Modificări

Salt la: navigare, căutare

Vladimir din Kiev

4 octeți adăugați, 9 iulie 2014 18:15
m
diacritice noi (cu virgulă)
[[ImageImagine:Vladimir of Kiev.jpg|right|thumb|200px|Sfântul Vladimir, Mare Cneaz al Kievului]][[Sfânt]]ul şi și drept-credinciosul '''Vladimir (Sviatoslavici), Botezătorul Rusiei Kievene ''' (958-1015) a fost Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia şi și Ucraina. În plus, el este nepotul Sfintei [[Olga din Kiev|Olga]], şi și tatăl Sfinţilor Sfinților [[Boris şi și Gleb]] [[Purtător de chinuri|Purtătorii de chinuri]] (şi și primii [[sfinţisfinți]] ai ţinuturilor ruseştiținuturilor rusești). El este [[Praznic|prăznuit]] de Biserică în [[15 iulie]].
==ViaţaViața==Sfântul Vladimir a fost un păgân devotat în primii ani ai vieţii vieții sale. El a fost un mare cuceritor care avea multe neveste şi și a ridicat multe statui păgâne pe teritoriul pe care îl guverna.
După ce a aflat că există şi și alte credinţe credințe în afara păgânismului său, el s-a hotărât să trimită soli în lume care să-i spună care este credinţa credința cea adevărată.
Trimişii Trimișii săi s-au întâlnit cu musulmanii, dar au simţit simțit că printre ei nu este nici o bucurie şi și credinţa credința lor este foarte mecanică. De asemenea, trimişii trimișii săi s-au întâlnit cu evreii şi și catolicii dar, totuşitotuși, nu au fost impresionaţiimpresionați.
Însă, lucrurile s-au schimbat când au ajuns la [[Constantinopol]]. După ce au participat la [[Sfânta Liturghie]] în [[Hagia Sofia (Constantinopol)|Hagia Sofia]], trimişii trimișii au spus: "Nu mai ştiam știam dacă suntem în [[rai]] sau pe pământ."
Ţinând cont de spusele trimişilor trimișilor săi, Sfântul Vladimir însuşi şi supuşii însuși și supușii săi s-au [[botez]]at în [[Biserica Ortodoxă]].
[[Image:Vasnetsov Bapt Vladimir.jpg|right|thumb|200px|Botezarea Sfântului Vladimir, Mare Cneaz al Kievului]]
Sfântul Vladimir s-a schimbat complet după [[botez]]. El a distrus toate statuile păgâne din Rusia Kieveană şi și le-a înlocuit cu biserici. De asemenea, el a încercat să trăiască în [[pacea|pace]] cât mai mult posibil cu vecinii săi şi și a rămas doar cu o singură nevastă.
==Viaţa Viața Sfântului şi și întocmai cu Apostolii, Vladimir, Marele Cneaz al Kievului==[[ImageImagine:Sf.Vladimir_Kiev.jpg|right|thumb|200px|Sfântul şi și [[întocmai cu Apostolii]], Vladimir, Marele Cneaz al Kievului]]Vladimir, Marele Cneaz al Kievului şi și singurul stăpânitor a toată Rusia, era fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor şi și al Sfintei Olga şi și strănepotul lui Ruric, cel chemat la domnia Rusiei, care îşi își trăgea seminţia seminția sa de la August, Cezarul Romei. Ruric avea scaunul domniei în Marele Novgorod; iar Igor Ruricovici, după moartea tatălui său, a mutat scaunul la Kiev şi și a născut din Sfînta Olga un fiu, anume Sviatoslav. Sviatoslav Igorovici avea trei fii: Iaropolc, Oleg şi și Vladimir, nu însă dintr-o singură femeie.
Sviatoslav, împărţind împărțind marea domnie a Rusiei la cei trei fii ai săi, a dat celui mai mare fiu, Iaropolc, Kievul; celui mijlociu, Oleg, Dreblenul; iar celui mai mic, Vladimir, Marele Novgorod. După moartea marelui domn Sviatoslav, Iaropolc, luând scaunul Kievului, s-a sculat cu război asupra fratelui său, Oleg, voievodul dreblenilor, şi și l-a ucis; iar domnia aceluia a luat-o pentru el. Acest lucru auzindu-l Vladimir, voievodul Novgorodului, s-a temut de Iaropolc, fratele său cel mai mare, ca nu cumva să-i facă şi și lui asemenea. Deci, a fugit peste mare la germani. Iaropolc, aflînd aceasta, a luat întru a sa stăpînire şi și domnia marelui [[Novgorod]], ca şi și pe a dreblenilor.
Vladimir, nu după multă vreme, adunînd multă putere de oaste, atît de la nemţinemți, cât şi și din alte părţi părți ale pămîntului Rusiei, a mers împotriva lui Iaropolc, domnul Kievului, şi și l-a ucis. Deci, luînd domnia Kievului, şi și pe femeia fratelui său, cea de neam grecesc, s-a făcut stăpân peste tot pămîntul Rusiei. El a pus în Kiev idoli la locuri înalte şi și s-a închinat lor cu jertfe, îndemnând poporul la închinarea lor. Pe cei ce nu voiau să se închine idolilor, poruncea să-i dea morţiimorții. Atunci a fost ucis fericitul Teodor creştinul şi creștinul și fiul său, Ioan, căci n-au voit să fie părtaşi părtași închinătorilor la idoli, nici să-şi și dea pe fiul său la drăceasca jertfă. Ceilalţi creştiniCeilalți creștini, care erau luminaţi luminați de Sfînta Olga şi și cărora le-a zidit biserică la movila Tecoldova, ce se aflau acolo, de frică se făcuseră neştiuţineștiuți. Pentru că unii fugeau, alţii alții păzeau în taină sfînta credinţăcredință, iar alţii alții se întorceau la păgânătate; şi și de era undeva vreo biserică creştineascăcreștinească, pe aceea o risipea cu mîna închinătorului de idoli.
Vladimir pusese în Kiev idolii cei mai aleşialeși, mai întîi Perun, începătorul idolilor, pe care îl credea a fi zeul tunetului, al fulgerelor şi și al norilor de ploaie; al doilea, Volos, zeul dobitoacelor; al treilea, Pozvizd sau Vihor, zeul văzduhului; al patrulea, Lado, zeul veseliei; al cincilea, Cupalo, zeul rodurilor pămîntului; al şaseleașaselea, Coleida, zeul prăznuirii ce se face iarna, şi alţii și alții ce li se păreau a fi zei. El i-a pus nu numai în Kiev, ci şi și prin toate părţile părțile stăpînirii ruseştirusești, şi și pe toţi toți îi cinsteau prin închinăciune păgînească. O închinăciune de idoli ca aceea se făcea şi și în marele Novgorod. Căci, Vladimir trimisese acolo să fie mai mare pe unchiul Dobrin voievodul, fratele maicii sale. Acela, ceea ce a văzut pe Vladimir făcînd în Kiev, tot asemenea a făcut şi și el acolo, punînd de asemenea idoli şi și numindu-i cu acelaşi același nume.
Vladimir, pe lîngă închinarea de idoli, avea şi și altă răutate, adică trăia fără de înfrînare în poftele trupeştitrupești. Căci era foarte mult iubitor de femei, ca şi și Solomon cel de demult, şi nesăţios și nesățios în trupeştile trupeștile patimi. El avea multe femei, dar şi și mai multe ţiitoare țiitoare petreceau cu el, fiind în rătăcirea închinării de idoli. Despre viaţa viața lui Vladimir, cît a fost în neştiinţă neștiință de Dumnezeu şi și în păgînătate, despre uciderea de frate, despre vărsările de sînge, despre vitejie şi și multele războaie, despre diavoleştile diavoleștile slujiri, despre aprinderile spre femei, despre toate se scrie pe larg în istoricul Sfîntului Nestor al Pecerscăi şi și în alte istorii ruseşti rusești scrise cu mîna. Se mai află şi și în Sinopsisul Pecerscăi cel tipărit şi și cine voieşte voiește să afle mai multe, să citească acolo. Dar noi nu voim să descriem viaţa viața lui cea necurată şi și păcătoasă, ci pe cea dreaptă şi și sfîntă. Aceasta o facem ca să nu ne zăbovim mult cu lucrurile sale cele rele, care le făcuse mai înainte de primirea sfintei credinţecredințe. Deci, ajunge că le-am pomenit pe acelea pe scurt, pe de o parte, ca nu de prisos să se lungească istoria, iar pe de alta, ca auzul cel întreg înţeleptînțelept, să nu se îngreuieze. Se cade, deci, să mergem la luminarea lui prin botez şi și la lucrurile cele plăcute lui Dumnezeu, din care s-a făcut folos de suflet mîntuitor la toate neamurile Rusiei.
Cînd Preabunul [[Dumnezeu]], Cel ce nu voieşte voiește moartea păcătoşilorpăcătoșilor, ci întoarcerea lor la [[mântuire]], din negrăita Sa [[milostivire]], a binevoit ca părţile părțile Rusiei cele întunecate cu întunericul închinării de idoli, să nu piară pînă la sfîrşitsfîrșit, ci cu lumina sfintei credinţe credințe să fie luminate şi și să se povăţuiască povățuiască la calea mîntuirii, le-au ales lor spre acestea, pe acest mare domn Vladimir, precum de demult a ales romanilor şi și grecilor pe marele Împărat [[Constantin cel Mare]], iar la începutul tuturor neamurilor, pe Sfîntul [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]]. Pentru că Cel ce a zis ca din întuneric să răsară lumină, a făcut şi și aceea de a răsărit în inima lui Vladimir raza luminii celei de taină, şi și a deşteptat deșteptat într-însul dorirea de cunoştinţa cunoștința [[adevăr]]ului. Astfel, l-a prefăcut pe el din păgîn şi și închinător de idoli, în creştin creștin drept-credincios; din prigonitor, precum oarecînd pe Saul, în [[apostol]] şi învăţător și învățător al ruşilorrușilor. El a scăpat multe popoare ale Rusiei de înghiţirea înghițirea [[iad]]ului şi și din veşnica veșnica moarte şi și le-a adus prin Sfîntul Botez la a doua naşterenaștere, în viaţa viața cea veşnicăveșnică.
Deci, este de cuviinţă cuviință ca aici să pomenim pe scurt şi și de asta. RuşiiRușii, mai înainte de Vladimir cu cîtăva vreme, s-au botezat, deşi deși nu toţitoți, însă o parte din ei. Întîi s-a botezat poporul Rusiei cel slavon, de către [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Sfîntul Apostol Andrei, cel dintîi chemat]], care a creştinat creștinat pe sciţisciți. Căci, ajungînd în munţii munții Kievului, i-a binecuvîntat şiși, înfigînd o [[cruce]] pe un deal înalt, a [[prooroc]]it despre zidirea cetăţii şi cetății și de darul lui Dumnezeu ce avea să răsară în acele locuri. Iar pe câţi câți oameni a aflat atunci acolo, i-a învăţat învățat sfînta credinţă şi credință și i-a botezat. După aceea, a mers în alte părţi părți ale Rusiei, unde este acum marele Novgorod şi și unde sînt alte cetăţi cetăți vestite, şi și pretutindenea pe cîţi cîți a putut să-i întoarcă la [[Hristos]], i-a luminat cu Sfîntul Botez. O parte din ruşi ruși s-au mai botezat pe vremea împăratului grec [[Vasile Macedoneanul]], şi și pe vremea [[patriarhie]]i Preasfinţitului Preasfințitului [[Fotie cel Mare|Fotie]], fiind trimis de dînşii dînșii [[arhiereu]]l Mihail. Dar în acea vreme, fiind încă mic de vîrstă Igor Ruricovici, domnul Rusiei, ocârmuia domnia Oleg, rudenia şi povăţuitorul și povățuitorul voievodului.
Astfel, arhiereul grec, mergînd din [[Constantinopol]] pe pămîntul Rusiei ca să înveţe învețe sfînta credinţă credință pe poporul cel necredincios, toate popoarele doreau să vadă vreo [[minune]] de la dânsul. Deci, i-a întrebat arhiereul: “Ce fel de minune vă trebuie?” Iar ei au zis: “Cartea aceea care învaţă credinţa învață credința voastră cea creştinească creștinească să se arunce în foc şiși, de nu va arde, vom cunoaşte cunoaște din aceasta căci credinţa credința voastră este bună şi și adevărată şi și Dumnezeul cel propovăduit de tine este mare”. Arhiereul, nădăjduind în Dumnezeu, a poruncit ca, înaintea tuturor, să aprindă un foc mare şiși, ridicîndu-şi și mîinile spre cer, s-a rugat, zicînd: “Preamăreşte “Preamărește numele Tău, Hristoase Dumnezeule!” Aceasta zicînd, arhiereul a pus cartea Sfintei Evanghelii în foc, dar n-a ars. Căci, toate lemnele arzînd şi și focul potolindu-se, s-a găsit [[Evanghelia]] întreagă, nemistuită de foc. Văzînd această minune popoarele, foarte mulţi mulți dintre ei au crezut în Hristos şi și s-au botezat.
Poporul Rusiei s-a mai botezat şi și în zilele marii doamne Olga, soţia soția marelui domn al Rusiei, Igor Ruricovici, maica lui Sviatoslav şi și bunica lui Vladimir. Dînsa, după cum se scrie în viaţa viața sa, ducîndu-se la Constantinopol, a primit sfînta şi și dreapta credinţă şi credință și s-a numit Elena din Sfîntul Botez. Apoi, întorcîndu-se de acolo, pe mulţi mulți din Kiev şi și din celelalte cetăţi cetăți ale Rusiei, i-a adus la sfînta credinţă şi credință și la Sfîntul Botez. Dar n-a putut pe toţi toți să-i lumineze. Nici chiar pe fiul său, Sviatoslav, n-a putut să-l plece la creştinătatecreștinătate. Fiind aceste botezuri mai înainte de Vladimir, sfînta credinţă credință nu s-a putut lărgi şi și întări. Pe de o parte, pentru războaiele cele dese, iar pe de alta, pentru domnii care se dăduseră la păgîneasca închinare de idoli. Rusia s-a luminat desăvîrşit desăvîrșit în zilele marelui domn Vladimir. Căci el, luminîndu-se mai întîi singur şi și cunoscînd calea cea adevărată a mîntuirii, a povăţuit povățuit pe toţi toți la aceasta, îndemnîndu-i să-i urmeze, şi și chiar poruncind. Creştinarea ruşilor Creștinarea rușilor s-a făcut astfel:
Vladimir preamărindu-se cu vitejia, cu singură stăpînirea şi și cu mîntuirea împărăţiei împărăției sale, mai mult decît alţi împăraţi şi alți împărați și domni în toată partea de sub soare, au început a veni la dînsul diferite popoare, lăudîndu-se către dînsul cu credinţa credința lor. La început au venit mahomedanii, pe care Vladimir i-a întrebat: “Ce fel este credinţa credința voastră?” Ei au răspuns: “Credem în Dumnezeul care este în ceruri şi și avem pe proorocul lui Dumnezeu, Mahomed. Acela ne dă voie să avem mai multe femei, cîte voieşte voiește cineva şi și să ne desfătăm din toate dulceţile trupeştidulcețile trupești; numai ne porunceşte poruncește să ne tăiem împrejur, să nu mîncăm carne de porc şi și să nu bem vin”. Apoi mai spuneau şi și alte multe lucruri de necinste şi și de ruşinerușine, pe care nu se cuvine a le scrie aici. Iar Vladimir, fiind iubitor de femei, îl asculta cu plăcere, dar tăierea împrejur şi și înfrînarea de la vin, n-a iubit-o. Deci, a zis către dînşiidînșii: “Noi nu putem să trăim fără vin, deoarece în Rusia toată veselia şi beţia și beția se face cu băutură”.
După aceea, au venit de la nemţinemți, de la papa Romei, de la Cezarul Apusului şi și de la ceilalţi ceilalți domni, fiecare spunînd că credinţa credința lor este mai bună, dar nici una din acelea n-a iubit. Încă şi și evreii au venit, spunîndu-i despre credinţa credința lor că este mai bună decît toate credinţelecredințele. Atunci Vladimir i-a întrebat: “Unde este pămîntul şi împărăţia și împărăția voastră?” Ei au răspuns: “Pămîntul nostru este Ierusalimul, Palestina şi și cele de primprejurul ei; dar de vreme ce am mîniat pe Dumnezeu cu păcatele noastre, l-a dat creştinilor”creștinilor”. Vladimir le-a zis: “Cum învăţaţi învățați voi pe alţii alții la credinţa credința voastră, cînd voi înşivă sînteţi lepădaţi înșivă sînteți lepădați de Dumnezeul vostru? Că de v-ar fi iubit Dumnezeu, nu v-ar fi răspîndit prin pămînturi străine. Oare şi și nouă ne doriţi doriți o risipire ca aceea?” Acestea zicîndu-le, i-a izgonit din faţa fața sa.
După toţi aceştiatoți aceștia, a venit un sol trimis cu daruri de la Vasile şi și Constantin, împăraţii împărații bizantini, şi și de la Nicolae Hrisoverghie, Patriarhul Constantinopolului. Acel sol era bărbat ales, cuvântăreţ şi cuvântăreț și insuflat de Dumnezeu, numit Chiril filosoful (Notă - Mai este un filosof cu numele de Chiril, care împreună cu fratele său, Metodie, au propovăduit pe Hristos; mai întîi la Cozari (cazari) şi și apoi în Moravia, tălmăcind Evanghelia din limba grecească în cea slavonească. Şi acel filosof, Chiril, a fost înaintea acestuia cu o sută de ani şi și mai mult, iar acesta de pe urmă se numeşte numește de alţi alți istorici şi și Chir).
Acest filosof, Chir, a vorbit mult cu Vladimir despre credinţa creştinăcredința creștină, începînd de la zidirea lumii, explicîndu-i toate proorociile de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pînă la pătimirea care a suferit-o de bună voie, pînă la moartea pe cruce, pentru mîntuirea omenească, şi și pînă la Învierea cea de a treia zi din morţi şi Înălţarea morți și Înălțarea Lui la ceruri, precum despre aceasta scrie pe larg Cuviosul Nestorie al Pecerscăi. Mai pe urmă adăugă cuvîntul despre a doua venire a lui Hristos, despre învierea morţilormorților, despre înfricoşata înfricoșata judecată, despre munca cea fără de sfîrşit sfîrșit pregătită păcătoşilor şi păcătoșilor și despre răsplătirea drepţilor drepților întru împărăţia împărăția cerurilor.
Apoi i-a dat lui în dar o pînză mare ţesută țesută cu aur, pe care era închipuită înfricoşata înfricoșata judecată a lui Dumnezeu şi despărţirea păcătoşilor și despărțirea păcătoșilor de drepţidrepți. Drepţii Drepții stăteau în dreapta Judecătorului. De aceeaşi aceeași parte dreaptă era şi și Raiul; iar păcătoşii păcătoșii stăteau de-a stînga, unde se vedea gheena focului, iadul, înfricoşatele înfricoșatele chipuri ale diavolilor şi și se mai vedeau şi și diferite munci. Vladimir, privind spre toate acestea cu dinadinsul, întreba pe Chir despre fiecare lucru, iar filosoful, spunîndu-i toate cu de-amănuntul, a zis: “Cînd va veni Hristos Dumnezeu din cer pe pămînt întru slava Sa, să judece vii şi morţii şi și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui, atunci pe cîţi cîți va afla drepţidrepți, îi va pune de-a dreapta Sa, şiși-i va trimite în împărăţia împărăția Sa cea cerească, la veşnica veșnica veselie. Iar pe cîţi cîți îi va afla păcătoşipăcătoși, îi va pune de-a stînga şiși-i va trimite în focul gheenei cel nestins, în muncile cele nesfîrşite”nesfîrșite”.
Vladimir, auzind acestea, a suspinat şi și a zis: “Fericiţi “Fericiți cei ce vor sta de-a dreapta şi și amar celor ce vor sta de-a stînga!” Atunci Chir filosoful i-a zis: “Împărate, de vei înceta de la lucruri rele şi și de vei primi Sfîntul Botez, te vei învrednici a sta de-a dreapta; iar de vei rămîne în necurăţienecurăție, locul tău va fi la stînga”. Atunci Vladimir, luînd aminte la cele grăite de filosof şi și socotindu-le, a zis: “Voi mai aştepta aștepta încă puţin puțin pînă ce mai cu dovedire voi cerceta toate credinţele”credințele”. Apoi, dăruind daruri filosofului şi și celor dimpreună cu dînsul, i-a trimis cu cinste la Constantinopol.
Plecînd Chir, filosoful grec, Vladimir a chemat la dînsul pe toţi toți boierii şi și dregătorii săi, şi și le-a zis: “Iată, au venit la mine înţelepţi înțelepți din diferite ţărițări, de la mahomedani, de la nemţinemți, de la romani, de la jidovi şi și de la celelalte neamuri, lăudîndu-şi și fiecare din ei credinţa credința lor. Iar la urma tuturor au venit creştiniicreștinii. Aceştia Aceștia îmi spuneau despre credinţa credința lor lucruri multe şi și minunate, mai mult decît alţiialții, povestindu-mi faptele ce s-au făcut sub cer de la începutul lumii şi și pînă acum. Ei au mai spus că are să fie un alt veac şi și o altă viaţă şi viață și cum, după moarte, toţi toți vor învia, iar de a făcut cineva bine în veacul acesta, acela se va bucura în veacul cel ce va să fie, vieţuind viețuind cu viaţă viață fără de moarte, iar păcătoşii păcătoșii se vor munci în veci”.
Atunci boierii şi și dregătorii au zis către dînsul: “Nimeni nu huleşte hulește ceva al său vreodată, ci mai ales îl laudă; iar tu, mare domn ce eştiești, de voieşti voiești cunoşti cunoști mai cu încredinţare încredințare adevărul, ai mulţi mulți oameni înţelepţiînțelepți, trimite dintre dînşii dînșii pe cei mai aleşi aleși pe la diferite popoare, ca să vadă şi și ştie știe felul de credinţăcredință, adică, cum slujeşte slujește cineva Dumnezeul său. După aceea, întorcîndu-se, îţi îți vor spune ţie şi ție și nouă toate faptele cu de-amănuntul”. Vladimir a ascultat un sfat ca acesta, a trimis bărbaţi pricepuţi şi înţelepţi bărbați pricepuți și înțelepți în diferite ţărițări, ca să cerceteze credinţele şi credințele și slujbele fiecărui popor. Ei, străbătînd multe ţări şi împărăţiițări și împărății, s-au dus la urmă şi și la Constantinopol şi și au scris împăraţilor greceştiîmpăraților grecești, Vasile şi și Constantin, pricina venirii lor. Împăraţii Împărații s-au bucurat şi și îndată au spus despre dînşii Preasfinţitului dînșii Preasfințitului Patriarh. Patriarhul a poruncit să împodobească biserica, a făcut praznic, s-a îmbrăcat în cele mai scumpe veşminte arhiereşti şi veșminte arhierești și au săvîrşit săvîrșit dumnezeiasca Liturghie cu mulţi mulți episcopi şi preoţiși preoți.
Deci s-au dus la Sfînta Liturghie împăraţii împărații cu trimişii trimișii lui Vladimir şiși, ducîndu-i în biserică, i-au pus într-un loc unde le era cu înlesnire să vadă şi și să audă toate. Văzînd ei frumuseţea frumusețea cea negrăită a laudei lui Dumnezeu, precum nu văzuseră în nici o parte, şi și auzind glasurile cele dulci ale cîntărilor de laudă pe care nu le mai auziseră niciodată, se mirau foarte mult şi și li se părea că nu mai stau pe pămînt, ci în cer. Pentru că în acea vreme i-a strălucit lumina cerească, încît se făcuseră de bucurie duhovnicească, ca şi și cum ar fi afară de sine, bucurie de care se umpluse inima lor atunci.
După săvîrşirea săvîrșirea [[Sfânta Liturghie|dumnezeieştii dumnezeieștii Liturghii]], împăraţii şi împărații și [[patriarh]]ii au făcut cinste şi ospăţ și ospăț mare solilor din Rusia şiși, dăruindu-le daruri multe, i-au lăsat să plece. Cînd s-au întors la Vladimir, el a chemat pe toţi toți boierii şi și bătrînii săi şi și a poruncit ca trimişii trimișii care s-au întors, să spună înaintea tuturor ceea ce au văzut şi și auzit. Ei, începînd, au spus toate pe rînd despre credinţa credința fiecărui popor şi și de-spre slujba lor, dar tuturor celor ce auzeau acele credinţecredințe, le erau neplăcute. Apoi au început a spune cele văzute la creştinicreștini, cînd s-au dus în Constantinopol. Ei le-au spus cum i-au dus în biserica lor, unde slujesc Dumnezeului lor, şi și cum au văzut acolo o frumuseţe şi frumusețe și o slavă pe care nu poate să o spună limba; minunatele veşminte veșminte ale preoţilorpreoților, rînduiala slujirii foarte cinstită şi și cucernica stare înainte a tuturor oamenilor, cîntările atît de dulci, precum nu auziseră niciodată, cum i-a cuprins o bucurie mare, încît nu se mai simţeausimțeau, nici nu cunoşteau cunoșteau dacă mai erau pe pămînt sau în cer. Ei le-au spus că nu este în toată lumea o podoabă şi și o preaslăvită laudă de Dumnezeu ca aceea, pe care ei au văzut-o la creştinii creștinii din Constantinopol. “Pentru aceea, au zis ei, credem că adevărată este credinţa credința lor şi și numai cu acei oameni locuieşte locuiește Dumnezeul cel adevărat”.
Boierii au zis către Vladimir: “Dacă credinţa creştinească credința creștinească n-ar fi bună şi și adevărată, atunci bunica ta, Olga, n-ar fi primit acea credinţăcredință, pentru că era femeie foarte înţeleaptă”înțeleaptă”. Atunci Vladimir, lucrînd într-însul darul Sfîntului Duh, a început a se lumina cîte puţin puțin în mintea sa, a cunoaşte cunoaște dreapta credinţă creştinească şi credință creștinească și a o dori. Dar, de vreme ce nimeni nu era lîngă dînsul care să-l aducă degrabă spre săvîrşirea săvîrșirea lucrului ce gîndise, pentru că toţi toți boierii şi și sfetnicii fiind întunecaţi întunecați cu întunericul păgînătăţiipăgînătății, s-a prelungit încredinţarea şi încredințarea și botezul lui pînă la o vreme, pînă ce a aflat un sfat, adică să se ducă cu război împotriva împăraţilor greceştiîmpăraților grecești, să ia cetăţile cetățile lor şi și cîştige cîștige dascăli creştineşti creștinești care să-i înveţe credinţaînvețe credința.
Adunând Vladimir oaste multă, s-a dus la Herson şi și a luat întîi cetatea grecească Cafa. Apoi s-a dus sub Herson, cetatea de scaun a pămîntului acela, stînd lîngă malul Mării Negre, unde era liman ales de corăbii. Deci, a înconjurat cetatea aceea şiși, luptîndu-se împotriva ei multă vreme, nu a putut să o ia că era tare, şi și oastea grecească dintr-însa se lupta împotrivă cu bărbăţiebărbăție. Vladimir le zicea hersonenilor ca să i se plece lui de voie, dacă voiesc să cîştige cîștige milă de la dînsul. Iar de nu, va sta multă vreme sub cetatea lor, pînă o va lua şi și în ceasul acela nu va avea nici o milă.
Dar, hersonenii nu băgau în seamă cuvintele lui, deşi deși sufereau strîmtoare în cetate. Căci de şase șase luni erau înconjuraţi şi înconjurați și aveau lipsă de cele de nevoie. Dar dumnezeiasca purtare de grijă, căutînd prin judecăţile judecățile cele neştiuteneștiute, ceea ce era mai de folos, nu numai grecilor, ci şi și la tot poporul Rusiei, a rînduit ca cetatea Hersonului să se plece lui Vladimir, lucru care s-a şi și întîmplat. Atunci, un protopop al Hersonului, anume Anastasie, a scris lui Vladimir pe o să-geată, astfel: “Împărate Vladimir, dacă voieşti voiești să iei cetatea, caută în pămînt spre părţile părțile Răsăritului, urloaiele prin care curge în cetate apa cea dulce. Acelea dacă le vei tăia şi și vei lua apa cetăţiicetății, poporul ţi ți se va pleca cu înlesnire, fiind silit de sete”.
Protopopul, scriind astfel pe săgeată, a încordat arcul şi și i-a dat drumul către cortul lui Vladimir. Săgeata a căzut înaintea cortului şi și cei ce au văzut-o au luat-o îndată şiși, văzînd pe dînsa acea scrisoare, au dus-o lui Vladimir. El a chemat tălmaci ai limbii greceştigrecești, care, citindu-i scrisoarea, a poruncit să caute în pămînt, spre părţile părțile Răsăritului, acele urloaie prin care venea apa. Căutînd şi și aflîndu-le, le-au tăiat şiși, nemaifiind apă în cetate, poporul a slăbit de sete şiși, nevrînd, s-a supus lui Vladimir. Acesta, luînd cetatea Hersonului, a intrat într-însa cu dănţuiredănțuire, nefăcînd oame-nilor nici un rău, nici strîmbătate.
După luarea Hersonului şi și a toată Tavrichia, Vladimir a trimis la împăraţii greceştiîmpărații grecești, zicînd: “V-am luat Hersonul, cetatea voastră slăvită, şi și tot pămîntul Tavrichiei: Acum aud că aveţi aveți o soră fecioară frumoasă; deci să mi-o daţi dați mie spre însoţireînsoțire. Iar de nu veţi veți voi, voi face cetăţii cetății voastre împărăteşti împărătești ceea ce am făcut Hersonului”. Împăraţii greceşti Împărații grecești primind scrisoarea aceea de la Vladimir, s-au mîniat foarte mult, pentru că sora lor, cu numele Ana, nu voia să se însoţească însoțească cu un păgîn. Dar ei, temîndu-se de multa putere a oştilor oștilor Rusiei şi și de vitejia lui Vladimir, au scris înapoi către dînsul, astfel: “Nouă, creştinilorcreștinilor, nu ni se cade să dăm pe sora noastră după cel ce petrece în credinţă credință păgînească, dar dacă voieşti voiești s-o iei, leapădă-te de legea ta şi și crede, ca şi și noi, în Hristos, adevăratul Dumnezeu, şi primeşte și primește Sfîntul Botez, că atunci fără oprire vei lua în însoţire însoțire pe sora noastră şi și vei petrece cu noi în dragoste, ca cel de o credinţă credință cu noi, moştenind moștenind încă şi și cereasca împărăţie”împărăție”.
Vladimir, primind un răspuns ca acesta de la împăraţii greceştiîmpărații grecești, a trimis la dînşiidînșii, zicîndu-le: “Eu am iubit credinţa credința voastră din vremea aceea, cînd cei trimişi trimiși de mine să cerceteze diferitele credinţe credințe au fost şi și la voi şi și cînd s-au întors şi și ne-au spus cu amănuntul, că credinţa credința voastră este mai bună decît toate credinţele şi credințele și slujirea cu care slujiţi slujiți Dumnezeului vostru este mai aleasă decît a tuturor popoarelor. Eu de atunci doresc a primi credinţa credința voastră, însă voi trimiteţi trimiteți un episcop la mine, ca să mă boteze. Voi înşivăînșivă, dacă voiţivoiți, veniţi veniți cu sora voastră, sau trimiteţitrimiteți-mi pe sora voastră spre însoţireînsoțire. Iar eu vă voi înapoia Hersonul şi și toată Tavrichia”.
Împăraţii greceştiÎmpărații grecești, primind această bună înştiinţareînștiințare, s-au bucurat foarte mult şi și au îndemnat cu rugăminte pe sora lor, să meargă la Vladimir, zicîndu-i: “Milostiveşte“Milostivește-te de împărăţia creştineascăîmpărăția creștinească, căci, de nu vei merge după el, apoi el nu va înceta a supune pămîntul nostru şi și frică ne este, ca să nu facă şi cetăţii împărăteşti și cetății împărătești ceea ce a făcut Hersonului. Iar dacă Vladimir se va boteza, pentru tine şi și prin tine, Domnul va întoarce spre Sine pămîntul Rusiei şi și pe cel grecesc îl va elibera de războaiele cele grele şi și de năvălirile ruşilorrușilor. Deci, de la toţi toți vei avea slavă veşnică şi veșnică și fericire nemuritoare”. Ana, sora împăraţilorîmpăraților, deşi deși nu voia, însă socotind mîntuirea Rusiei, care voia să se întoarcă la Dumnezeu, încă şi și patriei sale, împărăţiei greceştiîmpărăției grecești, dorindu-i pace, s-a învoit cu sfatul şi și cu rugămintea fraţilor fraților săi şi și a zis cu lacrimi: “Fie voia Domnului!” Împăraţii Împărații au trimis-o pe ea în corăbii, pe mare, cu arhiereul Mihail, cu preoţi şi preoți și cu cinstiţi cinstiți boieri. Ajungînd ea la Herson, a întîmpinat-o cu slavă şi și a dus-o în palatul împărătesc.
În acea vreme, nu cu multe zile înaintea venirii fiicei împărăteştiîmpărătești, Vladimir s-a îmbolnăvit la ochi şi și a orbit. Deci, începuse a se îndoi de sfînta credinţă şi credință și de Sfîntul Botez şiși, tulburîndu-se în sine, zicea: “Zeii Rusiei s-au mîniat împotriva mea, auzind că voiesc să-i las şi și să primesc altă credinţăcredință; de aceea, au trimis asupra mea pedeapsa orbirii”. Atunci, sora împăraţilor greceşti împăraților grecești a trimis la el, zicîndu-i: “De voieşti voiești să fii sănătos şi și să vezi cu ochii, primeşte primește Sfîntul Botez degrabă, căci în alt mod nu te vei izbăvi de orbirea ta. Iar de te vei boteza, te vei mîntui nu numai de orbirea trupească, ci şi și de cea sufletească!”
Vladimir, auzind, a răspuns: “De va fi adevărat graiul acesta, apoi voi cunoaşte cunoaște din aceasta că Dumnezeul creştinilor creștinilor este mare!” Chemînd el îndată pe episcop, a cerut Sfîntul Botez; iar episcopul mai întîi l-a luat şi și l-a învăţat învățat bine dreapta credinţăcredință, apoi l-a botezat în biserica Sfinta Sofia, care este în mijlocul cetăţii cetății Herson (Crimeea), dîndu-i numele Vasilie. La botezul lui s-a făcut o minune, asemenea aceleia ce s-a făcut cu Sfîntul Apostol Pavel pe calea către Damasc, cînd prigonea Biserica lui Dumnezeu şi și care, din lumina cerească ce l-a strălucit pe el în cale, devenise orb. Căci Vladimir, care era orb la ochi, cînd a intrat în sfînta scăldătoare şi și episcopul a pus mîna pe el, după rînduiala Sfîntului Botez, îndată a căzut orbirea de pe ochii lui ca nişte niște solzi. De atunci a văzut şi și a preamărit pe Dumnezeu, căci l-a adus la adevărata credinţăcredință, mulţumind mulțumind Domnului Hristos, bucurîndu-se şi și veselindu-se.
Boierii şi și oastea lui, văzînd acea minune, cu toţii toții s-au botezat şi și s-a făcut bucurie mare ruşilor şi rușilor și grecilor, dar mai ales sfinţilor sfinților îngeri din cer. Pentru că, dacă îngerii se bucură de un păcătos care se pocăieştepocăiește, cu atît mai vîrtos s-au bucurat de atîtea suflete, care au cunoscut pe Dumnezeu şi și au cîntat slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi și celelalte. Botezul lui Vladimir, a boierilor lui şi și a oştirilor oștirilor s-a săvîrşit săvîrșit în Herson, în anul facerii lumii 6485, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul, în anul 977.
După Botez, împăraţii împărații greci au adus la Vladimir pe sora lor pentru [[cununie]] şi și nu după multe zile s-a cununat cu dînsa în legiuită nuntă. Vladimir a înapoiat grecilor Hersonul cu toată Tavrichia şiși, întărind pacea cu ei, s-a întors în pămîntul său, luînd cu sine pe arhiereul Mihail, care venise în Constantinopol cu sora împăraţilorîmpăraților. Acel arhiereu a fost întîiul [[mitropolit]] al Rusiei, însă nu acel Mihail care s-a pomenit mai sus, care, punînd Evanghelia în foc, a luat-o nearsă, încredinţînd încredințînd prin această minune pe mulţi mulți din popor. Ci acesta este altul cu acelaşi același nume şi și mai în urmă cu anii, căci de la Mihail cel dintîi, pînă la acesta, au trecut o sută de ani şi și mai mulţimulți. Vladimir a luat din Herson împreună cu arhiereul şi mulţi și mulți [[Preot|preoţipreoți]], [[cleric]]i şi și [[monah]]i.
El a mai luat de acolo şi moaştele și moaștele Sfîntului Sfinţit Sfințit Mucenic [[Clement Romanul|Clement, întîiul episcop al Romei]] şi și ale [[ucenic]]ului său, Fiva. A luat [[icoane]] sfinte, cărţi şi cărți și multe podoabe bisericeştibisericești. A mai luat încă şi și pe [[protopop]]ul Anastasie, care l-a învăţat învățat pe el cum să ia cetatea Herson. Deci, Vladimir a mers în Kiev cu bucurie mare, slăvind pe Domnul nostru [[Iisus Hristos]]. Cum a ajuns, îndată a început a pune sîrguinţă sîrguință pentru creştinarea creștinarea locuitorilor Kievului, cetatea sa de scaun, cum şi și toată stăpînirea sa cea rusească.
Vladimir a poruncit la început să boteze pe fiii săi, în număr de 12, pe care i-a avut cu mai multe femei: “Iziaslav, Mitislav, Iaroslav, Vsevolod cu Rohmida, doamnă leşeascăleșească; Sviatopolc cu femeia fratelui său, de neam grec; Vişeslav Vișeslav cu doamna Cehina; Sviatoslav şi și Stanislav cu altă doamnă Cehina; [[Boris şi și Gleb]] cu o femeie de neam bulgar; Vriacislav şi și Sudislav cu o altă femeie. Pe aceştia toţi aceștia toți i-a botezat mitropolitul Mihail într-un izvor, nefiind încă biserică în Kiev, după dărîmarea celor de mai înainte. Acel izvor din munte de lîngă rîul Nipru, se numeşte numește din vremea aceea şi și pînă acum, CreştaticCreștatic.
Apoi a trimis propovăduitori prin toată cetatea, poruncindu-le, ca a doua zi să se adune cu toţii toții la râul Poceiniu, care curge din Nipru şi și se varsă iarăşi iarăși în Nipru, toţi toți bătrîni şi și tineri, mari şi și mici, bogaţi şi bogați și săraci, bărbaţi şi bărbați și femei. Iar de nu s-ar găsi cineva în acea vreme la rîu, acela se va arăta potrivnic lui Dumnezeu şi și marelui voievod. Făcându-se ziuă, însuşi însuși voievodul cu boierii au mers la rîu, şi și cu dînsul, arhiereul şi toţi preoţiiși toți preoții. Deci, s-a adunat toată cetatea la rîu, de toată rînduiala şi și vîrsta, mulţime mulțime foarte mare din amîndouă părţilepărțile, în acel loc unde este acum biserica Sfinţilor Sfinților răbdători de chinuri Boris şi și Gleb.
Acelora li s-a poruncit ca, dezbrăcându-se de haine, să intre în apă, deosebindu-se partea bărbătească de cea femeiască. Cei mai mari în locuri mai adînci, iar cei mai mici aproape de mal. Astfel să stea toţi toți în apă, unii pînă la grumaji, alţii alții pînă la brîu, despărţindudespărțindu-se în cete. PreoţiiPreoții, îmbrăcaţi îmbrăcați în [[veşminte preoţeştiveșminte preoțești]], stăteau lîngă mal, pe scîndurile ce erau pregătite înadins pentru aceea şi și citeau asupra poporului rugăciunile ce se cuvin la Sfîntul Botez. Ei le puneau nume la fiecare ceată cîte un nume deosebit şi și le porunceau să se afunde de trei ori în apă; apoi strigau spre dînşiidînșii, chemînd după rînduiala Botezului, numele Sfintei Treimi. Astfel, s-a botezat tot poporul Kievului, în anul de la facerea lumii 6487, iar de la întruparea lui Dumnezeu în anul 979 şi și după botezul lui Vladimir în anul al doilea. Sfîntul Vladimir, privind la botezul unei mulţimi mulțimi de atîta popor, se bucura cu duhul şiși, ridicînd ochii şi și mîinile spre cer, a zis: “Doamne, Dumnezeule, Cel ce ai făcut cerul şi și pămîntul, caută spre poporul Tău cel nou botezat şi și le dă ca să Te cunoască pe Tine. ÎntăreşteÎntărește-i în dreapta credinţă şi credință și ajută-mi mie asupra văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşivăzuților și nevăzuților vrăjmași, ca să preamăresc numele Tău cel sfînt în părţile părțile Rusiei”.
După botezul poporului, Vladimir a poruncit ca îndată să sfărîme idolii şi capiştile și capiștile lor să le risipească pînă în temelie. Pe Perun, idolul cel mai întîi, a poruncit să-l lege de coada calului şi și să-l târască din deal la vale spre râul Nipru, punînd 12 oameni să-l bată cu beţebețe. Aceasta o făcea nu pentru că idolul simţea simțea vreo durere, fiind de lemn neînsufleţit şi nesimţitorneînsuflețit și nesimțitor, ci pentru ca să facă mai multă necinste diavolului. Deci, târîndu-l la mal, l-a aruncat în râul Nipru. El a poruncit ca nicăieri să nu lase pe idoli la mal, pînă ce nu vor trece pragurile ce sânt în josul Niprului, iar vântul şi și valurile, l-au aruncat sub un munte mare, care şi și acum se cheamă al Perunului. Se mai povesteşte şi povestește și aceasta printre cei vechi, că pe un alt idol, legîndu-l credincioşii credincioșii cu funii, l-au tîrît la rîul Nipru ca să-l înece, iar alţii alții îl băteau cu beţe bețe fără de milă şi și diavolul răcnea în idol ca şi și cum suferea durere.
Aruncîndu-l în rîul Nipru, pe cînd se scufunda, poporul, care era întunecat cu credinţacredința, mergea pe mal, plîngînd şi și strigînd: “Vidibal gospodarul nostru, boje vidibal”, adică: “Înoată şi ieşi și ieși la mal”. Diavolul, mişcînd mișcînd pe idol, a ieşit ieșit la mal acolo unde este mînăstirea ViduviţcaViduvițca. Însă, cînd necredincioşii necredincioșii au vrut să-l ia, au alergat credincioşii şi credincioșii și au legat o piatră de el, aruncîndu-l iarăşi iarăși în rîu, unde l-au înecat. Locul la care a ieşit ieșit idolul Vidibal, din vremea aceea s-a numit Vidibal. Pe toţi ceilalţi toți ceilalți idoli i-au sfărîmat din porunca marelui domn, pe unii i-au aruncat în apă, iar pe alţii alții în foc. Văzînd kievenii cei necredincioşi necredincioși sfărîmarea şi și pierzarea idolilor celor vechi, plîngeau şi și se tînguiau după ei, iar cei pricepuţi pricepuți ziceau: “Înţelept “Înțelept este voievodul şi și boierii lui. Ei ştiu știu care Dumnezeu este mai bun; căci dacă aceşti acești zei ar fi fost mai buni, n-ar fi poruncit a-i sfărîma şi și nici nu ar fi ales altă credinţă credință mai bună, lepădînd pe cea proastă”.
După sfărîmarea idolilor şi și după risipirea capiştilor idoleşticapiștilor idolești, Vladimir a poruncit ca în locurile acelea să zidească sfinte biserici. Întîi a zidit biserica Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, pe locul unde era idolul Perun. Apoi a zidit o biserică în numele Sfîntului Marelui Vasile, de vreme ce şi și Vladimir, din Sfîntul Botez, s-a numit Vasile, întemeind şi și alte biserici pretutindeni. El mai ales s-a sîrguit a zidi o biserică din piatră, în numele [[Maica Domnului|Preacuratei Născătoare de Dumnezeu]], care, mai pe urmă s-a numit Desiatina.
La acea biserică, după risipirea ce s-a făcut de Batie, se vedea numai o parte, în care se săvîrşeau săvîrșeau slujbele de toate zilele. Biserica aceea era cea mai mare dintre toate bisericile zidite în Kiev, în zilele lui Vladimir. Ea era lucrată în piatră de înţelepţi înțelepți zidari greci şi înfrumuseţată și înfrumusețată cu toate podoabele. Deci, săvîrşindusăvîrșindu-se, a intrat Vladimir în vremea sfinţirii şisfințirii și, precum Solomon cel de demult a intrat în biserica Ierusalimului cea zidită de el, s-a rugat la Dumnezeu, zicînd: “Doamne, Dumnezeule, caută din cer şi și vezi, cercetează via aceasta şi și o desăvîrşeşte desăvîrșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta! Caută spre popoarele Tale acestea noi, cărora li s-a întors inima în înţelegereînțelegere, ca să te cunoască pe Tine, adevăratul Dumnezeu. Caută şi și spre biserica aceasta pe care am zidit-o, eu, nevrednicul robul Tău, în numele Preanevinovatei Maicii Tale, care Te-a născut, Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Dacă se va ruga cineva cu credinţă şi credință și osîrdie în această biserică, ascultă-i rugăciunea, iartă-i toate păcatele şi dăruieşteși dăruiește-i toate cererile folositoare cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici”.
Vladimir, rugîndu-se din destul, a zis: “Iată, din toată averea mea şi și din toate cetăţile cetățile mele, dau a zecea parte acestei biserici a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”. Zicînd aceasta, a întărit-o cu un înscris şi și blestem a pus asupra celor de pe urmă, dacă ar îndrăzni cineva, să ia ceva ce el a dat acestei sfinte biserici. Din vremea aceea s-a numit acea biserică Desiatina. Vladimir a încredinţat încredințat biserica protopopului Anastasie cel mai sus pomenit, pe care l-a adus din Herson. El a adus într-însa moaştele moaștele Sfîntului Clement, primul episcop al Romei, şi și toată podoaba bisericească cea de mare preţpreț, ce o adusese din Herson, a dat-o acolo. El a mai făcut o şcoală școală pentru învăţătura cărţiiînvățătura cărții, căci pe fiii săi şi și pe mulţi mulți copii de boieri a poruncit să-i înveţe învețe Sfînta Scriptură, punîndu-le dascăli iscusiţiiscusiți. Asemenea a poruncit ca şi și pe copiii oamenilor cei proştiproști, să-i ia la învăţătura cărţiiînvățătura cărții. Dar maicile cele nebune plîngeau după copii ca după nişte morţiniște morți.
Nu numai Kievul, dar toată stăpînirea sa a voit s-o lumineze cu lumina sfintei credinţecredințe. Deci a trimis în toate cetăţile cetățile Rusiei, ca să boteze popoarele. Iar celor ce nu voiau să se boteze, le punea dăjdii mari. Vladimir vieţuia viețuia cu plăcere de Dumnezeu şi și cu dreptate, schimbîndu-şi și în bine obiceiurile cele vechi, ce le avea pe cînd era în păgînătate. El era povăţuit povățuit la toată fapta bună de soţia soția sa, Ana, sora împăraţilor greceştiîmpăraților grecești, cu care vieţuia viețuia după legea creştineascăcreștinească. Pe celelalte femei ale sale, pe care le avusese mai înainte de primirea botezului, le-a eliberat, îndestulîndu-le cu bogăţii şi bogății și dîndu-le voie, ca fiecare, dacă voieştevoiește, să poată să se mărite cu alt bărbat.
La cea dintîi femeie a sa, Rohmida, fiica lui Rogvold, voievodul Poltiniei, care îi era mai iubită decît altele, a trimis la începutul întoarcerii sale de la Herson, zicîndu-i: “Eu am primit credinţa şi credința și legea creştineascăcreștinească, iar tu să-ţi ți alegi dintre boierii mei pe care vei voi şi și cu el te vei însoţi”însoți”. Dar ea a răspuns: “Oare numai ţie îţi ție îți trebuie împărăţie împărăție cerească, iar mie nu? Şi către acesta, fiind eu doamnă, cum voi putea suferi ca să fiu roabă la sluga ta? Deci, nu voiesc să mă mărit după alt bărbat. Dar, mă rog ca să mă faci mireasa lui Hristos”. Zicînd ea acestea, şedea ședea lîngă dînsa în vremea aceea, fiul său, Iaroslav, care era şchiop șchiop din naşterenaștere. Cînd acela a auzit de la maica sa nişte niște cuvinte ca acelea, a mulţumit mulțumit lui Dumnezeu de înţelegerea şi înțelegerea și de voinţa voința ei cea bună şi și îndată s-a însănătoşit şi însănătoșit și a început a umbla, el care pînă atunci nu umblase. De această minune, Vladimir s-a bucurat îndoit, întîi de Rohmida, că are osîrdie spre Hristos şi și apoi de fiul său, Iaroslav, că s-a tămăduit la picioare. După primirea Sfîntului Botez, Rohmida s-a tuns în sfîntul chip îngeresc al călugăriei, luînd numele de Anastasia.
După aceasta, Vladimir a trimis la Constantinopol la Preasfinţitul Preasfințitul Patriarh [[Serghie al II-lea al Constantinopolului|Serghie]], rugîndu-l ca să mai trimită la dînsul arhierei şi preoţiși preoți, deoarece are seceriş seceriș mult, iar lucrătorii sînt puţinipuțini, pentru că la multe cetăţi cetăți ale Rusiei trebuie lumină. Oamenii din Rusia nu erau din destul lesnicioşi lesnicioși la duhovniceasca rînduială, pentru că nu demult se începuse între dînşii învăţătura cărţiidînșii învățătura cărții. De aceea, Preasfinţitul Preasfințitul Patriarh Serghie a trimis pe [[Ioachim, episcopul Hersonului]], împreună cu alţi alți episcopi şi preoţiși preoți. Vladimir, luînd pe episcopii care veniseră la dînsul, s-a dus cu ei în pămîntul slavon, în părţile părțile Zaliscului, în stăpînirea Rostovului şi și a Suzdalului, şi și acolo, lîngă rîul Cleazmul, a făcut o cetate pe care a numit-o Vladimir, după numele său, zidind într-însa o biserică a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. El a poruncit ca pretutindeni să boteze pe oameni şi și să zidească biserici, şi și le-a pus lor episcop. De acolo mergînd în Rostov, a zidit o biserică din lemn, punîndu-le şi și episcop.
Apoi a mers în marele Novgorod şi și a pus într-însul arhiepiscop pe Ioachim Hersoneanul. Acest arhiepiscop a stricat acolo pe idolul Perun, care era asemenea cu cel din Kiev, şi și a poruncit să-l arunce în rîul Volhov. Şi, punînd oameni să bată pe idol cu beţe bețe spre batjocură, diavolul, care locuia într-însul, a început a striga cu glas mare, ca şi și cum l-ar fi durut: “Vai, Vai! Amar mie, că am căzut în mîinile acestor oameni nemilostivi, care aseară ca pe un dumnezeu mă cinsteau, iar acum îmi fac multe răutăţirăutăți! Vai mie!” Oamenii, tîrîndu-l la pod, l-au aruncat în rîul Volhov şi și îndată s-a afundat în adîncime. Dar, după puţină puțină vreme, înotînd împotriva rîului, s-a arătat iarăşi iarăși afară din apă. Atunci un om din popor a aruncat în el cu un băţbăț, pe care idolul, apucîndu-l, l-a aruncat pe pod şi și a lovit pe unul din cei ce-l dorea pe el şi iarăşiși iarăși, strigînd, s-a afundat şi și a pierit cu sunet.
Sfântul Vladimir, străbătînd şi și prin celelalte cetăţi cetăți ale stăpînirii sale şi și pretutindeni botezînd popoarele, le zidea biserici şi și le punea episcopi şi preoţiși preoți. După aceea s-a întors în Kiev, cetatea de scaun, şi și a împărţit împărțit pămîntul Rusiei în 12 domnii, după numărul celor 12 fii ai săi. Pe VişeslavVișeslav, fiul său cel mai mare, l-a pus în marele Novgorod; pe Iziaslav, în PoloţcaPoloțca; pe Sviatoslav, în Turova; pe Iaroslav, în Rostov. După moartea lui Vişeslav Vișeslav din marele Novgorod, a mutat din Rostov în locul lui pe Iaroslav, iar în Rostov a pus pe Boris; pe Gleb, în Muron; pe Sviatoslav, în Dreblen; pe Vsevolod, în Vladimir; pe Mitislav, în Tmutorocan; pe Stanislav, în Smolensca; pe Vriacislav, la Volina în Luţca şi Luțca și pe Sudislav, în Iscova. Şi le-a poruncit cu tărie să petreacă în dragoste şi și în unire şi și să nu facă strîmbătate unul altuia, nici să treacă hotarele hotărîte fiecăruia; ci toţi toți să se îndestuleze cu hotarul domniei lor. El le-a mai poruncit şi și aceasta: ca fiecare în domnia sa să înmulţească înmulțească slava lui Hristos Dumnezeu şi și să caute mîntuirea sufletelor omeneştiomenești, aducînd pe cei necredincioşi necredincioși la credinţăcredință, zidind biserici. Iar pentru aceasta le-a dat fiecăruia episcop şi preoţiși preoți.
Astfel, rînduindu-i pe ei şi trimiţînduși trimițîndu-i la domniile lor, petrecea singur în Kiev. El acum ajunsese la adînci bătrîneţibătrîneți. Deci, nevoindu-se la lucruri bune, împodobea şi și întemeia biserici şi și mînăstiri, dînd tuturor milostenie nelipsită şi și adeseori punea în curtea sa mese îndestulate pentru săraci; iar celor ce erau neputincioşineputincioși, care nu puteau să meargă în curtea domnească, le trimitea acasă toată hrana şi și băutura. El avea pace şi și dragoste cu domniile de primprejur, cu leşiileșii, cu ungurii şi și cu cehii, nemaiavînd războaie. Numai cu pecenegii avea război, pe care îi biruia, ca şi și Constantin cel de demult, cu puterea lui Iisus Hristos.
Sfântul Vladimir atît era de milostiv şi și îndurat, încît şi și pe oamenii cei răi şi și vrednici de pedeapsă, nu se grăbea a-i pierde, oricît de mare vină ar fi avut. Pentru aceea, se înmulţiseră înmulțiseră tîlharii, hoţii şi toţi ceilalţi hoții și toți ceilalți făcători de rele. Atunci mitropolitul şi și bătrînii au zis către Vladimir: “Domnule, pentru ce nu pedepseşti pedepsești pe cei răi?” Iar el a zis: “Mă tem de păcat”. Mitropolitul şi și bătrînii au zis: “Tu eşti ești pus de Dumnezeu stăpînitor spre pedepsirea celor răi şi și spre miluirea celor buni. Deci, ţi ți se cuvine să pedepseşti pedepsești pe cei răi cu certare, că de nu vei pedepsi pe cei răi, apoi să ştii știi că faci rău celor buni. AşadarAșadar, pierde pe cei răi, ca cei buni să petreacă în pace”. Pe timpul acestui mare voievod, a venit din Muntele Atonului în Kiev, Cuviosul părintele nostru Antonie şi și s-a sălăşluit sălășluit în peştera nemţească peștera nemțească lîngă Nipru, aproape de locul care se cheamă Verestova.
Apropiindu-se fericitul sfîrşit sfîrșit al Sfântului Vladimir, mai întîi s-a apropiat sfîrşitul soţiei sfîrșitul soției lui, marea doamnă Ana, sora împăraţilor împăraților Constantinopolului, care a fost pricinuitoarea creştinării creștinării Rusiei şi și mîntuirii atîtor suflete omeneştiomenești. Ea, cu trei ani înaintea sfîrşitului sfîrșitului lui, s-a mutat la Domnul. Nu după multă vreme, înaintea ducerii sale către Domnul, Sfîntul Vladimir a chemat la dînsul pe fiul său Boris, căci îi era lui mai iubit decît toţi ceilalţitoți ceilalți. În acelaşi același timp, s-a întîmplat că Sviatoslav venise în Kiev, iar Vladimir se înştiinţase înștiințase că pecenegii vin împotriva Rusiei. Şi, deoarece Vladimir nu mai putea să se împotrivească pecenegilor, pentru că era bolnav, a trimis pe fiul său Boris cu toată oastea sa, iar el a început din zi în zi a slăbi cu trupul. Dar, Sviatoslav nu ieşea ieșea din Kiev, ci aştepta aștepta sau, mai ales, dorea sfîrşitul sfîrșitul tatălui său. Deci, Vladimir, zăcînd multe zile şi săvîrşind și săvîrșind toate cele cuviincioase sfîrşitului sfîrșitului său, în bună mărturisire şiși-a dat dreptul său suflet în mîinile lui Dumnezeu, în 15 zile ale lunii iulie, în anul facerii lumii 6513 după numărul scrierii de ani a Sfîntului Nestor al Pecerscăi, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, 1005.
Astfel s-a sfîrşit sfîrșit Marele Cneaz Vladimir, care s-a numit din Sfîntul Botez, Vasile. El a petrecut la marea domnie a Kievului, mutându-se de la marele Novgorod, 35 de ani, adică înaintea botezului 8 ani şi și după botez 27 de ani şi și cîteva luni, iar în anul al 28-lea s-a săvîrşitsăvîrșit. Sviatoslav, iubitorul de stăpînire, s-a bucurat de sfîrşitul sfîrșitul tatălui său, vrînd să răpească scaunul marii domnii. Întâi tăinuia moartea lui; apoi, neputînd să o mai tăinuiască, l-a dus în biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, Desiatina.
Acolo s-au adunat la cinstitul lui trup, toţi toți kievenii şi mărginaşii duhovniceşti şi mireneştiși mărginașii duhovnicești și mirenești, plîngînd şi și tînguindu-se ca după tatăl lor. Ei, făcîndu-i îngropare slăvită, l-au pus în mormînt de marmură şi și l-au aşezat așezat în biserica zidită de dînsul. Ei au mai rînduit a prăznui şi și pomenirea lui, ca a unui sfînt şi și [[întocmai cu apostolii]], pentru că luminase cu Sfîntul Botez tot pămîntul Rusiei.
Deci, dacă cineva întoarce din rătăcire pe un păcătos şi și face din om nevrednic, unul cinstit, cu atît mai mult cel ce a întors la Dumnezeu din pierzătoarea înşelăciune înșelăciune idolească atîtea popoare de păcătoşipăcătoși, care nu ştiau știau pe Dumnezeu. Astfel, din cei nevrednici, i-a făcut vrednici lui Dumnezeu şi și s-a rînduit cu sfinţii sfinții în împărăţia împărăția lui Hristos Dumnezeul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl şi și cu Sfîntul Duh, se cuvine cinstea, slava, mulţumirea şi mulțumirea și închinăciunea, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor. Amin.
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[Glas]] 4):
:Asemănatu-te-ai neguţătorului neguțătorului care caută piatra cea scumpă, mărite puternice Vladimir, şezând șezând pe scaun înalt în maica cetăţilorcetăților, de Dumnezeu păzitul Kiev, ispitind şi trimiţând și trimițând către Ţarigrad, ca să ştie știe pentru dreptmăritoarea credinţăcredință, şi și ai aflat pe Hristos, piatra cea fără de preţpreț, care te-a ales ca pe al doilea Pavel, şi și ai scuturat în sfânta scăldătoare orbirea cea sufletească, împreună şi și cea trupească. Pentru aceea serbăm adormirea ta, poporul tău fiind. Roagă-te să se mântuiască începătoriile Rusiei a stăpânirii tale, iubitorul de Hristos împărat şi mulţimea și mulțimea celor ce se stăpânesc.
[[Condac]] (Glas 8):
:Asemănatu-te-ai marelui Apostol Pavel întru cărunteţecăruntețe, întru tot mărite Vladimire, că toată osârdia cea pentru idoli ca pe o jucărie copilărească lăsând, ca un bărbat desăvârşit desăvârșit te-ai împodobit cu porfira dumnezeiescului botez; şi și acum stând cu veselie înaintea Stăpânului Hristos, roagă-te să se mântuiască începătorii stăpânirii Rusiei şi mulţimea și mulțimea celor stăpâniţistăpâniți.
==Sursă==
*[http://logos.md/2008/07/28/sfantul-si-intocmai-cu-apostolii-vladimir-marele-domn-al-kievului-2/ Sfântul şi și întocmai cu Apostolii, Vladimir, marele domn al Kievului] LOGOS: Portalul Tineretului Ortodox din Republica Moldova
==Legături externe==
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102031 Sfântul şi și Întocmai cu Apostolii Mare Prinţ Prinț Vladimir, În Biserica Sfântului Botez, Luminătorul Ţării Rusiei] – site [[OCA]] .
*[http://www.comeandseeicons.com/v/ynk14.htm Icoana lui Vladimir din Kiev]
*[http://logos.md/2008/07/28/predica-a-episcopului-ioan-maximovici-la-950-de-ani-de-la-increstinarea-rusiei/ Predică a Episcopului Ioan Maximovici la 950 de ani de la încreştinarea încreștinarea Rusiei]
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare