Veniamin Arhipescu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(ortografie)
(Note)
Linia 13: Linia 13:
  
  
[[Categorie:Preoţi]]
+
[[Categorie:Preoți]]

Versiunea de la data 8 august 2014 15:36

Arhimandritul Veniamin Arhipescu a fost un cleric cărturar moldovean din secolul al XIX-lea.

Activitate

La 7 iulie 1851, domnitorul Grigore Alexandru Ghica [1] dă legea pentru organizarea învăţământului (şi bisericesc) în Moldova. Apoi, se ia hotărârea înfiinţării a două noi Seminarii în Moldova, şi anume unul la Roman şi altul la Huși. Seminarul de la Huşi se înfiinţează în anul 1853 sub conducerea arhimandritului Veniamin Arhipescu, fiind adus de către episcopul Meletie (Istrati) de Huşi [2] de la Mănăstirea Slatina.

Între 1860 şi 1862 este preot la Capela Română din Paris, dar nu se înţelege cu preotul de acolo, arhimandritul Iosafat Snagoveanu.

Între noiembrie 1864 si 30 octombrie 1868 arhimandritul Veniamin Arhipescu funcționează ca director al Seminarului Eparhial de la Ismail, care este transformat din "Şcoala Duhovnicească" în Seminar Teologic.


Note

  1. Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867), a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 şi din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 şi a murit la 1857 şi este fiul lui Alexandru G. Ghica. A fost ultimul domnitor al Principatului Moldova. În prima domnie este numit din mai 1849, dar ia tronul în octombrie. - cf. ro.wikipedia.org
  2. Meletie II Istrati, călugărit la Doljeşti, sprijinit de marele Veniamin Costache, ajunge mai întâi stareţ la Slatina, de unde, la numai 34 de ani a trecut pe scaunul de episcop de Huşi, a fost ales și sfinţit la 12 martie 1851, fiind instalat în ajunul Floriilor, la 31 martie. "Eparhia fiind prea mică, Meletie a stăruit şi a obţinut în 1852 alipirea de Episcopia Huşilor a judeţelor Tutova şi Covurlui. El este Episcopul care a înfiinţat la Huşi seminarul, care a funcţionat mai întâi în chiliile Episcopiei, iar apoi în casele cumpărate cu 1000 de galbeni, unde era liceul de băieţi în 1938. Tot el este acela care, în bunătatea sa şi încrederea în oameni, s-a lăsat înduplecat de fratele său, care era conducătorul partidului care lupta împotriva Unirii, a sprijinit opoziţia, dar neizbutind, s-a îmbolnăvit şi la 31 iulie 1857 a murit, plâns sincer de multă lume." În acest sens, rămâne în documente următorul caz: profesorul Galian de la "Şcoala publică" din Huşi, înfocat partizan al Unirii, a fost destituit. I s-a promis reintegrarea numai dacă Episcopul local Meletie II Istrati, sau fratele lui, Neculai Istrati, mare proprietar şi antiunionist, vor garanta pentru el, "că nu se va mai amesteca în chestiunea Unirii Principatelor." Drept urmare, profesorul s-a îndreptat cu plângere către Comisia Europeană a Marilor Puteri care se întrunise la Bucureşti şi veghea asupra... Unirii. Sub Meletie al II-lea Istrati s-a întâmplat ocupaţia rusească şi apoi austriacă de la 1853-1855 şi perioada caimacanilor Theodor Balş şi Vogoride.