Visarion Mărturisitorul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe)
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
Sfântul Cuvios '''Visarion Mărturisitorul''' a fost un cuvios monah originar din Bosnia care a trăit în secolul al XVIII-lea. S-a opus catolicizării forţate a Transilvaniei. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[21 octombrie]], împreună cu Sf. [[Sofronie de la Cioara|Sofronie]], [[Oprea (Miclăuş) din Sălişte|Oprea Nicolae]], în aceeaşi zi cu Sfinţii [[Moise Măcinic]] şi [[Ioan din Galeş]].
+
Sfântul Cuvios '''Visarion Mărturisitorul''' a fost un cuvios monah originar din Bosnia care a trăit în secolul al XVIII-lea. S-a opus catolicizării forțate a Transilvaniei. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] pe [[21 octombrie]], împreună cu Sf. [[Sofronie de la Cioara|Sofronie]], [[Oprea (Miclăuș) din Săliște|Oprea Nicolae]], în aceeași zi cu Sfinții [[Moise Măcinic]] și [[Ioan din Galeș]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Sfântul Visarion Mărturisitorul s-a născut în districtul Maidan din Bosnia, ca fiu al lui Maxim şi al Mariei Sarai-Tiurcia (stabiliţi ulterior în Koštiniţa), primind la botez numele de Nicolae. După alte informaţii, era originar din Bolovar, în dioceza de Pakraţ. În 1738 a fost tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la [[Muntele Athos]], şi, după o vreme, în 1742, se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. Se crede că a stat o vreme şi în Ţara Românească.  
+
Sfântul Visarion Mărturisitorul s-a născut în districtul Maidan din Bosnia, ca fiu al lui Maxim și al Mariei Sarai-Tiurcia (stabiliți ulterior în Koštinița), primind la botez numele de Nicolae. După alte informații, era originar din Bolovar, în dioceza de Pakraț. În 1738 a fost tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la [[Muntele Athos]], și, după o vreme, în 1742, se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. Se crede că a stat o vreme și în Șara Românească.
  
Potrivit mărturiilor vremii, era un [[călugăr]] cunoscut pentru nevoinţele sale şi pentru viaţa lui simplă, modestă. Potrivit unor surse, pentru viaţa lui duhovnicească aleasă se învrednicise şi de darul facerii de minuni, iar vestea darurilor sale duhovniceşti se răspândise rapid şi avea să-l însoţească prin toate locurile pe unde trecea. Vorbea limba sârbă, probabil greacă şi puţină română.
+
Potrivit mărturiilor vremii, era un [[călugăr]] cunoscut pentru nevoințele sale și pentru viața lui simplă, modestă. Potrivit unor surse, pentru viața lui duhovnicească aleasă se învrednicise și de darul facerii de minuni, iar vestea darurilor sale duhovnicești se răspândise rapid și avea să-l însoțească prin toate locurile pe unde trecea. Vorbea limba sârbă, probabil greacă și puțină română.
  
Chemat de patriarhul [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Bisericii sârbe]], Arsenie Ioanovici Şakabent, pleacă la Carloviţ în 1744. După întâlnirea cu patriarhul, care probabil îi încredinţează misiunea pe care avea s-o urmeze mai departe, pleacă mai departe la Timişoara, apoi la mănăstirile din Banat, oprindu-se la Lipova, unde a fost primit de o mare mulţime de ţărani, care veniseră să primească cuvântul şi binecuvântarea lui.
+
Chemat de patriarhul [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Bisericii sârbe]], Arsenie Ioanovici Șakabent, pleacă la Carloviț în 1744. După întâlnirea cu patriarhul, care probabil îi încredințează misiunea pe care avea s-o urmeze mai departe, pleacă mai departe la Timișoara, apoi la mănăstirile din Banat, oprindu-se la Lipova, unde a fost primit de o mare mulțime de țărani, care veniseră să primească cuvântul și binecuvântarea lui.
  
La sfârşitul secolului al XVII-lea, o parte din românii ortodocşi din Transilvania, supuşi presiunilor politice, acceptaseră trecerea sub ascultarea Papei, dar cu condiţia păstrării tradiţiei lor liturgice şi teologice. Intrarea în Biserica Catolică le permitea totodată dobândirea unor drepturi politice de care românii ortodocşi în general (Ortodoxia având doar statut de religie tolerată, nu recunoscută) erau lipsiţi în Imperiul habsburgic. În deceniile următoare, au continuat presiunile asupra românilor rămaşi ortodocşi de a trece la catolicism.  
+
La sfârșitul secolului al XVII-lea, o parte din românii ortodocși din Transilvania, supuși presiunilor politice, acceptaseră trecerea sub ascultarea Papei, dar cu condiția păstrării tradiției lor liturgice și teologice. Intrarea în Biserica Catolică le permitea totodată dobândirea unor drepturi politice de care românii ortodocși în general (Ortodoxia având doar statut de religie tolerată, nu recunoscută) erau lipsiți în Imperiul habsburgic. În deceniile următoare, au continuat presiunile asupra românilor rămași ortodocși de a trece la catolicism.
În acest context, ortodocşii din Imperiu şi din afara acestuia s-au mobilizat pentru a pune capăt avansării procesului de convertire a ortodocşilor la catolicism, trimiţând misionari în teritoriile cele mai expuse presiunilor.
+
În acest context, ortodocșii din Imperiu și din afara acestuia s-au mobilizat pentru a pune capăt avansării procesului de convertire a ortodocșilor la catolicism, trimițând misionari în teritoriile cele mai expuse presiunilor.
  
Aşezarea monahului Visarion la Lipova pentru o vreme avea tocmai acest scop, anume apărarea dreptei credinţe şi chemarea la păstrarea credinţei ortodoxe. La Lipova, ridică mai întâi o cruce de lemn pe o colină din apropierea oraşului, şi de lângă ea le vorbeşte mulţimilor de oameni adunaţi ca să-i asculte cuvântul. Mărturiile vremii spun că predicile monahului Visarion împotriva trecerii la catolicism erau foarte simple şi aspre, el avertizându-i pe credincioşi că lepădarea de credinţa ortodoxă însemna pierderea sufletului. După o serie de predici care adună mulţimi mari de ascultători, monahul Visarion pleca mai departe, însă la crucea pe care o ridicase pe dealul de lângă Lipova continuă să se strângă mulţimi impresionante, în pelerinaj, ceea ce atrage atenţia administraţiei imperiale care încearcă să le pună capăt.
+
Așezarea monahului Visarion la Lipova pentru o vreme avea tocmai acest scop, anume apărarea dreptei credințe și chemarea la păstrarea credinței ortodoxe. La Lipova, ridică mai întâi o cruce de lemn pe o colină din apropierea orașului, și de lângă ea le vorbește mulțimilor de oameni adunați ca să-i asculte cuvântul. Mărturiile vremii spun că predicile monahului Visarion împotriva trecerii la catolicism erau foarte simple și aspre, el avertizându-i pe credincioși că lepădarea de credința ortodoxă însemna pierderea sufletului. După o serie de predici care adună mulțimi mari de ascultători, monahul Visarion pleca mai departe, însă la crucea pe care o ridicase pe dealul de lângă Lipova continuă să se strângă mulțimi impresionante, în pelerinaj, ceea ce atrage atenția administrației imperiale care încearcă să le pună capăt.
  
Visarion pleacă mai departe prin Banat şi apoi spre Transilvania. Trece prin Deva, Orăştie şi apoi la Săliştea Sibiului, peste tot fiind întâmpinat de mulţimi ca un sfânt şi predicând apărarea şi păstrarea credinţei ortodoxe, împotriva catolicismului. Probabil la Sălişte se întâlneşte cu episcopul unit Inochentie Micu (Klein), pe care îl înfruntă cu cuvinte aspre.  
+
Visarion pleacă mai departe prin Banat și apoi spre Transilvania. Trece prin Deva, Orăștie și apoi la Săliștea Sibiului, peste tot fiind întâmpinat de mulțimi ca un sfânt și predicând apărarea și păstrarea credinței ortodoxe, împotriva catolicismului. Probabil la Săliște se întâlnește cu episcopul unit Inochentie Micu (Klein), pe care îl înfruntă cu cuvinte aspre.
  
Pe 26 aprilie 1744 a fost arestat şi închis la Sibiu pentru protest faţă de catolicizarea forţată Transilvaniei. A fost interogat în legătură cu misiunea lui, dar a răspuns prudent. A fost dus apoi sub escortă la Alba-Iulia, la Deva, apoi la Timişoara, unde a fost interogat din nou şi în cele din urmă  escortat în secret la Viena. După această dată nu mai există informaţii despre monahul Visarion, însă se crede că ar fi fost eliberat şi trimis în Rusia.  
+
Pe 26 aprilie 1744 a fost arestat și închis la Sibiu pentru protest față de catolicizarea forțată Transilvaniei. A fost interogat în legătură cu misiunea lui, dar a răspuns prudent. A fost dus apoi sub escortă la Alba-Iulia, la Deva, apoi la Timișoara, unde a fost interogat din nou și în cele din urmă  escortat în secret la Viena. După această dată nu mai există informații despre monahul Visarion, însă se crede că ar fi fost eliberat și trimis în Rusia.
  
Consiliul de război imperial continuă ancheta, investigându-l şi pe patriarhul sârb Arsenie în legătură cu misiunea monahului Visarion în Banat şi Transilvania, acesta fiind acuzat de tulburarea ordinii şi provocarea de neînţelegeri între greco-catolici şi ortodocşi. Patriarhul răspunde că monahul fusese trimis în Transilvania să predice doar credincioşilor ortodocşi, participarea unor persoane de alte confesiuni la întruniri fiind voluntară. Consiliul imperial nu l-a pus sub acuzare pe patriarh. În schimb, politica de represiune a ortodocşilor continuă şi se aspreşte, iar în 1761 mănăstirile din Transilvania fiind distruse.
+
Consiliul de război imperial continuă ancheta, investigându-l și pe patriarhul sârb Arsenie în legătură cu misiunea monahului Visarion în Banat și Transilvania, acesta fiind acuzat de tulburarea ordinii și provocarea de neînțelegeri între greco-catolici și ortodocși. Patriarhul răspunde că monahul fusese trimis în Transilvania să predice doar credincioșilor ortodocși, participarea unor persoane de alte confesiuni la întruniri fiind voluntară. Consiliul imperial nu l-a pus sub acuzare pe patriarh. În schimb, politica de represiune a ortodocșilor continuă și se asprește, iar în 1761 mănăstirile din Transilvania fiind distruse.
  
Despre impactul extraordinar al predicilor monahului Visarion mărturisesc mai multe surse, inclusiv din rândul greco-catolicilor, precum şi mai multe surse oficiale, în care se arată că, datorită acestuia, multe familii care acceptaseră unirea s-au întors la Biserica Ortodoxă şi încă şi mai mulţi rămăseseră cu inima îndoită, uneori mergând în ascuns la preoţii ortodocşi pentru săvârşirea [[Sfintele Taine|Tainelor]].  
+
Despre impactul extraordinar al predicilor monahului Visarion mărturisesc mai multe surse, inclusiv din rândul greco-catolicilor, precum și mai multe surse oficiale, în care se arată că, datorită acestuia, multe familii care acceptaseră unirea s-au întors la Biserica Ortodoxă și încă și mai mulți rămăseseră cu inima îndoită, uneori mergând în ascuns la preoții ortodocși pentru săvârșirea [[Sfintele Taine|Tainelor]].  
  
 
===Proslăvirea===
 
===Proslăvirea===
Pentru râvna sa în apărarea şi propovăduirea credinţei ortodoxe, precum şi pentru suferinţele pe care le-a avut de îndurat din pricina râvnei sale misionare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa din [[28 februarie]] 1950 a hotărât trecerea în rândul sfinţilor a Sfântului Cuvios Visarion  Mărturisitorul, împreună cu Sf. Cuvios Sofronie de la Cioara şi Sf. Mucenic Oprea Nicolae (Miclăuş) din Săliştea Sibiului, aşezându-li-se ca dată de prăznuire ziua de [[21 octombrie]]. Canonizarea sa a fost proclamată solemn în anul 1955.  
+
Pentru râvna sa în apărarea și propovăduirea credinței ortodoxe, precum și pentru suferințele pe care le-a avut de îndurat din pricina râvnei sale misionare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din [[28 februarie]] 1950 a hotărât trecerea în rândul sfinților a Sfântului Cuvios Visarion  Mărturisitorul, împreună cu Sf. Cuvios Sofronie de la Cioara și Sf. Mucenic Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliștea Sibiului, așezându-li-se ca dată de prăznuire ziua de [[21 octombrie]]. Canonizarea sa a fost proclamată solemn în anul 1955.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul 1:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul 1:
: Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credinţe, şi ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-ati hrănit cu dreaptă şi luminată învăţătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare şi osârdia propovăduirii; mare a fost şi rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.
+
: Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca niște îngerești trâmbițe ați înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credințe, și ca niște înțelepți propovăduitori, pe popor l-ați hrănit cu dreaptă și luminată învățătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare și osârdia propovăduirii; mare a fost și rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniților ostași ai lui Hristos.
  
 
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 
:''[[Podobie]]: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...''
 
:''[[Podobie]]: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...''
  
:Văzând noi astăzi toate nevoinţele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaţilor apărători ai Ortodoxiei; căci cu puterea lui Hristos fiind întrarmaţi, strălucite biruinţe pentru poporul dreptcredincios aţi secerat, voi cei ce aţi fost adevăraţi soli cereşti şi mucenicească pătimire aţi pătimit.
+
:Văzând noi astăzi toate nevoințele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaților apărători ai Ortodoxiei; căci cu puterea lui Hristos fiind întrarmați, strălucite biruințe pentru poporul dreptcredincios ați secerat, voi cei ce ați fost adevărați soli cerești și mucenicească pătimire ați pătimit.
  
==A se vedea şi==
+
==A se vedea și==
 
*[[Sofronie de la Cioara]]
 
*[[Sofronie de la Cioara]]
*[[Oprea (Miclăuş) din Sălişte]]
+
*[[Oprea (Miclăuș) din Săliște]]
*[[Sinaxar al Sfinţilor Români]]
+
*[[Sinaxar al Sfinților Români]]
  
 
==Sursa==
 
==Sursa==
*Pr. Ion B. Mureşianu, [http://sfintiromani.ro/ro/pagina/256/octombrie_visarion_sofronie_oprea_viata.html Sfântul Visarion Mărturisitorul], în Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 466-476.
+
*Pr. Ion B. Mureșianu, [http://sfintiromani.ro/ro/pagina/256/octombrie_visarion_sofronie_oprea_viata.html Sfântul Visarion Mărturisitorul], în Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 466-476.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/128/octombrie_visarion_sofronie_oprea.html Cuvioşii mărturisitori Visarion, Sofronie şi Sf. Mucenic Oprea], - viaţa, slujba, acatistul, icoane.
+
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/128/octombrie_visarion_sofronie_oprea.html Cuvioșii mărturisitori Visarion, Sofronie și Sf. Mucenic Oprea], - viața, slujba, acatistul, icoane.
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie21.htm Sinaxar 21 octombrie]
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie21.htm Sinaxar 21 octombrie]
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-21-sf_visarion_marturisitorul.html Sf. Visarion Mărturisitorul], în Vieţile sfinţilor, 21 octombrie.
+
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-21-sf_visarion_marturisitorul.html Sf. Visarion Mărturisitorul], în Viețile sfinților, 21 octombrie.
 +
*[http://www.doxologia.ro/sfantul-cuvios-marturisitor-visarion doxologia.ro/sfantul-cuvios-marturisitor-visarion]
 +
 
  
 
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Mărturisitori]]
 
[[Categorie:Mărturisitori]]

Versiunea curentă din 21 octombrie 2016 12:32

Sfântul Cuvios Visarion Mărturisitorul a fost un cuvios monah originar din Bosnia care a trăit în secolul al XVIII-lea. S-a opus catolicizării forțate a Transilvaniei. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 21 octombrie, împreună cu Sf. Sofronie, Oprea Nicolae, în aceeași zi cu Sfinții Moise Măcinic și Ioan din Galeș.

Viața

Sfântul Visarion Mărturisitorul s-a născut în districtul Maidan din Bosnia, ca fiu al lui Maxim și al Mariei Sarai-Tiurcia (stabiliți ulterior în Koštinița), primind la botez numele de Nicolae. După alte informații, era originar din Bolovar, în dioceza de Pakraț. În 1738 a fost tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Muntele Athos, și, după o vreme, în 1742, se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. Se crede că a stat o vreme și în Șara Românească.

Potrivit mărturiilor vremii, era un călugăr cunoscut pentru nevoințele sale și pentru viața lui simplă, modestă. Potrivit unor surse, pentru viața lui duhovnicească aleasă se învrednicise și de darul facerii de minuni, iar vestea darurilor sale duhovnicești se răspândise rapid și avea să-l însoțească prin toate locurile pe unde trecea. Vorbea limba sârbă, probabil greacă și puțină română.

Chemat de patriarhul Bisericii sârbe, Arsenie Ioanovici Șakabent, pleacă la Carloviț în 1744. După întâlnirea cu patriarhul, care probabil îi încredințează misiunea pe care avea s-o urmeze mai departe, pleacă mai departe la Timișoara, apoi la mănăstirile din Banat, oprindu-se la Lipova, unde a fost primit de o mare mulțime de țărani, care veniseră să primească cuvântul și binecuvântarea lui.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, o parte din românii ortodocși din Transilvania, supuși presiunilor politice, acceptaseră trecerea sub ascultarea Papei, dar cu condiția păstrării tradiției lor liturgice și teologice. Intrarea în Biserica Catolică le permitea totodată dobândirea unor drepturi politice de care românii ortodocși în general (Ortodoxia având doar statut de religie tolerată, nu recunoscută) erau lipsiți în Imperiul habsburgic. În deceniile următoare, au continuat presiunile asupra românilor rămași ortodocși de a trece la catolicism. În acest context, ortodocșii din Imperiu și din afara acestuia s-au mobilizat pentru a pune capăt avansării procesului de convertire a ortodocșilor la catolicism, trimițând misionari în teritoriile cele mai expuse presiunilor.

Așezarea monahului Visarion la Lipova pentru o vreme avea tocmai acest scop, anume apărarea dreptei credințe și chemarea la păstrarea credinței ortodoxe. La Lipova, ridică mai întâi o cruce de lemn pe o colină din apropierea orașului, și de lângă ea le vorbește mulțimilor de oameni adunați ca să-i asculte cuvântul. Mărturiile vremii spun că predicile monahului Visarion împotriva trecerii la catolicism erau foarte simple și aspre, el avertizându-i pe credincioși că lepădarea de credința ortodoxă însemna pierderea sufletului. După o serie de predici care adună mulțimi mari de ascultători, monahul Visarion pleca mai departe, însă la crucea pe care o ridicase pe dealul de lângă Lipova continuă să se strângă mulțimi impresionante, în pelerinaj, ceea ce atrage atenția administrației imperiale care încearcă să le pună capăt.

Visarion pleacă mai departe prin Banat și apoi spre Transilvania. Trece prin Deva, Orăștie și apoi la Săliștea Sibiului, peste tot fiind întâmpinat de mulțimi ca un sfânt și predicând apărarea și păstrarea credinței ortodoxe, împotriva catolicismului. Probabil la Săliște se întâlnește cu episcopul unit Inochentie Micu (Klein), pe care îl înfruntă cu cuvinte aspre.

Pe 26 aprilie 1744 a fost arestat și închis la Sibiu pentru protest față de catolicizarea forțată Transilvaniei. A fost interogat în legătură cu misiunea lui, dar a răspuns prudent. A fost dus apoi sub escortă la Alba-Iulia, la Deva, apoi la Timișoara, unde a fost interogat din nou și în cele din urmă escortat în secret la Viena. După această dată nu mai există informații despre monahul Visarion, însă se crede că ar fi fost eliberat și trimis în Rusia.

Consiliul de război imperial continuă ancheta, investigându-l și pe patriarhul sârb Arsenie în legătură cu misiunea monahului Visarion în Banat și Transilvania, acesta fiind acuzat de tulburarea ordinii și provocarea de neînțelegeri între greco-catolici și ortodocși. Patriarhul răspunde că monahul fusese trimis în Transilvania să predice doar credincioșilor ortodocși, participarea unor persoane de alte confesiuni la întruniri fiind voluntară. Consiliul imperial nu l-a pus sub acuzare pe patriarh. În schimb, politica de represiune a ortodocșilor continuă și se asprește, iar în 1761 mănăstirile din Transilvania fiind distruse.

Despre impactul extraordinar al predicilor monahului Visarion mărturisesc mai multe surse, inclusiv din rândul greco-catolicilor, precum și mai multe surse oficiale, în care se arată că, datorită acestuia, multe familii care acceptaseră unirea s-au întors la Biserica Ortodoxă și încă și mai mulți rămăseseră cu inima îndoită, uneori mergând în ascuns la preoții ortodocși pentru săvârșirea Tainelor.

Proslăvirea

Pentru râvna sa în apărarea și propovăduirea credinței ortodoxe, precum și pentru suferințele pe care le-a avut de îndurat din pricina râvnei sale misionare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 28 februarie 1950 a hotărât trecerea în rândul sfinților a Sfântului Cuvios Visarion Mărturisitorul, împreună cu Sf. Cuvios Sofronie de la Cioara și Sf. Mucenic Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliștea Sibiului, așezându-li-se ca dată de prăznuire ziua de 21 octombrie. Canonizarea sa a fost proclamată solemn în anul 1955.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca niște îngerești trâmbițe ați înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credințe, și ca niște înțelepți propovăduitori, pe popor l-ați hrănit cu dreaptă și luminată învățătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare și osârdia propovăduirii; mare a fost și rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniților ostași ai lui Hristos.

Condac, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Văzând noi astăzi toate nevoințele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaților apărători ai Ortodoxiei; căci cu puterea lui Hristos fiind întrarmați, strălucite biruințe pentru poporul dreptcredincios ați secerat, voi cei ce ați fost adevărați soli cerești și mucenicească pătimire ați pătimit.

A se vedea și

Sursa

  • Pr. Ion B. Mureșianu, Sfântul Visarion Mărturisitorul, în Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 466-476.

Legături externe