Virtuți

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.



Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Virtute (greacă αρετη; latină virtus) este dispoziţia sau proptitudinea puterilor omului, obişnuită, bine stabilită, care îl direcţionează spre fapte bune.[1] Virtutea este excelenţa morală a unui bărbat sau a unei femei. Cuvântul αρετη este derivat din grecescul arete (αρετη). Aşa cum este aplicat oamenilor, o virtute este o trăsătură de caracter bună. Latinescul virtus înseamnă, literal, "bărbăţie," de la vir, "om" în sensul masculin; şi, iniţial, se referea la virtuţile masculine, războinice cum este curajul. Ca o ironie a etimologiei engleze, printre multe altele, cuvântul "virtute" este adesea utilizat privitor la castitatea unei femei.

În greacă, este folosit cuvântul mult mai adecvat ηθικη αρετη, sau "excelare intrată în obişnuinţă." Este ceva practicat în toate timpurile. Virtutea perseverenţei este necesară tuturor şi pentru toate virtuţile deoarece este o obişnuiţă a caracterului şi trebuie folosită permanent de orice persoană care doreşte să rămână virtuoasă. Biserica Ortodoxă propovăduieşte faptul că trupul, dar şi sufletul, trebuie învăţate şi disciplinate deoarece omul este o unitate a sufletului şi trupului. Postul şi auto-controlul sunt izvoarele principale ale binelui şi temelia dobândirii virtuţilor.

Asemănarea cu Dumnezeu

Geneza spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ioan din Damasc scrie: 'Exprimarea după chipul indică raţiunea şi libertatea, în timp ce exprimarea după asemănarea indică îndumnezeirea prin virtute.’ Toate virtuţile omului sunt atribuite lui Dumnezeu. Ele sunt caracteristicile divine care trebuie să fie regăsite în toate persoanele omeneşti prin darul lui Dumnezeu în creaţie şi mântuire prin Hristos. Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu.

Spre deosebire de chipul lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată pierdut nici chiar de cei mai păcătoşi oameni, asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute’ şi astfel este distrusă de păcat. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, ceva ce poate fi obţinut în diverse trepte prin Harul lui Dumnezeu.

Virtuţile creştine

Virtuţile, numite adesea fructele Duhului, sunt:

  • Credinţa – Slăbiciunea şi absenţa credinţei în Dumnezeu îşi au rădăcina în păcat, murdărire şi mândrie.
  • Speranţa – Speranţa este certitudinea sfârşitului bun al vieţilor noastre trăite cu credinţă în Dumnezeu.
  • Cunoaşterea – Cunoaşterea lui Dumnezeu este scopul şi finalul vieţii omului, scopul creării lui de către Dumnezeu.
  • Înţelepciunea – Omul înţelept este omul care vede clar şi adânc în misterele Domnului.
  • Cinstea – Să fii cinstit în toată vremea şi lipsit de ipocrizie.
  • Umilinţa – (Smerenia) Să vezi realitatea aşa cum este ea în Dumnezeu. Înseamnă să te cunoşti pe tine şi pe ceilalţi aşa cum suntem cunoscuţi de Dumnezeu.
  • Supunerea – Să faci voia lui Dumnezeu este slavă şi viaţă.
  • Răbdarea (Diligence) – Să te ridici pe tine şi pe ceilalţi, crescând treptat în Harul lui Dumnezeu prin eforturi zilnice de împlinire a poruncilor Sale şi de împlinire a voii Sale.
  • Curajul – Să nu te temi, chiar până la mucenicie.
  • Fidelitatea – Persoana spirituală este credincioasă chemării sale, împlinind fiecare rezoluţie bună şi aducând roade cu răbdare, cu darurile şi talentele date de Dumnezeu.
  • Înfrânarea (Auto-control, Castitate) – Să fii moderat în toate lucrurile. Ca şi răbdarea, vine din Harul lui Dumnezeu; trebuie să o cerem de la Dumnezeu.
  • Mila (Generozitatea) – Este arătată prin grija şi preocuparea pentru binele altor persoane.
  • Mulţumirea pentru toate (Recunoştinţa) – Persoana îmbunătăţită este aceea care este recunoascătoare pentru toate lucrurile.
  • Dragostea – Cea mai mare virtute dintre toate este dragostea. Dacă nu ne iubim unul pe altul, nu-L putem iubi pe Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este dragoste.

Izvoare

Referinţe

  1. Format:Note New Catholic Encyclopedia, Catholic University of America, 1967. p. 704.

Legături externe