Visarion Mărturisitorul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 august 2014 18:28, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Legături externe)
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Cuvios Visarion Mărturisitorul a fost un cuvios monah originar din Bosnia care a trăit în secolul al XVIII-lea. S-a opus catolicizării forţate a Transilvaniei. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 21 octombrie, împreună cu Sf. Sofronie, Oprea Nicolae, în aceeaşi zi cu Sfinţii Moise Măcinic şi Ioan din Galeş.

Viaţa

Sfântul Visarion Mărturisitorul s-a născut în districtul Maidan din Bosnia, ca fiu al lui Maxim şi al Mariei Sarai-Tiurcia (stabiliţi ulterior în Koštiniţa), primind la botez numele de Nicolae. După alte informaţii, era originar din Bolovar, în dioceza de Pakraţ. În 1738 a fost tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Muntele Athos, şi, după o vreme, în 1742, se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. Se crede că a stat o vreme şi în Ţara Românească.

Potrivit mărturiilor vremii, era un călugăr cunoscut pentru nevoinţele sale şi pentru viaţa lui simplă, modestă. Potrivit unor surse, pentru viaţa lui duhovnicească aleasă se învrednicise şi de darul facerii de minuni, iar vestea darurilor sale duhovniceşti se răspândise rapid şi avea să-l însoţească prin toate locurile pe unde trecea. Vorbea limba sârbă, probabil greacă şi puţină română.

Chemat de patriarhul Bisericii sârbe, Arsenie Ioanovici Şakabent, pleacă la Carloviţ în 1744. După întâlnirea cu patriarhul, care probabil îi încredinţează misiunea pe care avea s-o urmeze mai departe, pleacă mai departe la Timişoara, apoi la mănăstirile din Banat, oprindu-se la Lipova, unde a fost primit de o mare mulţime de ţărani, care veniseră să primească cuvântul şi binecuvântarea lui.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, o parte din românii ortodocşi din Transilvania, supuşi presiunilor politice, acceptaseră trecerea sub ascultarea Papei, dar cu condiţia păstrării tradiţiei lor liturgice şi teologice. Intrarea în Biserica Catolică le permitea totodată dobândirea unor drepturi politice de care românii ortodocşi în general (Ortodoxia având doar statut de religie tolerată, nu recunoscută) erau lipsiţi în Imperiul habsburgic. În deceniile următoare, au continuat presiunile asupra românilor rămaşi ortodocşi de a trece la catolicism. În acest context, ortodocşii din Imperiu şi din afara acestuia s-au mobilizat pentru a pune capăt avansării procesului de convertire a ortodocşilor la catolicism, trimiţând misionari în teritoriile cele mai expuse presiunilor.

Aşezarea monahului Visarion la Lipova pentru o vreme avea tocmai acest scop, anume apărarea dreptei credinţe şi chemarea la păstrarea credinţei ortodoxe. La Lipova, ridică mai întâi o cruce de lemn pe o colină din apropierea oraşului, şi de lângă ea le vorbeşte mulţimilor de oameni adunaţi ca să-i asculte cuvântul. Mărturiile vremii spun că predicile monahului Visarion împotriva trecerii la catolicism erau foarte simple şi aspre, el avertizându-i pe credincioşi că lepădarea de credinţa ortodoxă însemna pierderea sufletului. După o serie de predici care adună mulţimi mari de ascultători, monahul Visarion pleca mai departe, însă la crucea pe care o ridicase pe dealul de lângă Lipova continuă să se strângă mulţimi impresionante, în pelerinaj, ceea ce atrage atenţia administraţiei imperiale care încearcă să le pună capăt.

Visarion pleacă mai departe prin Banat şi apoi spre Transilvania. Trece prin Deva, Orăştie şi apoi la Săliştea Sibiului, peste tot fiind întâmpinat de mulţimi ca un sfânt şi predicând apărarea şi păstrarea credinţei ortodoxe, împotriva catolicismului. Probabil la Sălişte se întâlneşte cu episcopul unit Inochentie Micu (Klein), pe care îl înfruntă cu cuvinte aspre.

Pe 26 aprilie 1744 a fost arestat şi închis la Sibiu pentru protest faţă de catolicizarea forţată Transilvaniei. A fost interogat în legătură cu misiunea lui, dar a răspuns prudent. A fost dus apoi sub escortă la Alba-Iulia, la Deva, apoi la Timişoara, unde a fost interogat din nou şi în cele din urmă escortat în secret la Viena. După această dată nu mai există informaţii despre monahul Visarion, însă se crede că ar fi fost eliberat şi trimis în Rusia.

Consiliul de război imperial continuă ancheta, investigându-l şi pe patriarhul sârb Arsenie în legătură cu misiunea monahului Visarion în Banat şi Transilvania, acesta fiind acuzat de tulburarea ordinii şi provocarea de neînţelegeri între greco-catolici şi ortodocşi. Patriarhul răspunde că monahul fusese trimis în Transilvania să predice doar credincioşilor ortodocşi, participarea unor persoane de alte confesiuni la întruniri fiind voluntară. Consiliul imperial nu l-a pus sub acuzare pe patriarh. În schimb, politica de represiune a ortodocşilor continuă şi se aspreşte, iar în 1761 mănăstirile din Transilvania fiind distruse.

Despre impactul extraordinar al predicilor monahului Visarion mărturisesc mai multe surse, inclusiv din rândul greco-catolicilor, precum şi mai multe surse oficiale, în care se arată că, datorită acestuia, multe familii care acceptaseră unirea s-au întors la Biserica Ortodoxă şi încă şi mai mulţi rămăseseră cu inima îndoită, uneori mergând în ascuns la preoţii ortodocşi pentru săvârşirea Tainelor.

Proslăvirea

Pentru râvna sa în apărarea şi propovăduirea credinţei ortodoxe, precum şi pentru suferinţele pe care le-a avut de îndurat din pricina râvnei sale misionare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa din 28 februarie 1950 a hotărât trecerea în rândul sfinţilor a Sfântului Cuvios Visarion Mărturisitorul, împreună cu Sf. Cuvios Sofronie de la Cioara şi Sf. Mucenic Oprea Nicolae (Miclăuş) din Săliştea Sibiului, aşezându-li-se ca dată de prăznuire ziua de 21 octombrie. Canonizarea sa a fost proclamată solemn în anul 1955.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credinţe, şi ca nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-ati hrănit cu dreaptă şi luminată învăţătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre; mare şi osârdia propovăduirii; mare a fost şi rodul luptei voastre drepte, pururea pomeniţilor ostaşi ai lui Hristos.

Condac, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Văzând noi astăzi toate nevoinţele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaţilor apărători ai Ortodoxiei; căci cu puterea lui Hristos fiind întrarmaţi, strălucite biruinţe pentru poporul dreptcredincios aţi secerat, voi cei ce aţi fost adevăraţi soli cereşti şi mucenicească pătimire aţi pătimit.

A se vedea şi

Sursa

  • Pr. Ion B. Mureşianu, Sfântul Visarion Mărturisitorul, în Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 466-476.

Legături externe