Vicariatul ortodox de rit apusean: Diferență între versiuni

Versiunea de la data 15 aprilie 2009 18:11

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Acest articol face parte din seria despre Ortodoxia de rit apusean

Istoric
Secolul al XIX-lea Secolul XX Critici
Liturgică
Liturghia Sfântului Grigorie Liturghia Sfântului Tihon Liturghia Sfântului Gherman Ritul de la Sarum Ritul Galican Stowe Missal
Asocieri
Vicariatul ritului apusean Societatea Sfântului Vasile Biserica Catolică Ortodoxă a Franței
Mănăstiri
Christminster Sfântul Petroc

Editați această casetă

Vicariatul de Rit Occidental al Arhiepiscopiei Creştine Ortodoxe Antiohiene din America de Nord este un grup de parohii creştine ortodoxe din America de Nord care folosesc urmează cultul de rit occidental. Sunt în jur de 10.000 de credincioşi în vreo douăzeci de parohii, păstorite de episcopi eparhiali locali, dintre care Episcopul Basil (Essey) de Wichita este "episcopul principal."

Istoric

Înainte de înfiinţarea vicariatului

Primele parohii primite în Biserica Ortodoxă sub forma Vicariatului de Rit Occidental nu erau o mişcare nouă, inventată de Patriarhia Antiohiei sau de arhiepiscopia sa din America de Nord, ci era o mişcare care avea deja un istoric în cadrul Ortodoxiei, aşa cum spune Protopopul Paul W.S. Schneirla, vicar general al ritului occidental:

Prima apropiere importantă s-a făcut în secolul al XIX-lea de către un preot romano-catolic, John Joseph Overbeck [sic, referinţă Joseph Julian Overbeck], care a revizuit ritul roman pentru a se încadra în standardele ortodoxe, o operaţie destul de simplă la acea vreme. Propunerea sa a fost acceptată de Sfântul Sinod al ortodox rus iar el a fost încurajat şi sprijinit de ruşi cu pregătire misionară, dar la vremea adormirii sale în primul deceniu al secolului XX, mişcarea sa nu a avut succes iar convertiţii săi au fost absorbiţi în comunităţile bizantine.

La trecerea dintre secole, singurul episcop ortodox din America, viitorul Patriarh al Rusiei Tihon (Belavin) a fost abordat de un grup de episcopalieni care i-au cerut permisiunea să continue să folosească Cartea de rugăciuni obişnuite americană în loc de ritul bizantin. Episcopul Tihon a trimis o petiţie Sfântului Sinod din Moscova care a format o comisie din teologi care să examineze în detaliu şi să revizuiască această carte de rugăciuni (raportul a fost tipărit în Jurnalul Academiei Teologice din St. Petersburg, iar un rezumat în limba engleză a fost publicat în Mesagerul Aamerican Rus, în timp ce o revizuire critică realizată de doi profesori anglicani a apărut sub forma Tract XII al Clubului Alcuin Club. O versiune completă cu note a apărut în Revista Catolică Ortodoxă, o publicaţie a Arhiepiscopiei Ortodoxe).

Mitropolitul Gerassimos (Messerah) de Beirut a primit o mişcare de rit occidental în Anglia înainte de Primul Război Mondial iar Mitropolitul Germanos (Shehadi) a demarat negocieri pentru a primi o mişcare romano-catolică din Mexic în anii 1920, în timp ce era rezident în Statele Unite. Niciunul dintre aceste proiecte nu a dus lo comunităţi continue. Ele sunt prezentate aici pentru a demonstra că ritul occidental ortodox nu este un proiect recent.

Vicariatul de Rit Occidental actual s-a născut odată cu reîntoarcerea a câteva parohii de convertiţi care se plecaseră din eparhia noastră în perioada dificilă a Primului Război Mondial. A fost aprobată de viitorul Patriarh al Alexandriei şi a fost finalizată pe la începutul anilor 1950. Acestea constituie în prezent aproape douăzeci de centre. Nu există slujbe inventate: parohiile folosesc fie forma aprobată pentru Overbeck fie cea pentru Patriarhul Tihon, în prezent un sfânt al Bisericii.[1]

Astfel, într-o oarecare măsură, Arhiepiscopia Antiohiană a "moştenit" parohiile care au format Vicariatul de Rit Occidental.

Înfiinţarea vicariatului

În 31 mai 1958, Patriarhul Alexandru al III-lea (Tahan) al Antiohiei, după consultări cu întâistătătorii celorlalte biserici ortodoxe autocefale, l-a autorizat pe Eminenţa Sa Mitropolitul Antony (Bashir) de New York să înfiinţeze ritul occidental în Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord. În august acelaşi an, Mitropolitul Antony a emis edictul său de înfiinţare a Vicariatului de Rit Occidental în acea arhiepiscopie.

Viitorul Mitropolit Antony (Bashir) al Arhiepiscopiei Antiohiene Siriene a fost abordat de lideri şi persoane din diferite grupuri ecleziastice. Întotdeauna, el a pus accentul pe investigarea până la capăt a acestor căutători de unitate a Bisericii şi a şi refuzat câţiva. Totuşi, în acelaşi timp, în dorinţa de a extinde şi dezvolta misiunea ortodoxă din America, Mitropolitul Antony a realizat că există sinceri căutători ai adevărului în afara comunităţii Bisericii, care doreau să fie altoiţi pe viţa lui Hristos. După îndelungi meditaţii asupra acestei probleme şi luarea în considerare a lucrării Bisericii şi în alte părţi ale lumii, în special în Franţa, el a ajuns la concluzia că folosirea ritului occidental în America poate facilita reîntoarcerea la Biserică a creştinilor apuseni din America, încă separaţi. El a căutat călăuzire la viitorul Patriarh Alexandru al III-lea al Antiohiei care, în mai 1959, după consultări cu celelalte biserici autocefale i-a dat un răspuns afirmativ. După ce i-a trimis mitropolitului o traducere arabă a faimosului ucaz din 1936 al Patriarhiei Moscovei, Patriarhul Antiohiei l-a autorizat pe Mitropolitul Antony să "faci acelaşi lucru, lăsând zelului tău ortodox şi bunei judecăţi dreptul de a clarifica detaliile din situaţia de la faţa locului."[2]

Primul Vicar General al Vicariatului de Rit Occidental a fost Alexander Turner, care a slujit ca episcop pentru aceste parohii înainte de primirea în Arhiepiscopia Antiohiană.

Vicariatul în prezent

De la înfiinţarea sa în 1958, vicariatul aproape şi-a dublat mărimea şi este în prezent o latură în creştere puternică a misiunii Bisericii din America [3], fiind format din 16 parohii şi 7 misiuni. Din cauza asocierii cu înfiinţarea ritului occidental în America, vicariatul îl consideră pe Sfântul Tihon de Moscova ca sfânt patron.

Comisia

Comisia de rit occidental al Arhiepiscopiei Antiohiene este formată din:

+Preasfinţitul Episcop Basil, Vicar Arhiepiscopal
Preacucernicul Părintele Paul W. S. Schneirla, Vicar-General
Preacucernicul Părintele Edward W. Hughes
Cucernicul Părintele George Morelli

Legături externe

Western Rite Vicariate (Archdiocese site)
Tract 12 from the Alcuin Club

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Traducere EN}}
+{{Îmbunătăţire}}
-{{Ortodoxiaderitapusean}}
+{{Ortodoxiaderitapusean}}'''Vicariatul de Rit Occidental''' al [[Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană din America de Nord|Arhiepiscopiei Creştine Ortodoxe Antiohiene din America de Nord]] este un grup de parohii creştine ortodoxe din America de Nord care folosesc urmează cultul de [[Ritul occidental|rit occidental]]. Sunt în jur de 10.000 de credincioşi în vreo douăzeci de parohii, păstorite de [[episcop]]i [[eparhie|eparhiali]] locali, dintre care Episcopul [[Basil (Essey) de Wichita]] este "episcopul principal."
-{{westernrite}}The '''Western Rite Vicariate''' of the [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America]] is a group of Orthodox Christian parishes throughout North America who worship using the [[Western Rite]] tradition.  They number roughly 10,000 communicants in about twenty parishes and are under their local [[diocese|diocesan]] [[bishops]], retaining Bishop [[Basil (Essey) of Wichita]] as their "bishop of reference."
-==History==
+==Istoric==
-===Before the Vicariate===
+===Înainte de înfiinţarea vicariatului===
-The initial parishes received into the Orthodox Church as the Western Rite Vicariate did not consist of a new movement invented by the [[Church of Antioch|Antiochian Patriarchate]] or its [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|North American archdiocese]], but rather already had history within Orthodoxy, as Archpriest Paul W.S. Schneirla, Vicar General of the Western Rite, reports:
+Primele parohii primite în Biserica Ortodoxă sub forma Vicariatului de Rit Occidental nu erau o mişcare nouă, inventată de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Patriarhia Antiohiei]] sau de arhiepiscopia sa din America de Nord, ci era o mişcare care avea deja un istoric în cadrul Ortodoxiei, aşa cum spune Protopopul Paul W.S. Schneirla, vicar general al ritului occidental:
-:The first major approach was made in the late nineteenth century by a Roman Catholic priest, John Joseph Overbeck [''sic'', referencing [[Joseph Julian Overbeck]]], who revised the Roman rite to conform to Orthodox standards, a fairly simple operation at that time. His proposal was accepted by the [[Church of Russia|Russian Orthodox]] [[Holy Synod]] and he was encouraged and supported by interested missionary-minded Russians, but by the time of his death in the first decade of Twentieth Century, his movement had not succeeded and his converts were absorbed into Byzantine communities.
+:Prima apropiere importantă s-a făcut în secolul al XIX-lea de către un preot romano-catolic, John Joseph Overbeck [''sic'', referinţă [[Joseph Julian Overbeck]]], care a revizuit ritul roman pentru a se încadra în standardele ortodoxe, o operaţie destul de simplă la acea vreme. Propunerea sa a fost acceptată de [[Sfântul Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|ortodox rus]] iar el a fost încurajat şi sprijinit de ruşi cu pregătire misionară, dar la vremea adormirii sale în primul deceniu al secolului XX, mişcarea sa nu a avut succes iar convertiţii săi au fost absorbiţi în comunităţile bizantine.
-:At the turn of the century, the only Orthodox bishop in North America, the later Russian Patriarch [[Tikhon of Moscow|Tikhon (Belavin)]] was approached by a group of Episcopalians, who asked to be allowed to continue the use of the American ''Book of Common Prayer'' rather than the [[Byzantine rite]].  Bishop Tikhon petitioned the Holy Synod of Moscow and a commission of theologians was directed to provide a detailed examination and revision of the Prayer Book to be approved for the converts (the report was printed in the ''Journal of the Theological Academy of St. Petersburg'', a summary in English was printed in ''The Russian American Messenger'', a critical review by two Anglican scholars appeared as ''Tract XII'' of the Alcuin Club and a fuller version with notes appeared in ''The Orthodox Catholic Review'', a publication of the Antiochian Archdiocese).
+:La trecerea dintre secole, singurul episcop ortodox din America, viitorul Patriarh al Rusiei [[Tihon de Moscova|Tihon (Belavin)]] a fost abordat de un grup de episcopalieni care i-au cerut permisiunea să continue să folosească ''Cartea de rugăciuni obişnuite'' americană în loc de [[ritul bizantin]]. Episcopul Tihon a trimis o petiţie Sfântului Sinod din Moscova care a format o comisie din teologi care să examineze în detaliu şi să revizuiască această carte de rugăciuni (raportul a fost tipărit în ''Jurnalul Academiei Teologice din St. Petersburg'', iar un rezumat în limba engleză a fost publicat în ''Mesagerul Aamerican Rus'', în timp ce o revizuire critică realizată de doi profesori anglicani a apărut sub forma ''Tract XII'' al Clubului Alcuin Club. O versiune completă cu note a apărut în ''Revista Catolică Ortodoxă'', o publicaţie a Arhiepiscopiei Ortodoxe).
-:Metropolitan [[Gerassimos (Messerah) of Beirut]] received a Western Rite movement in England before World War I, and Metropolitan [[Germanos (Shehadi) of Zahle|Germanos (Shehadi)]], while resident in the United States, engaged in negotiations to receive a [[Roman Catholic Church|Roman Catholic]] movement in Mexico in the 1920s.  Neither of these projects resulted in a continuing community.  They are noticed here to demonstrate that an Orthodox Western Rite is not a recent project.
+:Mitropolitul [[Gerassimos (Messerah) de Beirut]] a primit o mişcare de rit occidental în Anglia înainte de Primul Război Mondial iar Mitropolitul [[Germanos (Shehadi) of Zahle|Germanos (Shehadi)]] a demarat negocieri pentru a primi o mişcare  [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolică]] din Mexic în anii 1920, în timp ce era rezident în Statele Unite. Niciunul dintre aceste proiecte nu a dus lo comunităţi continue. Ele sunt prezentate aici pentru a demonstra că ritul occidental ortodox nu este un proiect recent.
-:Our present Western Rite Vicariate began with the return of a few parishes of converts that had dropped out of our diocese in the difficult days after World War I.  It was approved by the late Patriarch Alexander and was finally received in the early 1950s.  There are presently some twenty centers. There are no invented services: the parishes use either the form approved for Overbeck or for Patriarch Tikhon, now a saint of the Church.[http://www.westernorthodox.com/twain]
+:Vicariatul de Rit Occidental actual s-a născut odată cu reîntoarcerea a câteva parohii de convertiţi care se plecaseră din eparhia noastră în perioada dificilă a Primului Război Mondial. A fost aprobată de viitorul Patriarh al Alexandriei şi a fost finalizată pe la începutul anilor 1950. Acestea constituie în prezent aproape douăzeci de centre. Nu există slujbe inventate: parohiile folosesc fie forma aprobată pentru Overbeck fie cea pentru Patriarhul Tihon, în prezent un sfânt al Bisericii.[http://www.westernorthodox.com/twain]
-Thus, in some sense, the Antiochian Archdiocese "inherited" the parishes which made up the Western Rite Vicariate.
+Astfel, într-o oarecare măsură, Arhiepiscopia Antiohiană a "moştenit" parohiile care au format Vicariatul de Rit Occidental.
-===Creation of the Vicariate===
+===Înfiinţarea vicariatului===
-On [[May 31]], 1958, Patriarch [[Alexander III (Tahan) of Antioch]], in consultation with the heads of the other [[autocephaly|autocephalous]] Orthodox churches, authorized His Eminence Metropolitan [[Antony (Bashir) of New York]] to establish the Western Rite in the [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America]].  In August of that year, Metropolitan Antony issued his edict establishing the Western Rite Vicariate in the archdiocese.
+În [[31 mai]] 1958, Patriarhul [[Alexandru al III-lea (Tahan) al Antiohiei]], după consultări cu [[întâistătător]]ii celorlalte biserici ortodoxe [[autocefalie|autocefale]], l-a autorizat pe Eminenţa Sa Mitropolitul [[Antony (Bashir) de New York]] să înfiinţeze ritul occidental în [[Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord]]. În august acelaşi an, Mitropolitul Antony a emis edictul său de înfiinţare a Vicariatului de Rit Occidental în acea arhiepiscopie.
-:The late Metropolitan Antony (Bashir) of the Syrian Antiochian Archdiocese, was approached by leaders and individuals of various bodies. He always made it his policy to thoroughly investigate such seekers of unity with the Church, and has had occasion to refuse several. At the same time, however, in desiring to extend and implement Orthodoxy’s mission in America, Metropolitan Antony realized that there were also those outside of communion with the Church who were sincerely seeking the truth, who were desirous of becoming engrafted to the vine of Christ. After considerable meditation of the problem and taking into consideration the action of the Church elsewhere in the world, namely France, he came to the conclusion that the use of a Western rite in America could be of importance in facilitating the return to the Church of separated Western Christians in America. He turned for guidance to the late Patriarch Alexander III of Antioch who, in May, 1958, after consultation with the other Autocephalous Churches, gave an affirmative reply. Forwarding to the Metropolitan an Arabic translation of the famous 1936 Ukase of the Moscow Patriarchate, the Patriarch of Antioch authorized Metropolitan Antony to "take the same action, leaving to your Orthodox zeal and good judgment the right to work out the details in the local situations."[http://www.westernorthodox.com/anthony]
+:Viitorul Mitropolit Antony (Bashir) al Arhiepiscopiei Antiohiene Siriene a fost abordat de lideri şi persoane din diferite grupuri ecleziastice. Întotdeauna, el a pus accentul pe investigarea până la capăt a acestor căutători de unitate a Bisericii şi a şi refuzat câţiva. Totuşi, în acelaşi timp, în dorinţa de a extinde şi dezvolta misiunea ortodoxă din America, Mitropolitul Antony a realizat că există sinceri căutători ai adevărului în afara comunităţii Bisericii, care doreau să fie altoiţi pe viţa lui Hristos. După îndelungi meditaţii asupra acestei probleme şi luarea în considerare a lucrării Bisericii şi în alte părţi ale lumii, în special în Franţa, el a ajuns la concluzia că folosirea ritului occidental în America poate facilita reîntoarcerea la Biserică a creştinilor apuseni din America, încă separaţi. El a căutat călăuzire la viitorul Patriarh Alexandru al III-lea al Antiohiei care, în mai 1959, după consultări cu celelalte biserici autocefale i-a dat un răspuns afirmativ. După ce i-a trimis mitropolitului o traducere arabă a faimosului ucaz din 1936 al Patriarhiei Moscovei, Patriarhul Antiohiei l-a autorizat pe Mitropolitul Antony să "faci acelaşi lucru, lăsând zelului tău ortodox şi bunei judecăţi dreptul de a clarifica detaliile din situaţia de la faţa locului."[http://www.westernorthodox.com/anthony]
-The first Vicar General of the Western Rite Vicariate was Fr. [[Alexander Turner]], who had served as bishop to those parishes before reception into the Antiochian Archdiocese.
+Primul Vicar General al Vicariatului de Rit Occidental a fost [[Alexander Turner]], care a slujit ca episcop pentru aceste parohii înainte de primirea în Arhiepiscopia Antiohiană.
-===The Vicariate today===
+===Vicariatul în prezent===
-Since its founding in 1958, the Western Rite Vicariate has nearly doubled in size and now consists of a rapidly growing dimension of the Church's mission in America [http://www.stcolumbachurch.org/aboutorthodox.cfm], including 16 [[parish]]es and 7 missions.  Because of his association with the founding of the [[Western Rite]] in America, the Vicariate holds St. [[Tikhon of Moscow]] as its [[patron saint]].
+De la înfiinţarea sa în 1958, vicariatul aproape şi-a dublat mărimea şi este în prezent o latură în creştere puternică a misiunii Bisericii din America [http://www.stcolumbachurch.org/aboutorthodox.cfm], fiind format din 16 [[parohie|parohii]] şi 7 misiuni. Din cauza asocierii cu înfiinţarea ritului occidental în America, vicariatul îl consideră pe Sfântul [[Tihon de Moscova]] ca [[sfânt patron]].
-==Commission==
+==Comisia==
-The Western Rite Commission of the Antiochian Archdiocese consists of:
+Comisia de rit occidental al Arhiepiscopiei Antiohiene este formată din:
-*+Right Reverend Bishop Basil, Archepiscopal Vicar
+*+Preasfinţitul Episcop Basil, Vicar Arhiepiscopal
-*The Very Rev. Fr. Paul W. S. Schneirla, Vicar-General
+*Preacucernicul Părintele Paul W. S. Schneirla, Vicar-General
-*The Very Rev. Fr. Edward W. Hughes
+*Preacucernicul Părintele Edward W. Hughes
-*The Rev. Fr. George Morelli
+*Cucernicul Părintele George Morelli
-==External links==
+==Legături externe==
 *[http://www.antiochian.org/Western-Rite/ Western Rite Vicariate] (Archdiocese site)
 *[http://anglicanhistory.org/alcuin/tract12.html/ Tract 12 from the Alcuin Club]
-===Articles===
-*[http://www.westernorthodox.com/anthony On the Western Rite Edict of Metropolitan Anthony (Bashir)], by Fr. David Abramstov (also includes an excerpt from the report of Metropolitan Antony to the 1958 Archdiocesan Convention)
-*[http://www.westernorthodox.com/twain The Twain Meet], by Fr. Paul W.S. Schneirla
-*[http://www.saintpeterorthodox.org/luxocc.htm Lux Occidentalis: The Orthodox Western Rite and the Liturgical Tradition of Western Orthodox Christianity] by the Rev’d John Charles Connely, M.A.
-===Parishes===
+[[Categorie:Jurisdictions]]
-*[http://www.stmichaelwhittier.org/ St. Michael Church], Whitter, CA
+[[Categorie:Western Rite]]
-*[http://www.westernorthodox.com/stmark St. Mark Church], Denver, CO
-*[http://www.stcolumbachurch.org/ St. Columba Church], Lafayette, CO
-*[http://www.stgregoryoc.org/ St. Gregory the Great Church], Falls Church, VA
-*[http://www.stmichaeloc.org/ St. Michael the Archangel Mission], Wichita, KS
-*[http://www.stvincentchurch.org/ St. Vincent of Lerins Church], Omaha, NE
-*[http://www.saintpeterorthodox.org/ St. Peter Church], Ft. Worth, TX
-*[http://www.antiochian.org/OurLadyOfWalsingham Our Lady of Walsingham Church], Mesquite, TX<!-- *[http://www.holyapostleschurch.org/ Holy Apostles Orthodox Chapel], Tyler, TX (This link is not associated with this chapel.)--->
-*[http://www.st-benedict.org/ St. Benedict of Nursia Church], Wichita Falls, TX
-*[http://www.spokaneorthodox.com/ St. Nicholas Church], Spokane, WA
-*[http://www.westernorthodox.ca/ Our Lady of Walsingham Oratory], Toronto, ON - Canada
-*[http://www.standreworthodox.info/ St. Andrew the First Called Church], Oklahoma City, OK
+[[en:Antiochian Western Rite Vicariate]]
-[[Category:Jurisdictions]]
-[[Category:Western Rite]]

Vicariatul ortodox de rit apusean: Diferență între versiuni

Versiunea de la data 15 aprilie 2009 18:11

Cuprins

Istoric

Înainte de înfiinţarea vicariatului

Înfiinţarea vicariatului

Vicariatul în prezent

Comisia

Legături externe

Meniu de navigare

Unelte personale

Spații de nume

Variante

Vizualizări

Mai mult

Căutare

Navigare

Unelte

În alte limbi