Veniamin Arhipescu

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Arhimandritul Veniamin Arhipescu (n. 1823 - d. 17 noiembrie 1897) a fost un cleric cărturar moldovean din secolul al XIX-lea.

Activitate

La 7 iulie 1851, domnitorul Grigore Alexandru Ghica[1] dă legea pentru organizarea învățământului laic și bisericesc în Moldova. Apoi, se ia hotărârea înființării a două noi seminarii în Moldova, și anume unul la Roman și altul la Huși. Seminarul de la Huși se înființează în anul 1853 sub conducerea arhimandritului Veniamin Arhipescu, fiind adus de către episcopul Meletie (Istrati) de Huși[2] de la Mănăstirea Slatina.

Între 1860 și 1862 este preot la Capela Română din Paris, dar nu se înțelege cu preotul de acolo, arhimandritul Iosafat Snagoveanu.

Între noiembrie 1864 și 30 octombrie 1868 arhimandritul Veniamin Arhipescu funcționează ca director al Seminarului Eparhial de la Ismail, care este transformat din „Şcoala Duhovnicească” în Seminar Teologic.

Note

  1. Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867), a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 și din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 și a murit la 1857 și este fiul lui Alexandru G. Ghica. A fost ultimul domnitor al Principatului Moldova. În prima domnie este numit din mai 1849, dar ia tronul în octombrie. - cf. ro.wikipedia.org
  2. Meletie II Istrati, călugărit la Doljești, sprijinit de marele Veniamin Costache, ajunge mai întâi stareț la Slatina, de unde, la numai 34 de ani a trecut pe scaunul de episcop de Huși, a fost ales și sfințit la 12 martie 1851, fiind instalat în ajunul Floriilor, la 31 martie. „Eparhia fiind prea mică, Meletie a stăruit și a obținut în 1852 alipirea de Episcopia Hușilor a județelor Tutova și Covurlui. El este Episcopul care a înființat la Huși seminarul, care a funcționat mai întâi în chiliile Episcopiei, iar apoi în casele cumpărate cu 1000 de galbeni, unde era liceul de băieți în 1938. Tot el este acela care, în bunătatea sa și încrederea în oameni, s-a lăsat înduplecat de fratele său, care era conducătorul partidului care lupta împotriva Unirii, a sprijinit opoziția, dar neizbutind, s-a îmbolnăvit și la 31 iulie 1857 a murit, plâns sincer de multă lume”. În acest sens, rămâne în documente următorul caz: profesorul Galian de la „Şcoala publică” din Huși, înfocat partizan al Unirii, a fost destituit. I s-a promis reintegrarea numai dacă Episcopul local Meletie II Istrati, sau fratele lui, Neculai Istrati, mare proprietar și antiunionist, vor garanta pentru el, „că nu se va mai amesteca în chestiunea Unirii Principatelor”. Drept urmare, profesorul s-a îndreptat cu plângere către Comisia Europeană a Marilor Puteri care se întrunise la București și veghea asupra... Unirii. Sub Meletie al II-lea Istrati s-a întâmplat ocupația rusească și apoi austriacă de la 1853-1855 și perioada caimacanilor Theodor Balș și Vogoride.

Legături externe