă malul Mării Negre, unde era liman ales de vreme ce nimeni nu era lîngă dînsul care să-l aducă degrabă spre săvîrşirea lucrului ce gîndisecorăbii. Deci, pentru că toţi boierii şi sfetnicii fiind întunecaţi cu întunericul păgînătăţiia înconjurat cetatea aceea și, sluptîndu-a prelungit încredinţarea şi botezul lui pînă la o se împotriva ei multă vreme, pînă ce nu a aflat un sfatputut să o ia că era tare, adică și oastea grecească dintr-însa se lupta împotrivă cu bărbăție. Vladimir le zicea hersonenilor ca i se ducă cu război împotriva împăraţilor greceştiplece lui de voie, dacă voiesc ia cetăţile cîștige milă de la dînsul. Iar de nu, va sta multă vreme sub cetatea lor şi să cîştige dascăli creştineşti care să-i înveţe credinţa, pînă o va lua și în ceasul acela nu va avea nici o milă.
Adunînd Vladimir oaste multăDar, hersonenii nu băgau în seamă cuvintele lui, s-a dus la Herson şi a luat întîi cetatea grecească Cafadeși sufereau strîmtoare în cetate. Căci de șase luni erau înconjurați și aveau lipsă de cele de nevoie. Apoi s-a dus sub Herson, cetatea Dar dumnezeiasca purtare de scaun a pămîntului acelagrijă, stînd lîngă malul Mării Negrecăutînd prin judecățile cele neștiute, unde ceea ce era liman ales mai de corăbii. Decifolos, nu numai grecilor, ci și la tot poporul Rusiei, a înconjurat rînduit ca cetatea aceea şiHersonului să se plece lui Vladimir, luptîndulucru care s-se împotriva ei multă vremea și întîmplat. Atunci, un protopop al Hersonului, anume Anastasie, nu a putut scris lui Vladimir pe o o ia că era tare-geată, şi oastea grecească dintr-însa se lupta împotrivă cu bărbăţie. astfel: “Împărate Vladimir le zicea hersonenilor ca să i se plece lui de voie, dacă voiesc voiești cîştige milă de la dînsuliei cetatea, caută în pămînt spre părțile Răsăritului, urloaiele prin care curge în cetate apa cea dulce. Iar de nuAcelea dacă le vei tăia și vei lua apa cetății, poporul ți se va sta multă vreme sub cetatea lorpleca cu înlesnire, pînă o va lua şi în ceasul acela nu va avea nici o milăfiind silit de sete”.
DarProtopopul, hersonenii nu băgau în seamă cuvintele scriind astfel pe săgeată, a încordat arcul și i-a dat drumul către cortul lui, deşi sufereau strîmtoare în cetateVladimir. Căci de şase luni erau înconjuraţi şi aveau lipsă de cele de nevoie. Dar dumnezeiasca purtare de grijă, căutînd prin judecăţile cele neştiute, ceea Săgeata a căzut înaintea cortului și cei ce era mai de folosau văzut-o au luat-o îndată și, nu numai grecilorvăzînd pe dînsa acea scrisoare, ci şi la tot poporul Rusiei, a rînduit ca cetatea Hersonului să se plece au dus-o lui Vladimir. El a chemat tălmaci ai limbii grecești, lucru care s, citindu-a şi întîmplat. Atunci, un protopop al Hersonului, anume Anastasiei scrisoarea, a scris lui Vladimir pe o poruncit -geată, astfel: “Împărate Vladimir, dacă voieşti să iei cetatea, caută caute în pămînt , spre părţile părțile Răsăritului, urloaiele acele urloaie prin care curge în cetate venea apa cea dulce. Acelea dacă Căutînd și aflîndu-le vei tăia şi vei lua apa cetăţii, le-au tăiat și, nemaifiind apă în cetate, poporul ţi se va pleca a slăbit de sete și, nevrînd, s-a supus lui Vladimir. Acesta, luînd cetatea Hersonului, a intrat într-însa cu înlesniredănțuire, fiind silit de sete”nefăcînd oame-nilor nici un rău, nici strîmbătate.
Protopopul, scriind astfel pe săgeatăDupă luarea Hersonului și a toată Tavrichia, a încordat arcul şi i-a dat drumul către cortul lui Vladimir. Săgeata a căzut înaintea cortului şi cei ce au văzuttrimis la împărații grecești, zicînd: “V-o au am luat-o îndată şiHersonul, văzînd pe dînsa acea scrisoarecetatea voastră slăvită, au dusși tot pămîntul Tavrichiei: Acum aud că aveți o soră fecioară frumoasă; deci să mi-o lui Vladimirdați mie spre însoțire. El a chemat tălmaci ai limbii greceştiIar de nu veți voi, carevoi face cetății voastre împărătești ceea ce am făcut Hersonului”. Împărații grecești primind scrisoarea aceea de la Vladimir, citindus-i scrisoareaau mîniat foarte mult, a poruncit să caute în pămîntpentru că sora lor, spre părţile Răsărituluicu numele Ana, acele urloaie prin care venea apanu voia să se însoțească cu un păgîn. Căutînd şi aflînduDar ei, temîndu-lese de multa putere a oștilor Rusiei și de vitejia lui Vladimir, le-au tăiat şiscris înapoi către dînsul, nemaifiind apă astfel: “Nouă, creștinilor, nu ni se cade să dăm pe sora noastră după cel ce petrece în cetatecredință păgînească, poporul a slăbit dar dacă voiești s-o iei, leapădă-te de sete şilegea ta și crede, nevrîndca și noi, în Hristos, s-a supus lui Vladimir. Acestaadevăratul Dumnezeu, luînd cetatea Hersonuluiși primește Sfîntul Botez, a intrat într-însa că atunci fără oprire vei lua în însoțire pe sora noastră și vei petrece cu dănţuirenoi în dragoste, nefăcînd oame-nilor nici un răuca cel de o credință cu noi, nici strîmbătatemoștenind încă și cereasca împărăție”.
După luarea Hersonului şi a toată TavrichiaVladimir, primind un răspuns ca acesta de la împărații grecești, Vladimir a trimis la împăraţii greceştidînșii, zicîndzicîndu-le: “V-“Eu am luat Hersonul, cetatea iubit credința voastră slăvitădin vremea aceea, şi tot pămîntul Tavrichiei: Acum aud că aveţi o soră fecioară frumoasă; deci cînd cei trimiși de mine mi-o daţi mie spre însoţire. Iar de nu veţi voi, cerceteze diferitele credințe au fost și la voi face cetăţii voastre împărăteşti ceea ce am făcut Hersonului”. Împăraţii greceşti primind scrisoarea aceea de la Vladimir, și cînd s-au mîniat foarte multîntors și ne-au spus cu amănuntul, pentru sora lor, credința voastră este mai bună decît toate credințele și slujirea cu numele Ana, nu voia să se însoţească cu un păgîncare slujiți Dumnezeului vostru este mai aleasă decît a tuturor popoarelor. Dar ei, temîndu-se Eu de multa putere atunci doresc a oştilor Rusiei şi de vitejia lui Vladimirprimi credința voastră, au scris înapoi către dînsulînsă voi trimiteți un episcop la mine, astfel: “Nouăca să mă boteze. Voi înșivă, creştinilordacă voiți, nu ni se cade să dăm pe veniți cu sora noastră după cel ce petrece în credinţă păgîneascăvoastră, dar dacă voieşti ssau trimiteți-o iei, leapădă-te de legea ta şi crede, ca şi noi, în Hristos, adevăratul Dumnezeu, şi primeşte Sfîntul Botez, că atunci fără oprire vei lua în însoţire mi pe sora noastră şi vei petrece cu noi în dragoste, ca cel de o credinţă cu noi, moştenind încă şi cereasca împărăţie”voastră spre însoțire. Iar eu vă voi înapoia Hersonul și toată Tavrichia”.
VladimirÎmpărații grecești, primind un răspuns ca acesta de la împăraţii greceştiaceastă bună înștiințare, s-au bucurat foarte mult și au îndemnat cu rugăminte pe sora lor, a trimis să meargă la dînşiiVladimir, zicîndu-lei: “Eu am iubit credinţa voastră din vremea aceea“Milostivește-te de împărăția creștinească, căci, cînd cei trimişi de mine să cerceteze diferitele credinţe au fost şi la voi şi cînd s-au întors şi nu vei merge după el, apoi el nu va înceta a supune pămîntul nostru și frică ne-au spus cu amănuntuleste, că credinţa voastră este mai bună decît toate credinţele şi slujirea cu care slujiţi Dumnezeului vostru este mai aleasă decît ca să nu facă și cetății împărătești ceea ce a tuturor popoarelorfăcut Hersonului. Eu Iar dacă Vladimir se va boteza, pentru tine și prin tine, Domnul va întoarce spre Sine pămîntul Rusiei și pe cel grecesc îl va elibera de atunci doresc a primi credinţa voastrărăzboaiele cele grele și de năvălirile rușilor. Deci, de la toți vei avea slavă veșnică și fericire nemuritoare”. Ana, sora împăraților, deși nu voia, însă voi trimiteţi un episcop socotind mîntuirea Rusiei, care voia să se întoarcă la mineDumnezeu, ca să mă boteze. Voi înşivăîncă și patriei sale, împărăției grecești, dacă voiţidorindu-i pace, veniţi s-a învoit cu sfatul și cu rugămintea fraților săi și a zis cu sora voastrălacrimi: “Fie voia Domnului!” Împărații au trimis-o pe ea în corăbii, sau trimiteţi-mi pe sora voastră spre însoţiremare, cu arhiereul Mihail, cu preoți și cu cinstiți boieri. Iar eu vă voi înapoia Hersonul şi toată Tavrichia”Ajungînd ea la Herson, a întîmpinat-o cu slavă și a dus-o în palatul împărătesc.
Împăraţii greceştiÎn acea vreme, primind această bună înştiinţarenu cu multe zile înaintea venirii fiicei împărătești, Vladimir s-au bucurat foarte mult şi au îndemnat cu rugăminte pe sora lor, să meargă a îmbolnăvit la Vladimir, zicîndu-i: “Milostiveşte-te de împărăţia creştinească, căci, de nu vei merge după el, apoi el nu va înceta ochi și a supune pămîntul nostru şi frică ne esteorbit. Deci, ca să nu facă şi cetăţii împărăteşti ceea ce începuse a făcut Hersonului. Iar dacă Vladimir se va boteza, pentru tine şi prin tine, Domnul va întoarce spre Sine pămîntul Rusiei şi pe cel grecesc îl va elibera îndoi de războaiele cele grele şi sfînta credință și de năvălirile ruşilor. DeciSfîntul Botez și, de la toţi vei avea slavă veşnică şi fericire nemuritoare”. Anatulburîndu-se în sine, sora împăraţilor, deşi nu voia, însă socotind mîntuirea zicea: “Zeii Rusieis-au mîniat împotriva mea, care voia auzind că voiesc se întoarcă la Dumnezeu, încă şi patriei sale, împărăţiei greceşti, dorindu-i pacelas și să primesc altă credință; de aceea, s-a învoit cu sfatul şi cu rugămintea fraţilor săi şi a zis cu lacrimi: “Fie voia Domnului!” Împăraţii au trimis-o pe ea în corăbiiasupra mea pedeapsa orbirii”. Atunci, pe maresora împăraților grecești a trimis la el, zicîndu-i: “De voiești să fii sănătos și să vezi cu arhiereul Mihailochii, cu preoţi şi cu cinstiţi boieri. Ajungînd ea la Hersonprimește Sfîntul Botez degrabă, a întîmpinat-o cu slavă şi a dus-o căci în palatul împărătescalt mod nu te vei izbăvi de orbirea ta.Iar de te vei boteza, te vei mîntui nu numai de orbirea trupească, ci și de cea sufletească!”
În acea vremeVladimir, nu cu multe zile înaintea venirii fiicei împără-teştiauzind, Vladimir s-a îmbolnăvit la ochi şi a orbit. Decirăspuns: “De va fi adevărat graiul acesta, apoi voi cunoaște din aceasta că Dumnezeul creștinilor este mare!” Chemînd el îndată pe episcop, începuse a se îndoi de sfînta credinţă şi de cerut Sfîntul Botez şi; iar episcopul mai întîi l-a luat și l-a învățat bine dreapta credință, tulburînduapoi l-se a botezat în biserica Sfinta Sofia, care este în sinemijlocul cetății Herson (Crimeea), zicea: “Zeii Rusiei dîndu-i numele Vasilie. La botezul lui s-a făcut o minune, asemenea aceleia ce s-au mîniat împotriva meaa făcut cu Sfîntul Apostol Pavel pe calea către Damasc, auzind că voiesc săcînd prigonea Biserica lui Dumnezeu și care, din lumina cerească ce l-i las şi să primesc altă credinţă; de aceeaa strălucit pe el în cale, au trimis asupra mea pedeapsa orbirii”devenise orb. AtunciCăci Vladimir, care era orb la ochi, sora împăraţilor greceşti cînd a trimis la intrat în sfînta scăldătoare și episcopul a pus mîna pe el, zicîndu-i: “De voieşti să fii sănătos şi să vezi cu ochii, primeşte Sfîntul după rînduiala Sfîntului Botez degrabă, căci în alt mod nu te vei izbăvi îndată a căzut orbirea de orbirea tape ochii lui ca niște solzi. Iar de te vei botezaDe atunci a văzut și a preamărit pe Dumnezeu, căci l-a adus la adevărata credință, te vei mîntui nu numai de orbirea trupeascămulțumind Domnului Hristos, ci şi de cea sufletească!”bucurîndu-se și veselindu-se.
VladimirBoierii și oastea lui, auzindvăzînd acea minune, cu toții s-au botezat și s-a răspuns: “De va fi adevărat graiul acestafăcut bucurie mare rușilor și grecilor, apoi voi cunoaşte dar mai ales sfinților îngeri din aceasta cer. Pentru Dumnezeul creştinilor este mare!” Chemînd el îndată pe episcop, a cerut Sfîntul Botez; iar episcopul dacă îngerii se bucură de un păcătos care se pocăiește, cu atît mai întîi lvîrtos s-a luat şi l-a învăţat bine dreapta credinţă, apoi l-a botezat în biserica Sfinta Sofiaau bucurat de atîtea suflete, care este în mijlocul cetăţii Herson (Crimeea)au cunoscut pe Dumnezeu și au cîntat slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, dîndu-i numele Vasilieși celelalte. La botezul Botezul lui s-a făcut o minuneVladimir, asemenea aceleia ce s-a făcut cu Sfîntul Apostol Pavel pe calea către Damasc, cînd prigonea Biserica boierilor lui Dumnezeu şi care, din lumina cerească ce lși a oștirilor s-a strălucit pe el săvîrșit în cale, devenise orb. Căci Vladimir, care era orb la ochiHerson, cînd a intrat în sfînta scăldătoare şi episcopul a pus mîna pe elanul facerii lumii 6485, după rînduiala Sfîntului Botez, îndată a căzut orbirea iar de pe ochii la întruparea lui ca nişte solzi. De atunci a văzut şi a preamărit pe DumnezeuCuvîntul, căci l-a adus la adevărata credinţă, mulţumind Domnului Hristos, bucurîndu-se şi veselindu-seîn anul 977.
Boierii şi oastea luiDupă Botez, văzînd acea minune, cu toţii s-împărații greci au botezat şi adus la Vladimir pe sora lor pentru [[cununie]] și nu după multe zile s-a făcut bucurie mare ruşilor şi cununat cu dînsa în legiuită nuntă. Vladimir a înapoiat grecilorHersonul cu toată Tavrichia și, dar mai ales sfinţilor îngeri din cer. Pentru căîntărind pacea cu ei, dacă îngerii se bucură de un păcătos care se pocăieşte, cu atît mai vîrtos s-au bucurat de atîtea sufletea întors în pămîntul său, care au cunoscut luînd cu sine pe Dumnezeu şi au cîntat slavă întru cei de sus lui Dumnezeuarhiereul Mihail, şi celelaltecare venise în Constantinopol cu sora împăraților. Botezul lui VladimirAcel arhiereu a fost întîiul [[mitropolit]] al Rusiei, a boierilor lui şi a oştirilor însă nu acel Mihail care s-a săvîrşit pomenit mai sus, care, punînd Evanghelia în Hersonfoc, a luat-o nearsă, încredințînd prin această minune pe mulți din popor. Ci acesta este altul cu același nume și mai în anul facerii lumii 6485urmă cu anii, iar căci de la întruparea lui Dumnezeu CuvîntulMihail cel dintîi, în anul 977pînă la acesta, au trecut o sută de ani și mai mulți. Vladimir a luat din Herson împreună cu arhiereul și mulți [[Preot|preoți]], [[cleric]]i și [[monah]]i.
După Botez, împăraţii greceşti au adus la Vladimir pe sora lor pentru cununie şi nu după multe zile s-El a cununat cu dînsa în legiuită nuntă. Vladimir a înapoiat grecilor Hersonul cu toată Tavrichia şimai luat de acolo și moaștele Sfîntului Sfințit Mucenic [[Clement Romanul|Clement, întărind pacea cu ei, s-a întors în pămîntul întîiul episcop al Romei]] și ale [[ucenic]]ului său, luînd cu sine pe arhiereul MihailFiva. A luat [[icoane]] sfinte, care venise în Constantinopol cu sora împăraţilorcărți și multe podoabe bisericești. Acel arhiereu a fost întîiul mitropolit al RusieiA mai luat încă și pe [[protopop]]ul Anastasie, însă nu acel Mihail care sl-a pomenit mai susînvățat pe el cum să ia cetatea Herson. Deci, care, punînd Evanghelia Vladimir a mers în foc, a luat-o nearsăKiev cu bucurie mare, încredinţînd prin această minune slăvind pe mulţi din poporDomnul nostru [[Iisus Hristos]]. Ci acesta este altul cu acelaşi nume şi mai în urmă cu aniiCum a ajuns, căci de la Mihail cel dintîiîndată a început a pune sîrguință pentru creștinarea locuitorilor Kievului, pînă la acesta, au trecut o sută cetatea sa de ani şi mai mulţi. Vladimir a luat din Herson împreună cu arhiereul şi mulţi preoţiscaun, clerici şi monahicum și toată stăpînirea sa cea rusească.
El Vladimir a mai luat poruncit la început să boteze pe fiii săi, în număr de acolo şi moaştele Sfîntului Sfinţit Mucenic Clement12, întîiul episcop al Romei şi ale ucenicului său, Fiva. A luat icoane sfinte, cărţi şi multe podoabe bisericeşti. A mai luat încă şi pe protopopul Anastasie, care li-a învăţat pe el cum să ia cetatea Herson. Deciavut cu mai multe femei: “Iziaslav, Mitislav, Iaroslav, Vsevolod cu Rohmida, Vladimir a mers în Kiev doamnă leșească; Sviatopolc cu bucurie marefemeia fratelui său, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristosde neam grec; Vișeslav cu doamna Cehina; Sviatoslav și Stanislav cu altă doamnă Cehina; [[Boris și Gleb]] cu o femeie de neam bulgar; Vriacislav și Sudislav cu o altă femeie. Cum Pe aceștia toți i-a ajunsbotezat mitropolitul Mihail într-un izvor, îndată a început a pune sîrguinţă pentru creştinarea locuitorilor Kievuluinefiind încă biserică în Kiev, cetatea sa după dărîmarea celor de mai înainte. Acel izvor din munte de scaunlîngă rîul Nipru, se numește din vremea aceea și pînă acum, cum şi toată stăpînirea sa cea ruseascăCreștatic.
Vladimir Apoi a poruncit la început să boteze pe fiii săitrimis propovăduitori prin toată cetatea, în număr de 12poruncindu-le, pe care i-ca a avut doua zi să se adune cu mai multe femei: “Iziaslavtoții la râul Poceiniu, Mitislavcare curge din Nipru și se varsă iarăși în Nipru, Iaroslavtoți bătrîni și tineri, Vsevolod cu Rohmidamari și mici, doamnă leşească; Sviatopolc cu femeia fratelui săubogați și săraci, bărbați și femei. Iar de neam grec; Vişeslav nu s-ar găsi cineva în acea vreme la rîu, acela se va arăta potrivnic lui Dumnezeu și marelui voievod. Făcându-se ziuă, însuși voievodul cu doamna Cehina; Sviatoslav şi Stanislav boierii au mers la rîu, și cu altă doamnă Cehina; Boris şi Gleb cu o femeie de neam bulgar; Vriacislav şi Sudislav cu o altă femeiedînsul, arhiereul și toți preoții. Pe aceştia toţi iDeci, s-a botezat mitropolitul Mihail într-un izvoradunat toată cetatea la rîu, nefiind încă biserică în Kievde toată rînduiala și vîrsta, după dărîmarea celor de mai înainte. Acel izvor mulțime foarte mare din munte de lîngă rîul Nipruamîndouă părțile, se numeşte din vremea aceea şi pînă în acel loc unde este acum, Creştaticbiserica Sfinților răbdători de chinuri Boris și Gleb.
Apoi Acelora li s-a trimis propovăduitori prin toată cetateaporuncit ca, poruncindudezbrăcându-lese de haine, ca a doua zi intre în apă, deosebindu-se adune cu toţii partea bărbătească de cea femeiască. Cei mai mari în locuri mai adînci, iar cei mai mici aproape de mal. Astfel să stea toți în apă, unii pînă la grumaji, alții pînă la rîul Poceiniubrîu, care curge din Nipru şi despărțindu-se varsă iarăşi în Niprucete. Preoții, toţi bătrîni şi tineriîmbrăcați în [[veșminte preoțești]], mari şi micistăteau lîngă mal, pe scîndurile ce erau pregătite înadins pentru aceea și citeau asupra poporului rugăciunile ce se cuvin la Sfîntul Botez. Ei le puneau nume la fiecare ceată cîte un nume deosebit și le porunceau să se afunde de trei ori în apă; apoi strigau spre dînșii, bogaţi şi săracichemînd după rînduiala Botezului, bărbaţi şi femeinumele Sfintei Treimi. Iar de nu Astfel, s-ar găsi cineva a botezat tot poporul Kievului, în acea vreme anul de la rîufacerea lumii 6487, acela se va arăta potrivnic iar de la întruparea lui Dumnezeu şi marelui voievodîn anul 979 și după botezul lui Vladimir în anul al doilea. Făcîndu-se ziuăSfîntul Vladimir, însuşi voievodul cu boierii au mers privind la rîubotezul unei mulțimi de atîta popor, şi se bucura cu dînsulduhul și, arhiereul şi toţi preoţii. Deciridicînd ochii și mîinile spre cer, s-a adunat toată cetatea la rîuzis: “Doamne, Dumnezeule, de toată rînduiala şi vîrstaCel ce ai făcut cerul și pămîntul, mulţime foarte mare din amîndouă părţilecaută spre poporul Tău cel nou botezat și le dă ca să Te cunoască pe Tine. Întărește-i în dreapta credință și ajută-mi mie asupra văzuților și nevăzuților vrăjmași, ca să preamăresc numele Tău cel sfînt în acel loc unde este acum biserica Sfinţilor răbdători de chinuri Boris şi Glebpărțile Rusiei”.
Acelora li s-După botezul poporului, Vladimir a poruncit caîndată să sfărîme idolii și capiștile lor să le risipească pînă în temelie. Pe Perun, idolul cel mai întîi, dezbrăcîndua poruncit să-se l lege de hainecoada calului și să-l târască din deal la vale spre râul Nipru, punînd 12 oameni intre în apă-l bată cu bețe. Aceasta o făcea nu pentru că idolul simțea vreo durere, deosebindu-se partea bărbătească fiind de cea femeiască. Cei mai mari în locuri mai adîncilemn neînsuflețit și nesimțitor, iar cei ci pentru ca să facă mai mici aproape de malmultă necinste diavolului. Astfel să stea toţi în apăDeci, unii pînă târîndu-l la grumajimal, alţii pînă la brîu, despărţindul-se a aruncat în ceterâul Nipru. Preoţii, îmbrăcaţi în veşminte preoţeşti, stăteau lîngă El a poruncit ca nicăieri să nu lase pe idoli la mal, pe scîndurile pînă ce erau pregătite înadins pentru aceea şi citeau asupra poporului rugăciunile nu vor trece pragurile ce se cuvin la Sfîntul Botez. Ei le puneau nume la fiecare ceată cîte un nume deosebit şi le porunceau să se afunde de trei ori sânt în apă; apoi strigau spre dînşiijosul Niprului, chemînd după rînduiala Botezului, numele Sfintei Treimi. Astfeliar vântul și valurile, sl-a botezat tot poporul Kievuluiau aruncat sub un munte mare, în anul de la facerea lumii 6487, iar de la întruparea lui Dumnezeu în anul 979 şi după botezul lui Vladimir în anul care și acum se cheamă al doileaPerunului. Sfîntul VladimirSe mai povestește și aceasta printre cei vechi, privind la botezul unei mulţimi de atîta poporcă pe un alt idol, se bucura legîndu-l credincioșii cu duhul şifunii, ridicînd ochii şi mîinile spre cer, a zis: “Doamne, Dumnezeule, Cel ce ai făcut cerul şi pămîntul, caută spre poporul Tău cel nou botezat şi le dă l-au tîrît la rîul Nipru ca să Te cunoască pe Tine. Întăreşte-i l înece, iar alții îl băteau cu bețe fără de milă și diavolul răcnea în dreapta credinţă şi ajută-mi mie asupra văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, idol ca să preamăresc numele Tău cel sfînt în părţile Rusiei”și cum suferea durere.
După botezul poporuluiAruncîndu-l în rîul Nipru, pe cînd se scufunda, poporul, care era întunecat cu credința, mergea pe mal, Vladimir a poruncit ca îndată să sfărîme idolii şi capiştile lor să le risipească pînă în temelieplîngînd și strigînd: “Vidibal gospodarul nostru, boje vidibal”, adică: “Înoată și ieși la mal”. Pe PerunDiavolul, idolul cel mai întîimișcînd pe idol, a poruncit să-l lege de coada calului şi să-l tîrască din deal ieșit la vale spre rîul Niprumal acolo unde este mînăstirea Viduvițca. Însă, punînd 12 oameni cînd necredincioșii au vrut să-l bată cu beţe. Aceasta ia, au alergat credincioșii și au legat o făcea nu pentru că idolul simţea vreo durere, fiind piatră de lemn neînsufleţit şi nesimţitorel, ci pentru ca să facă mai multă necinste diavolului. Deciaruncîndu-l iarăși în rîu, tîrînduunde l-l au înecat. Locul la malcare a ieșit idolul Vidibal, ldin vremea aceea s-a aruncat în rîul Niprunumit Vidibal. El a poruncit ca nicăieri să nu lase pe Pe toți ceilalți idoli la mali-au sfărîmat din porunca marelui domn, pînă ce nu vor trece pragurile ce sînt în josul Niprului, iar vîntul şi valurile, lpe unii i-au aruncat sub un munte mareîn apă, care şi acum se cheamă al Perunuluiiar pe alții în foc. Se mai povesteşte şi aceasta printre Văzînd kievenii cei necredincioși sfărîmarea și pierzarea idolilor celor vechi, că pe un alt idolplîngeau și se tînguiau după ei, legîndu-l credincioşii cu funiiiar cei pricepuți ziceau: “Înțelept este voievodul și boierii lui. Ei știu care Dumnezeu este mai bun; căci dacă acești zei ar fi fost mai buni, ln-au tîrît la rîul Nipru ca săar fi poruncit a-l înecei sfărîma și nici nu ar fi ales altă credință mai bună, iar alţii îl băteau cu beţe fără de milă şi diavolul răcnea în idol ca şi cum suferea durerelepădînd pe cea proastă”.
Aruncîndu-l După sfărîmarea idolilor și după risipirea capiștilor idolești, Vladimir a poruncit ca în rîul Niprulocurile acelea să zidească sfinte biserici. Întîi a zidit biserica Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, pe cînd se scufunda, poporul, care locul unde era întunecat cu credinţa, mergea pe mal, plîngînd şi strigînd: “Vidibal gospodarul nostru, boje vidibal”, adică: “Înoată şi ieşi la mal”idolul Perun. Diavolul, mişcînd pe idol, Apoi a ieşit la mal acolo unde este mînăstirea Viduviţca. Însă, cînd necredincioşii au vrut să-l ia, au alergat credincioşii şi au legat zidit o piatră de el, aruncîndu-l iarăşi biserică în rîunumele Sfîntului Marelui Vasile, unde l-au înecat. Locul la care a ieşit idolul Vidibalde vreme ce și Vladimir, din vremea aceea Sfîntul Botez, s-a numit VidibalVasile, întemeind și alte biserici pretutindeni. Pe toţi ceilalţi idoli iEl mai ales s-au sfărîmat a sîrguit a zidi o biserică din porunca marelui domnpiatră, pe unii i-au aruncat în apănumele [[Maica Domnului|Preacuratei Născătoare de Dumnezeu]], iar pe alţii în foc. Văzînd kievenii cei necredincioşi sfărîmarea şi pierzarea idolilor celor vechi, plîngeau şi se tînguiau după eicare, iar cei pricepuţi ziceau: “Înţelept este voievodul şi boierii lui. Ei ştiu care Dumnezeu este mai bun; căci dacă aceşti zei ar fi fost mai buni, npe urmă s-ar fi poruncit a-i sfărîma şi nici nu ar fi ales altă credinţă mai bună, lepădînd pe cea proastă”numit Desiatina.
După sfărîmarea idolilor şi La acea biserică, după risipirea capiştilor idoleştice s-a făcut de Batie, se vedea numai o parte, Vladimir a poruncit ca în locurile acelea să zidească sfinte bisericicare se săvîrșeau slujbele de toate zilele. Întîi a zidit biserica Mîntuitorului nostru Iisus HristosBiserica aceea era cea mai mare dintre toate bisericile zidite în Kiev, pe locul unde în zilele lui Vladimir. Ea era idolul Perunlucrată în piatră de înțelepți zidari greci și înfrumusețată cu toate podoabele. Apoi Deci, săvîrșindu-se, a zidit o biserică intrat Vladimir în numele Sfîntului Marelui Vasilevremea sfințirii și, precum Solomon cel de demult a intrat în biserica Ierusalimului cea zidită de vreme ce şi Vladimirel, s-a rugat la Dumnezeu, zicînd: “Doamne, Dumnezeule, caută din Sfîntul Botezcer și vezi, cercetează via aceasta și o desăvîrșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta! Caută spre popoarele Tale acestea noi, cărora li s-a numit Vasileîntors inima în înțelegere, ca să te cunoască pe Tine, întemeind şi alte biserici pretutindeniadevăratul Dumnezeu. El mai ales sCaută și spre biserica aceasta pe care am zidit-a sîrguit a zidi o biserică din piatră, eu, nevrednicul robul Tău, în numele Preacuratei Născătoare Preanevinovatei Maicii Tale, care Te-a născut, Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Dacă se va ruga cineva cu credință și osîrdie în această biserică, careascultă-i rugăciunea, mai pe urmă siartă-i toate păcatele și dăruiește-a numit Desiatinai toate cererile folositoare cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici”.
La acea bisericăVladimir, după risipirea ce srugîndu-a făcut de Batie, se vedea numai o partedin destul, în care se săvîrşeau slujbele de toate zilele. Biserica aceea era cea mai mare dintre toate bisericile zidite în Kieva zis: “Iată, în zilele lui Vladimir. Ea era lucrată în piatră de înţelepţi zidari greci şi înfrumuseţată cu din toată averea mea și din toate podoabele. Deci, săvîrşindu-secetățile mele, dau a intrat Vladimir în vremea sfinţirii şi, precum Solomon cel de demult zecea parte acestei biserici a intrat în biserica Ierusalimului cea zidită Preacuratei Născătoare de elDumnezeu”. Zicînd aceasta, sa întărit-o cu un înscris și blestem a rugat la Dumnezeupus asupra celor de pe urmă, zicînd: “Doamnedacă ar îndrăzni cineva, Dumnezeule, caută din cer şi vezi, cercetează via aceasta şi o desăvîrşeşte pe ea, pe care să ia ceva ce el a sădit-o dreapta Ta! Caută spre popoarele Tale acestea noi, cărora li dat acestei sfinte biserici. Din vremea aceea s-a întors inima în înţelegere, ca să te cunoască pe Tine, adevăratul Dumnezeunumit acea biserică Desiatina. Caută şi spre Vladimir a încredințat biserica aceasta protopopului Anastasie cel mai sus pomenit, pe care am ziditl-a adus din Herson. El a adus într-oînsa moaștele Sfîntului Clement, euprimul episcop al Romei, nevrednicul robul Tăuși toată podoaba bisericească cea de mare preț, în numele Preanevinovatei Maicii Talece o adusese din Herson, care Tea dat-o acolo. El a născutmai făcut o școală pentru învățătura cărții, Pururea Fecioara Maria, Născătoarea căci pe fiii săi și pe mulți copii de Dumnezeu. Dacă se va ruga cineva cu credinţă şi osîrdie în această biserică, ascultăboieri a poruncit să-i rugăciuneaînvețe Sfînta Scriptură, iartăpunîndu-i toate păcatele şi dăruieştele dascăli iscusiți. Asemenea a poruncit ca și pe copiii oamenilor cei proști, să-i toate cererile folositoare cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici”ia la învățătura cărții. Dar maicile cele nebune plîngeau după copii ca după niște morți.
Vladimir, rugîndu-se din destul, a zis: “IatăNu numai Kievul, din dar toată averea mea şi din toate cetăţile mele, dau stăpînirea sa a zecea parte acestei biserici a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”. Zicînd aceasta, a întăritvoit s-o lumineze cu un înscris şi blestem lumina sfintei credințe. Deci a pus asupra celor de pe urmă, dacă ar îndrăzni cinevatrimis în toate cetățile Rusiei, ca ia ceva boteze popoarele. Iar celor ce el a dat acestei sfinte bisericinu voiau să se boteze, le punea dăjdii mari. Din vremea aceea sVladimir viețuia cu plăcere de Dumnezeu și cu dreptate, schimbîndu-a numit acea biserică Desiatina. Vladimir a încredinţat biserica protopopului Anastasie cel mai sus pomenitși în bine obiceiurile cele vechi, ce le avea pe care l-a adus din Hersoncînd era în păgînătate. El a adus într-însa moaştele Sfîntului Clement, primul episcop al Romei, şi era povățuit la toată podoaba bisericească cea fapta bună de mare preţsoția sa, Ana, ce o adusese din Hersonsora împăraților grecești, a dat-o acolocu care viețuia după legea creștinească. El a mai făcut o şcoală pentru învăţătura cărţiiPe celelalte femei ale sale, căci pe fiii săi şi pe mulţi copii care le avusese mai înainte de boieri primirea botezului, le-a poruncit săeliberat, îndestulîndu-i înveţe Sfînta Scriptură, punîndule cu bogății și dîndu-le dascăli iscusiţi. Asemenea a poruncit voie, ca şi pe copiii oamenilor cei proştifiecare, dacă voiește, să-i ia la învăţătura cărţii. Dar maicile cele nebune plîngeau după copii ca după nişte morţipoată să se mărite cu alt bărbat.
Nu numai KievulLa cea dintîi femeie a sa, Rohmida, fiica lui Rogvold, voievodul Poltiniei, care îi era mai iubită decît altele, dar toată stăpînirea sa a voit strimis la începutul întoarcerii sale de la Herson, zicîndu-i: “Eu am primit credința și legea creștinească, iar tu să-o lumineze ți alegi dintre boierii mei pe care vei voi și cu lumina sfintei credinţeel te vei însoți”. Deci Dar ea a trimis în toate cetăţile Rusieirăspuns: “Oare numai ție îți trebuie împărăție cerească, iar mie nu? Şi către acesta, fiind eu doamnă, cum voi putea suferi ca să boteze popoarele. Iar celor ce fiu roabă la sluga ta? Deci, nu voiau voiesc se botezemă mărit după alt bărbat. Dar, le punea dăjdii marimă rog ca să mă faci mireasa lui Hristos”. Vladimir vieţuia cu plăcere de Dumnezeu şi cu dreptateZicînd ea acestea, schimbîndu-şi ședea lîngă dînsa în bine obiceiurile cele vechivremea aceea, fiul său, Iaroslav, ce le avea pe cînd care era în păgînătateșchiop din naștere. El era povăţuit Cînd acela a auzit de la toată fapta bună de soţia maica saniște cuvinte ca acelea, Anaa mulțumit lui Dumnezeu de înțelegerea și de voința ei cea bună și îndată s-a însănătoșit și a început a umbla, sora împăraţilor greceşti, cu el care vieţuia după legea creştineascăpînă atunci nu umblase. Pe celelalte femei ale saleDe această minune, Vladimir s-a bucurat îndoit, întîi de Rohmida, pe care le avusese mai înainte că are osîrdie spre Hristos și apoi de primirea botezuluifiul său, Iaroslav, lecă s-a eliberattămăduit la picioare. După primirea Sfîntului Botez, îndestulînduRohmida s-le cu bogăţii şi dîndu-le voiea tuns în sfîntul chip îngeresc al călugăriei, ca fiecare, dacă voieşte, să poată să se mărite cu alt bărbatluînd numele de Anastasia.
La cea dintîi femeie a sa, Rohmida, fiica lui Rogvold, voievodul Poltiniei, care îi era mai iubită decît alteleDupă aceasta, Vladimir a trimis la începutul întoarcerii sale de Constantinopol la HersonPreasfințitul Patriarh [[Serghie al II-lea al Constantinopolului|Serghie]], zicîndurugîndu-i: “Eu am primit credinţa şi legea creştineascăl ca să mai trimită la dînsul arhierei și preoți, deoarece are seceriș mult, iar tu să-ţi alegi dintre boierii mei pe care vei voi şi cu el te vei însoţi”lucrătorii sînt puțini, pentru că la multe cetăți ale Rusiei trebuie lumină. Dar ea a răspuns: “Oare numai ţie îţi trebuie împărăţie cerească, iar mie Oamenii din Rusia nu? Şi către acesta, fiind eu doamnă, cum voi putea suferi ca să fiu roabă erau din destul lesnicioși la sluga ta? Deciduhovniceasca rînduială, pentru că nu voiesc să mă mărit după alt bărbatdemult se începuse între dînșii învățătura cărții. DarDe aceea, mă rog ca să mă faci mireasa lui Hristos”. Zicînd ea acesteaPreasfințitul Patriarh Serghie a trimis pe [[Ioachim, şedea lîngă dînsa în vremea aceeaepiscopul Hersonului]], fiul său, Iaroslavîmpreună cu alți episcopi și preoți. Vladimir, luînd pe episcopii care era şchiop din naştere. Cînd acela a auzit de veniseră la maica sa nişte cuvinte ca aceleadînsul, a mulţumit lui Dumnezeu de înţelegerea şi de voinţa ei cea bună şi îndată s-a însănătoşit şi dus cu ei în pămîntul slavon, în părțile Zaliscului, în stăpînirea Rostovului și a început Suzdalului, și acolo, lîngă rîul Cleazmul, a umbla, el făcut o cetate pe care pînă atunci nu umblase. De această minune, a numit-o Vladimir s-a bucurat îndoit, întîi de Rohmida, că are osîrdie spre Hristos şi apoi de fiul după numele său, Iaroslav, că szidind într-însa o biserică a tămăduit la picioarePreacuratei Născătoare de Dumnezeu. După primirea Sfîntului BotezEl a poruncit ca pretutindeni să boteze pe oameni și să zidească biserici, Rohmida sși le-a tuns pus lor episcop. De acolo mergînd în sfîntul chip îngeresc al călugărieiRostov, a zidit o biserică din lemn, luînd numele de Anastasiapunîndu-le și episcop.
După aceasta, Vladimir Apoi a mers în marele Novgorod și a trimis la Constantinopol la Preasfinpus într-ţitul Patriarh Serghieînsul arhiepiscop pe Ioachim Hersoneanul. Acest arhiepiscop a stricat acolo pe idolul Perun, care era asemenea cu cel din Kiev, rugînduși a poruncit să-l ca arunce în rîul Volhov. Şi, punînd oameni mai trimită la dînsul arhierei şi preoţibată pe idol cu bețe spre batjocură, diavolul, care locuia într-însul, deoarece are seceriş multa început a striga cu glas mare, iar lucrătorii sînt puţinica și cum l-ar fi durut: “Vai, pentru că la multe cetăţi ale Rusiei trebuie lumină. Oamenii din Rusia nu erau din destul lesnicioşi la duhovniceasca rînduialăVai! Amar mie, pentru nu demult se începuse între dînşii învăţătura cărţii. De aceeaam căzut în mîinile acestor oameni nemilostivi, Preasfin-ţitul Patriarh Serghie a trimis care aseară ca pe Ioachimun dumnezeu mă cinsteau, episcopul Hersonuluiiar acum îmi fac multe răutăți! Vai mie!” Oamenii, împreună cu alţi episcopi şi preoţi. Vladimir, luînd pe episcopii care veniseră tîrîndu-l la dînsulpod, l-au aruncat în rîul Volhov și îndată s-a dus cu ei afundat în pămîntul slavonadîncime. Dar, după puțină vreme, în părţile Zalisculuiînotînd împotriva rîului, s-a arătat iarăși afară din apă. Atunci un om din popor a aruncat în stăpînirea Rostovului şi a Suzdalului, şi acoloel cu un băț, lîngă rîul Cleazmul, a făcut o cetate pe care a numitidolul, apucîndu-o Vladimirl, după numele său, zidind întrl-însa o biserică a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. El aruncat pe pod și a poruncit ca pretutindeni să boteze lovit pe unul din cei ce-l dorea pe oameni şi să zidească bisericiel și iarăși, strigînd, şi les-a pus lor episcop. De acolo mergînd în Rostov, afundat și a zidit o biserică din lemn, punîndu-le şi episcoppierit cu sunet.
Apoi Sfântul Vladimir, străbătînd și prin celelalte cetăți ale stăpînirii sale și pretutindeni botezînd popoarele, le zidea biserici și le punea episcopi și preoți. După aceea s-a mers întors în marele Novgorod şi Kiev, cetatea de scaun, și a pus într-însul arhiepiscop pe Ioachim Hersoneanulîmpărțit pămîntul Rusiei în 12 domnii, după numărul celor 12 fii ai săi. Acest arhiepiscop a stricat acolo pe idolul PerunPe Vișeslav, care era asemenea cu fiul său cel din Kievmai mare, şi l-a poruncit să-l arunce pus în rîul Volhov. Şimarele Novgorod; pe Iziaslav, punînd oameni să bată în Poloțca; pe idol cu beţe spre batjocurăSviatoslav, diavolulîn Turova; pe Iaroslav, care locuia într-însulîn Rostov. După moartea lui Vișeslav din marele Novgorod, a început mutat din Rostov în locul lui pe Iaroslav, iar în Rostov a striga cu glas marepus pe Boris; pe Gleb, ca şi cum l-ar fi durut: “Vaiîn Muron; pe Sviatoslav, Vai! Amar mieîn Dreblen; pe Vsevolod, că am căzut în mîinile acestor oameni nemilostiviVladimir; pe Mitislav, care aseară ca în Tmutorocan; pe un dumnezeu mă cinsteauStanislav, iar acum îmi fac multe răutăţi! Vai mie!” Oameniiîn Smolensca; pe Vriacislav, tîrîndu-l la podVolina în Luțca și pe Sudislav, l-au aruncat în rîul Volhov şi îndată sIscova. Şi le-a afundat poruncit cu tărie să petreacă în dragoste și în adîncimeunire și să nu facă strîmbătate unul altuia, nici să treacă hotarele hotărîte fiecăruia; ci toți să se îndestuleze cu hotarul domniei lor. Dar, după puţină vreme, înotînd împotriva rîului, sEl le-a arătat iarăşi afară din apă. Atunci un om din popor a aruncat mai poruncit și aceasta: ca fiecare în el cu un băţdomnia sa să înmulțească slava lui Hristos Dumnezeu și să caute mîntuirea sufletelor omenești, aducînd pe care idolul, apucîndu-l, l-a aruncat pe pod şi a lovit pe unul din cei ce-l dorea pe el şi iarăşinecredincioși la credință, strigînd, szidind biserici. Iar pentru aceasta le-a afundat şi a pierit cu sunetdat fiecăruia episcop și preoți.
Sfîntul VladimirAstfel, străbătînd şi prin celelalte cetăţi ale stăpînirii sale şi pretutindeni botezînd popoarelerînduindu-i pe ei și trimițîndu-i la domniile lor, le zidea biserici şi le punea episcopi şi preoţi. După aceea s-a întors petrecea singur în Kiev, cetatea de scaun, şi a împărţit pămîntul Rusiei în 12 domnii, după numărul celor 12 fii ai săi. Pe Vişeslav, fiul său cel mai mareEl acum ajunsese la adînci bătrîneți. Deci, lnevoindu-a pus în marele Novgorod; pe Iziaslavse la lucruri bune, în Poloţca; pe Sviatoslavîmpodobea și întemeia biserici și mînăstiri, dînd tuturor milostenie nelipsită și adeseori punea în Turovacurtea sa mese îndestulate pentru săraci; pe Iaroslav, în Rostov. După moartea lui Vişeslav din marele Novgorod, a mutat din Rostov în locul lui pe Iaroslav, iar în Rostov a pus pe Boris; pe Glebcelor ce erau neputincioși, care nu puteau să meargă în Muron; pe Sviatoslavcurtea domnească, în Dreblen; pe Vsevolodle trimitea acasă toată hrana și băutura. El avea pace și dragoste cu domniile de primprejur, în Vladimir; pe Mitislavcu leșii, în Tmutorocan; pe Stanislavcu ungurii și cu cehii, în Smolensca; pe Vriacislavnemaiavînd războaie. Numai cu pecenegii avea război, la Volina în Luţca şi pe Sudislavcare îi biruia, în Iscova. Şi le-a poruncit cu tărie să petreacă în dragoste şi în unire şi să nu facă strîmbătate unul altuiaca și Constantin cel de demult, nici să treacă hotarele hotărîte fiecăruia; ci toţi să se îndestuleze cu hotarul domniei lor. El le-a mai poruncit şi aceasta: ca fiecare în domnia sa să înmulţească slava puterea lui Iisus Hristos Dumnezeu şi să caute mîntuirea sufletelor omeneşti, aducînd pe cei necredincioşi la credinţă, zidind biserici. Iar pentru aceasta le-a dat fiecăruia episcop şi preoţi.
AstfelSfântul Vladimir atît era de milostiv și îndurat, rînduindu-i încît și pe ei şi trimiţînduoamenii cei răi și vrednici de pedeapsă, nu se grăbea a-i la domniile lorpierde, petrecea singur în Kievoricît de mare vină ar fi avut. El acum ajunsese la adînci bătrîneţi. DeciPentru aceea, nevoindu-se la lucruri buneînmulțiseră tîlharii, împodobea şi întemeia biserici şi mînăstirihoții și toți ceilalți făcători de rele. Atunci mitropolitul și bătrînii au zis către Vladimir: “Domnule, dînd tuturor milostenie nelipsită şi adeseori punea în curtea sa mese îndestulate pentru săraci; iar celor ce erau neputincioşi, care nu puteau să meargă în curtea domnească, le trimitea acasă toată hrana şi băuturapedepsești pe cei răi?” Iar el a zis: “Mă tem de păcat”. El avea pace şi dragoste cu domniile Mitropolitul și bătrînii au zis: “Tu ești pus de primprejurDumnezeu stăpînitor spre pedepsirea celor răi și spre miluirea celor buni. Deci, ți se cuvine să pedepsești pe cei răi cu leşiicertare, cu ungurii şi cu cehiică de nu vei pedepsi pe cei răi, nemaiavînd războaieapoi să știi că faci rău celor buni. Numai cu pecenegii avea războiAșadar, pierde pe care îi biruiacei răi, ca şi Constantin cel cei buni să petreacă în pace”. Pe timpul acestui mare voievod, a venit din Muntele Atonului în Kiev, Cuviosul părintele nostru Antonie și s-a sălășluit în peștera nemțească lîngă Nipru, aproape de demult, cu puterea lui Iisus Hristoslocul care se cheamă Verestova.
Sfîntul Apropiindu-se fericitul sfîrșit al Sfântului Vladimir atît era de milostiv şi îndurat, încît şi pe oamenii cei răi şi vrednici de pedeapsămai întîi s-a apropiat sfîrșitul soției lui, marea doamnă Ana, sora împăraților Constantinopolului, nu se grăbea care a-i pierde, oricît de mare vină ar fi avutfost pricinuitoarea creștinării Rusiei și mîntuirii atîtor suflete omenești. Pentru aceeaEa, se înmulţiseră tîlhariicu trei ani înaintea sfîrșitului lui, hoţii şi toţi ceilalţi făcători de reles-a mutat la Domnul. Atunci mitropolitul şi bătrînii au zis Nu după multă vreme, înaintea ducerii sale către Domnul, Sfîntul Vladimir: “Domnulea chemat la dînsul pe fiul său Boris, căci îi era lui mai iubit decît toți ceilalți. În același timp, pentru ce nu pedepseşti pe cei răi?” Iar el s-a zis: “Mă tem de păcat”. Mitropolitul şi bătrînii au zis: “Tu eşti pus de Dumnezeu stăpînitor spre pedepsirea celor răi şi spre miluirea celor buni. Deciîntîmplat că Sviatoslav venise în Kiev, ţi iar Vladimir se cuvine să pedepseşti pe cei răi cu certareînștiințase că pecenegii vin împotriva Rusiei. Şi, că de deoarece Vladimir nu vei pedepsi pe cei răimai putea să se împotrivească pecenegilor, apoi să ştii pentru faci rău celor buni. Aşadarera bolnav, pierde a trimis pe cei răifiul său Boris cu toată oastea sa, ca cei buni să petreacă iar el a început din zi în pace”zi a slăbi cu trupul. Pe timpul acestui mare voievodDar, a venit Sviatoslav nu ieșea din Muntele Atonului în Kiev, Cuviosul părintele nostru Antonie şi sci aștepta sau, mai ales, dorea sfîrșitul tatălui său. Deci, Vladimir, zăcînd multe zile și săvîrșind toate cele cuviincioase sfîrșitului său, în bună mărturisire și-a sălăşluit dat dreptul său suflet în peştera nemţească lîngă Niprumîinile lui Dumnezeu, în 15 zile ale lunii iulie, aproape în anul facerii lumii 6513 după numărul scrierii de locul care se cheamă Verestovaani a Sfîntului Nestor al Pecerscăi, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, 1005.
ApropiinduAstfel s-se fericitul sfîrşit al Sfîntului a sfîrșit Marele Cneaz Vladimir, mai întîi care s-a apropiat sfîrşitul soţiei lui, marea doamnă Ananumit din Sfîntul Botez, sora împăraţilor Constantinopolului, care a fost pricinuitoarea creştinării Rusiei şi mîntuirii atîtor suflete omeneştiVasile. Ea, cu trei ani înaintea sfîrşitului lui, s-El a mutat petrecut la Domnul. Nu după multă vreme, înaintea ducerii sale către Domnul, Sfîntul Vladimir marea domnie a chemat la dînsul pe fiul său BorisKievului, căci îi era lui mai iubit decît toţi ceilalţi. În acelaşi timp, smutându-a întîmplat că Sviatoslav venise în Kiev, iar Vladimir se înştiinţase că pecenegii vin împotriva Rusiei. Şide la marele Novgorod, deoarece Vladimir nu mai putea să se împotrivească pecenegilor35 de ani, pentru că era bolnav, a trimis pe fiul său Boris cu toată oastea saadică înaintea botezului 8 ani și după botez 27 de ani și cîteva luni, iar el a început din zi în zi anul al 28-lea s-a slăbi cu trupulsăvîrșit. Dar, Sviatoslav nu ieşea din Kiev, ci aştepta sauiubitorul de stăpînire, mai ales, dorea sfîrşitul s-a bucurat de sfîrșitul tatălui său, vrînd să răpească scaunul marii domnii. DeciÎntâi tăinuia moartea lui; apoi, Vladimirneputînd să o mai tăinuiască, zăcînd multe zile şi săvîrşind toate cele cuviincioase sfîrşitului său, în bună mărturisire şil-a dat dreptul său suflet în mîinile lui Dumnezeu, dus în 15 zile ale lunii iulie, în anul facerii lumii 6513 după numărul scrierii de ani a Sfîntului Nestor al Pecerscăi, iar biserica Preacuratei Născătoare de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul, 1005Desiatina.
Astfel Acolo s-a sfîrşit marele domn Vladimirau adunat la cinstitul lui trup, care s-a numit din Sfîntul Boteztoți kievenii și mărginașii duhovnicești și mirenești, Vasile. El a petrecut la marea domnie a Kievului, mutînduplîngînd și tînguindu-se de la marele Novgorod, 35 de ani, adică înaintea botezului 8 ani şi ca după botez 27 de ani şi cîteva lunitatăl lor. Ei, iar în anul al 28făcîndu-lea si îngropare slăvită, l-a săvîrşit. Sviatoslav, iubitorul au pus în mormînt de stăpînire, smarmură și l-a bucurat au așezat în biserica zidită de sfîrşitul tatălui său, vrînd să răpească scaunul marii domniidînsul. Întîi tăinuia moartea Ei au mai rînduit a prăznui și pomenirea lui; apoi, neputînd să o mai tăinuiască, l-ca a dus în biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeuunui sfînt și [[întocmai cu apostolii]], Desiatinapentru că luminase cu Sfîntul Botez tot pămîntul Rusiei.
Acolo s-au adunat Deci, dacă cineva întoarce din rătăcire pe un păcătos și face din om nevrednic, unul cinstit, cu atît mai mult cel ce a întors la cinstitul lui trupDumnezeu din pierzătoarea înșelăciune idolească atîtea popoare de păcătoși, toţi kievenii şi mărgi-naşii duhovniceşti şi mireneşticare nu știau pe Dumnezeu. Astfel, plîngînd şi tînguindu-se ca după tatăl lor. Eidin cei nevrednici, făcîndu-i îngropare slăvită, l-au pus în mormînt de marmură şi la făcut vrednici lui Dumnezeu și s-au aşezat a rînduit cu sfinții în biserica zidită de dînsul. Ei au mai rînduit a prăznui şi pomenirea împărăția luiHristos Dumnezeul nostru, Căruia, ca a unui sfînt şi întocmai împreună cu apostolii, pentru că luminase Tatăl și cu Sfîntul Botez tot pămîntul RusieiDuh, se cuvine cinstea, slava, mulțumirea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Deci==Imnografie==[[Tropar]] ([[Glas]] 4)::Asemănatu-te-ai neguțătorului care caută piatra cea scumpă, dacă cineva întoarce din rătăcire mărite puternice Vladimir, șezând pe un păcătos şi face din om nevrednicscaun înalt în maica cetăților, unul cinstitde Dumnezeu păzitul Kiev, cu atît mai mult cel ce a întors la Dumnezeu din pierzătoarea înşelăciune idolească atîtea popoare de păcătoşiispitind și trimițând către Ţarigrad, ca să știe pentru dreptmăritoarea credință, care nu ştiau și ai aflat pe Dumnezeu. AstfelHristos, din cei nevrednicipiatra cea fără de preț, icare te-a făcut vrednici lui Dumnezeu şi s-a rînduit cu sfinţii ales ca pe al doilea Pavel, și ai scuturat în împărăţia lui Hristos Dumnezeul nostru, Căruiasfânta scăldătoare orbirea cea sufletească, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duhși cea trupească. Pentru aceea serbăm adormirea ta, poporul tău fiind. Roagă-te să se cuvine cinsteamântuiască începătoriile Rusiei a stăpânirii tale, slava, mulţumirea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Aminiubitorul de Hristos împărat și mulțimea celor ce se stăpânesc.
==Imnografie==[[TroparCondac]] (Glas 48):Sfinte Prinţ Vladimir,:erai ca un negustor în căutare de perle fine.:TrimiţânduAsemănatu-ţi supuşii la Constantinopol pentru credinţa ortodoxă:Lte-ai găsit pe Hristos, perla nepreţuită.:Care te-a trimis să fii un alt marelui Apostol Pavelîntru căruntețe,:spălând prin botez orbirea ta fizică şi spirituală.:Îţi cinstim memoriaîntru tot mărite Vladimire,:cerându-ţi să te rogi că toată osârdia cea pentru toţi creştinii ortodocşi pentru noi:copii tăi spirituali.[[Condac]] (Glas 8):Mult slăvite Vladimiridoli ca pe o jucărie copilărească lăsând, la bătrâneţe l-ai urmat pe marele apostol Pavel::el a abandonat cele ale copilăriei în timp ce tu ai părăsit idolatria tinereţii.:Împreună cu el ai ajuns la întreaga înţelepciune divină::Teca un bărbat desăvârșit te-ai îmbrăcat împodobit cu puritatea sfântului porfira dumnezeiescului botez.:Acum când eşti în faţa lui ; și acum stând cu veselie înaintea Stăpânului Hristos, Mântuitorul nostru, roagă-te pentru mântuirea tuturor creştinilor ortodocşisă se mântuiască începătorii stăpânirii Rusiei și mulțimea celor stăpâniți.
==Sursă==
*[http://logos.md/2008/07/28/sfantul-si-intocmai-cu-apostolii-vladimir-marele-domn-al-kievului-2/ Sfântul şi și întocmai cu Apostolii, Vladimir, marele domn al Kievului] LOGOS: Portalul Tineretului Ortodox din Republica Moldova
==Legături externe==
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102031 Sfântul şi și Întocmai cu Apostolii Mare Prinţ Prinț Vladimir, În Biserica Sfântului Botez, Luminătorul Ţării Rusiei] – site [[OCA]] .
*[http://www.comeandseeicons.com/v/ynk14.htm Icoana lui Vladimir din Kiev]
*[http://logos.md/2008/07/28/predica-a-episcopului-ioan-maximovici-la-950-de-ani-de-la-increstinarea-rusiei/ Predică a Episcopului Ioan Maximovici la 950 de ani de la încreştinarea încreștinarea Rusiei]
[[Categorie:Împăraţi şi Împărați și regi]][[Categorie:Sfinţi ruşi]][[Categorie:SfinţiSfinți ruși]]
[[en:Vladimir of Kiev]]
[[pt:Vladimir I de Quieve]]
11.779 de modificări

Meniu de navigare