Vechi calendariști: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere parțială)
(finalizare traducere)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătățire}}
  
'''Vechi calendariștii''' sunt creștini ortodocși care s-au opus utilizării calendarului liturgic [[Calendarul iulian revizuit|iulian revizuit]] (un a calendar similar celui Gregorian combinat cu [[Pascalia]] ortodoxă) la începutul secolului XX ajungând chiar la limitarea sau întreruperea Comuniunii cu acei ortodocși care au trecut la calendarul iulian revizuit. Prin citarea anatemelor din secolul al XVI-lea împotriva calendarului gregorian emise de trei sinoade pan-ortodoxe din Constantinopol, împreună cu diferite condamnări de la sinoade locale, ei au devenit unii dintre cei mai vocali critici nu numai ai noului calendar liturgic, dar și ai [[ecumenism]]ului în general, care este văzut ca fiind cauza rădăcină a revizuirii calendarului.
+
'''Vechi calendariștii''' sunt creștini ortodocși care s-au opus utilizării calendarului liturgic [[Calendarul iulian revizuit|iulian revizuit]] (un calendar similar celui Gregorian combinat cu [[Pascalia]] ortodoxă) la începutul secolului XX ajungând chiar la limitarea sau întreruperea comuniunii cu acei ortodocși care au trecut la calendarul iulian revizuit. Prin citarea anatemelor din secolul al XVI-lea împotriva calendarului gregorian emise de trei sinoade pan-ortodoxe din Constantinopol, împreună cu diferite condamnări de la sinoade locale, ei au devenit unii dintre cei mai vocali critici nu numai ai noului calendar liturgic, dar și ai [[ecumenism]]ului în general, care este văzut ca fiind cauza rădăcină a revizuirii calendarului.
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
  
În 1920, Patriarhul Locum Tenens, Doroteu de Prusa, a emis o Enciclică "Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni"<ref>[http://incommunion.org/?p=142]</ref>, care a marcat oficial participarea Ortodoxiei la Mișcarea Ecumenică. (Vezi [[Ecumenism]].) Enciclica, prilejuită de formarea Ligii Națiunilor cu acest eveniment în vedere, a dat unsprezece sugestii astfel încât "''deasupra tuturor, dragostea trebuie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere una pe alta străine și necunoscute, ci înrudite și făcând parte din casa lui Hristos și “moștenitori, membre ale aceluiași trup și părtași la promisiunea lui Dumnezeu în Hristos” (Eph. 3:6).''"  (par. 6.) Prima dintre sugestii era "''Acceptarea unui calendar uniform de slujire a marilor sărbători creștine în același timp pentru toate bisericile.''"
+
În 1920, Patriarhul Locum Tenens, Doroteu de Prusa, a emis o Enciclică "Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni"<ref>[http://incommunion.org/?p=142]</ref>, care a marcat oficial participarea Ortodoxiei la Mișcarea Ecumenică. (Vezi [[Ecumenism]].) Enciclica, prilejuită de formarea Ligii Națiunilor și cu acest eveniment în vedere, a dat unsprezece sugestii astfel încât "''deasupra tuturor, dragostea trebuie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere una pe alta străine și necunoscute, ci înrudite și făcând parte din casa lui Hristos și “moștenitoare, membre ale aceluiași trup și părtași la promisiunea lui Dumnezeu în Hristos” (Eph. 3:6).''"  (par. 6.) Prima dintre sugestii era "''acceptarea unui calendar uniform de slujire a marilor sărbători creștine în același timp pentru toate bisericile.''"
  
În 1921, a fost convocat un sinod la Atena, condus de [[Mitropolit]]ul [[Gherman din Demetria]], vice-președintele [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]], care l-a demis pe [[Arhiepiscop]]ul [[Meletie al IV-lea (Metaxakis) al Constantinopolului| Meletie (Metaxakis)]] al Atenei, cunoscut pentru activvitatea sa ecumenică anterioară, deoarece a recunoscut guvernul revoluționar Venizelos din Grecia. Meletie a fost apoi înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului în [[21 noiembrie]] 1921, unde și-a reluat programul ecumenic, deși anterior, candidatura sa fusese respinsă de Sfântul Sinod al Constantinopolului în 1912.  
+
În 1921, a fost convocat un sinod la Atena, condus de [[Mitropolit]]ul [[Gherman de Demetria]], vice-președintele [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]], care l-a demis pe [[Arhiepiscop]]ul [[Meletie al IV-lea (Metaxakis) al Constantinopolului| Meletie (Metaxakis)]] al Atenei, cunoscut pentru activitatea sa ecumenică anterioară, deoarece a recunoscut guvernul revoluționar Venizelos din Grecia. Meletie a fost apoi înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului în [[21 noiembrie]] 1921, unde și-a reluat programul ecumenic, deși anterior, candidatura sa fusese respinsă de Sfântul Sinod al Constantinopolului în 1912.  
  
În 1923, s-a ținut un "Congres Pan-Ortodox" (nu este un termen obișnuit pentru o adunare a ierarhilor ortodocși) sub președinția lui Meletie și constituit din șase episcopi, doi laici și un arhimandrit, din câteva biserici locale (niciuna dintre membrele Pentarhiei nu a trimis reprezentanți, cu excepția Constantinopolului). [[Anastasie (Gribanovsky) al Chișinăului|Mitropolitul Anastasie]] al Bisericii Rusiei de Pretutindeni a participat la primele ședințe, fiind în zonă. El a declarat că Sfântul Sinod nu i-a dat nici un fel de instrucțiuni în această chestiune și a plecat curând. În total, mai puțin de jumătate din bisericile locale au fost reprezentate de cineva.<ref>http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx Bishop Photii of Triaditsa, "The 70th Anniversary of the Pan-Orthodox Congress", Orthodox Life, 1&2, 1994</ref> Scopul întâlnirii a fost implementarea sugestiilor din documentul din 1920 împreună cu alte propuneri care au fost în mare parte respinse, cum ar fi ridicarea la rangul de episcopi a bărbaților însurați sau recăsătorirea preoților văduvi (sesiunile trei și patru). La întâlnirea finală au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Anglicane, prin fostul Episcop Gore de Oxford. La aceste ședințe, s-a hotărât că nimic nu stă în calea unuinii ecleziastice ortodoxă-anglicană. Ca răspuns, o comisie compusă din cinci membrii din Grecia (printre care și pe atunci [[arhimandrit]]ul, ulterior [[arhiepiscop]]ul Hrisostom Chrysostom Papadopulos al Atenei) s-a adunat pentru a chestiona utilizarea noului calendar și a găsit că "''Nici una dintre ele [Biserici Ortodoxe locale] nu se poate separa de celelalte și adopta noul calendar fără să devină schismatică în relația cu celelate.''"<ref>''Jurnalul guvernului Regatului Greciei'', cap 1, 24/25. 1. 1923, Nr. 8, vezi și ''OEM'', 1989, cap 17, p. 73, așa cum este precizat în [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx]</ref>
+
În 1923, s-a ținut un "Congres Pan-Ortodox" (nu este un termen obișnuit pentru o adunare a ierarhilor ortodocși) sub președinția lui Meletie și constituit din șase episcopi, doi laici și un arhimandrit, din câteva biserici locale (niciuna dintre membrele Pentarhiei nu a trimis reprezentanți, cu excepția Constantinopolului). [[Anastasie (Gribanovsky) al Chișinăului|Mitropolitul Anastasie]] al Bisericii Rusiei de Pretutindeni a participat la primele ședințe, fiind în zonă. El a declarat că Sfântul Sinod nu i-a dat nici un fel de instrucțiuni în această chestiune și a plecat curând. În total, mai puțin de jumătate din bisericile locale au fost reprezentate de cineva.<ref>http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx Bishop Photii of Triaditsa, "The 70th Anniversary of the Pan-Orthodox Congress", Orthodox Life, 1&2, 1994</ref> Scopul întâlnirii a fost implementarea sugestiilor din documentul din 1920 împreună cu alte propuneri care au fost în mare parte respinse, cum ar fi ridicarea la rangul de episcopi a bărbaților însurați sau recăsătorirea preoților văduvi (sesiunile trei și patru). La întâlnirea finală au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Anglicane, prin fostul Episcop Gore de Oxford. La aceste ședințe, s-a hotărât că nimic nu stă în calea unuinii ecleziastice ortodoxă-anglicană. Ca răspuns, o comisie compusă din cinci membrii din Grecia (printre care și, pe atunci [[arhimandrit]]ul, ulterior [[arhiepiscop]]ul Hrisostom Papadopulos al Atenei) s-a adunat pentru a analiza utilizarea noului calendar și a găsit că "''Nici una dintre ele [Biserici Ortodoxe locale] nu se poate separa de celelalte și adopta noul calendar fără să devină schismatică în relația cu celelate.''"<ref>''Jurnalul guvernului Regatului Greciei'', cap 1, 24/25. 1. 1923, Nr. 8, vezi și ''OEM'', 1989, cap 17, p. 73, așa cum este precizat în [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx]</ref>
  
 
==Grecia==
 
==Grecia==
Linia 16: Linia 16:
 
[[Image:1925cr1.jpg|thumb|110px|Redarea artistică a apariției Semnului Crucii lângă Atena, 1925]]
 
[[Image:1925cr1.jpg|thumb|110px|Redarea artistică a apariției Semnului Crucii lângă Atena, 1925]]
  
În 1924, [[episcop]]ii [[Biserica Ortodoxă Greacă|Bisericii Greciei]], au implementat, sub coordonarea arhiepiscopului Hrisostom Papadopulos, schimbările de calendar discutate la "Congresul pan-ortodox " din 1923. În consecință, mitropolitul [[Gherman Demetrias]] s-a pensionat în semn de protest. Astfel a apărut mișcarea "Vechi calendariștilor" ca opoziție la calndarul iulian revizuit. Mișcarea era susținută de către călugării atoniți care au încurajat respingerea schimbării calndarului, sute de preoți parohi refuzând să recunoască schimbarea calendarului, alături de zeci de mănăstiri de pe cuprinsul Greciei. S-au format grupuri și asociații de laici pentru păstrarea [[Calendarul iulian|calendarului iulian]] în uz, în ciuda persecuțiilor autorităților.   
+
În 1924, [[episcop]]ii [[Biserica Ortodoxă Greacă|Bisericii Greciei]], au implementat, sub coordonarea arhiepiscopului Hrisostom Papadopulos, schimbările de calendar discutate la "Congresul pan-ortodox " din 1923. În consecință, mitropolitul [[Gherman Demetrias]] s-a pensionat în semn de protest. Astfel a apărut mișcarea "vechi calendariștilor" ca opoziție la calendarul iulian revizuit. Mișcarea era susținută de către călugării atoniți care au încurajat respingerea schimbării calndarului, sute de preoți parohi refuzând să recunoască schimbarea calendarului, alături de zeci de mănăstiri de pe cuprinsul Greciei. S-au format grupuri și asociații de laici pentru păstrarea [[Calendarul iulian|calendarului iulian]] în uz, în ciuda persecuțiilor autorităților.   
  
 
În 1925, a avut loc probabil cel mai cunoscut eveniment legat de vechiul calendar: o cruce mare a apărut deasupra unei biserici aparținând de vechi calendariști la praznicul Înălțării Sfintei Cruci , apariție văzută de aproximativ două mii de oameni, printre care și membrii echipajului de poliție care venise să aresteze preoții, dintre care mulți s-au și convertit în acea noapte.<ref>[http://www.orthodox.net/articles/cross-in-athens.html]</ref>
 
În 1925, a avut loc probabil cel mai cunoscut eveniment legat de vechiul calendar: o cruce mare a apărut deasupra unei biserici aparținând de vechi calendariști la praznicul Înălțării Sfintei Cruci , apariție văzută de aproximativ două mii de oameni, printre care și membrii echipajului de poliție care venise să aresteze preoții, dintre care mulți s-au și convertit în acea noapte.<ref>[http://www.orthodox.net/articles/cross-in-athens.html]</ref>
Linia 22: Linia 22:
 
În 1935, după mai mult de zece ani, trei mitropoliți, Gherman de Demetrias, fostul mitropolit de Florina, Hrisostom (Kavouridis) și Hrisostom (Demetriou) de Zakynthos l-au declarat pe arhiepiscopul de Atena schismatic:  
 
În 1935, după mai mult de zece ani, trei mitropoliți, Gherman de Demetrias, fostul mitropolit de Florina, Hrisostom (Kavouridis) și Hrisostom (Demetriou) de Zakynthos l-au declarat pe arhiepiscopul de Atena schismatic:  
  
''"Those who now administer the Church of Greece have divided the unity of Orthodoxy through the calendar innovation, and have split the Greek Orthodox People into two opposing calendar parts. They have not only violated an Ecclesiastical Tradition which was consecrated by the Seven Ecumenical Councils and sanctioned by the age-old practice of the Eastern Orthodox Church, but have also touched the Dogma of the One, Holy, Catholic and Apostolic Church. Therefore those who now administer the Greek Church have, by their unilateral, anticanonical and unthinking introduction of the Gregorian calendar, cut themselves off completely from the trunk of Orthodoxy, and have declared themselves to be in essence schismatics in relation to the Orthodox Churches which stand on the foundation of the Seven Ecumenical Councils and the Orthodox laws and Traditions, the Churches of Jerusalem, Antioch, Serbia, Poland, the Holy Mountain and the God-trodden Mountain of Sinai, etc....That this is so was confirmed by the Commission made up of the best jurists and theologian-professors of the National University which was appointed to study the calendar question, and one of whose members happened to be his Blessedness the Archbishop of Athens in his then capacity as professor of Church History in the National University...Since his Beatitude the Archbishop of Athens has by his own signature declared himself to be a Schismatic, what need do we have of witnesses to demonstrate that he and the hierarchs who think like him have become Schismatics, in that they have split the unity of Orthodoxy through the calendar innovation and divided the Ecclesiastical and ethnic soul of the Greek Orthodox People?"''<ref>[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/92_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_3.pdf] Cited in Moss, ''New Zion in Babylon'', Part 3, p. 92</ref>
+
''"Aceia care păstoresc Biserica Greciei în zilele noastre au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au împărțit poporul grec ortodox în două facțiuni opuse în privința calendarului. Nu numai că au violat Tradiția Ecleziastică care a fost consfințită de cele Șapte Sinoade Ecumenice și validate de practica de veacuri a Bisericii Ortodoxe de Răsărit, dar, de asemenea, s-au atins de Dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Universală și Apostolică. În consecință, cei care păstoresc acum Biserica Greciei, prin introducerea necugetată anticanonică și unilaterală a calendarului gregorian, s-au despărțit ei înșiși în întregime de trunchiul Ortodoxiei și s-au declarat ei înșiși ca fiind în esență schismatici în legătura lor cu Bisericile Ortodoxe  care se sprijină pe temelia celor Șapte Sinoade Ecumenice și pe canonul și tradiția ortodoxă, Bisericile din Ierusalim, Antiohia, Serbia, Polonia și Sfântul Munte  și Muntele călcat de Dumnezeu Sinai, etc.... Că este chiar așa a fost confirmat de comisia formată din cei mai buni juriști și profesori-teologi de la Universitatea Națională, comisie numită pentru a studia problema calendarului și în care unul din membrii s-a nimerit să fie Fericirea Sa Arhiepiscopului Atenei, pe atunci în funcția de profesor de Istoria Bisericii la Universitatea Națională... Deoarece prin însăși semnătura sa, Fericitul Arhiepiscop al Atenei s-a declarat el însuși schismatic, ce nevoie mai avem noi de dovezi care să demonstreze că el și ierarhii care gândesc ca el au devenit schismatici, prin aceia că au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au divizat sufletul ecleziastic și etnic al poporului grec ortodox?"''<ref>[http://www.orthodoxchristianbooks.com/downloads/92_NEW_ZION_IN_BABYLON_PART_3.pdf] Cited in Moss, ''New Zion in Babylon'', Part 3, p. 92</ref>
  
From April 23rd to April 26th 1935 the ordination of four new bishops took place. Ordained were the Archmandrites: Germanos (Barikopoulos) as Bishop of Kyklades, Christoforos (Hatzis) as Bishop of Megaris, Polycarp (Liosis) as Bishop of Diavleia, and Bishop Matthew (Karpathakes) of Bresthena).<ref>[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=71:the-change-in-the-calendar-of-the-church-of-greece&catid=23:goc-history&Itemid=71]</ref>
+
Între [[23 aprilie|23]] și [[26 aprilie]] 1935 a avut loc hirotonirea a patru noi episcopi. Au fost hirotoniți arhimandriții: Gherman (Barikopoulos) ca Episcop de Ciclade, Hristofor (Hatzis) ca Episcop de Megaris, Policarp (Liosis) ca Episcop de Diavleia și Episcop Matei (Karpathakes) de Bresthena).<ref>[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=71:the-change-in-the-calendar-of-the-church-of-greece&catid=23:goc-history&Itemid=71]</ref>
  
 
====Schisma florinită/mateită====
 
====Schisma florinită/mateită====
By the 1940s, two parties had formed within the Church of Greece: the [[Florinites]] (under Metropolitan [[Chrysostom (Kavourides) of Florina]]) and the [[Matthewites]] (under Bp. [[Matthew (Karpathakis) of Bresthena]]). The schism originated in Metropolitan Chrysostom's hesitation to consider the mysteries of the State Church as graceless, whereas the adherents of Bishop Matthew (the "Matthewites") maintained the rigorist position: that State Church was schismatic and therefore graceless.  
+
Până în anii 1940, în Biserica Greciei s-au format două facțiuni: [[floriniți]]i (sub coordonarea Mitropolitului [[Hrisostom (Kavourides) de Florina]]) și [[mateiți]]i (sub conducerea Ep. [[Matei (Karpathakis) de Bresthena]]). Schisma a avut ca punct de origine ezitarea Mitropolitului Hrisostom de a considera tainele Bisericii Statului ca fiind lipsite de har, în timp ce simpatizanții Epicopului Matei ("mateiții") au adoptat o poziție riguroasă: Biserica Statului era schismatică și, în consecință, lipsătă de har.  
  
In 1948, Bishop Matthew singlehandedly consecrated another bishop, and together they made more new bishops, furthering the rift and causing many former Matthewite clergy to join ranks with the Florintes. After the death of Bishop Matthew, however, Chrysostom of Florina reaffirmed the decision of 1935 declaring the New Calendar State Church as [[schism]]atic. The declaration had as its motivation to heal the Matthewite schism. Nonetheless, the irenic gesture went unheeded and the Matthewites proceeded to elect Archbishop Agathagelos to the rank of Primate of Athens in 1958.
+
În 1948, Episcopul Matei a hirotonit de unul singur alt episcop și, împreună cu acesta, au hirotonit mai mulți alți episcopi, mărind și mai mult ruptura și făcând ca mulți clerici foști mateiți, să treacă în rândul floriniților. În orice caz, după moartea Episcopului Matei, Hrisostom de Florina a reafirmat decizia din 1935 declarând Biserica Statului de rit nou ca fiind [[schismă|schismatică]]. Declarația avea ca motivație dorința de a vindeca schisma mateită. Cu toate acestea, gestul de împăcare a trecut nebăgat în seamă iar mateiții l-au ales pe Arhiepiscopul Agathagelos ca Întâistătător al Atenei în 1958.
  
 
'''''Floriniții'''''
 
'''''Floriniții'''''
  
After the death of Metropolitan Chrysostom, the Florinites had no bishops, and Metropolitan Chrysostom advised his flock to go under the protection of the Matthewite bishops. Fearing the repercussions, however, the Florinites opted to seek a new hierarchy and appealed to Bishops of the [[Russian Orthodox Church Outside Russia]] to help them. In 1960, Archimandrite Akakios Pappas was made a bishop with the title of Bishop of Talantion for these communities without the official blessing of the ROCOR Synod by Archbishop [[Seraphim (Ivanov) of Chicago]]<ref>[http://www.roca.org/life_of_archbishop_seraphim.htm]</ref> and Bishop [[Theophilus (Ionescu) of Sèvres|Theophilus (Ionescu)]], an anti-communist Romanian bishop under the ROCOR, whose parishes followed the new calendar. The following year, the ROCOR elected and ordained Archimandrite Petros Astyfides as Bishop of Astoria in order to serve as archpastor of the Greek Old Calendarist immigrant communities in the United States and Canada. Later Bishop Akakios of Talantion and  Archbishop [[Leontius (Filipovich) of Chile]]<ref>[http://users.sisqtel.net/williams/archbishopleonty.html]</ref> of ROCOR ordained five more bishops in Greece. Thus in 1961, Akakios of Talantion became the new First-Hierarch of the restored Florinite Synod. He died, however, in 1963. The Synod thus proceeded to elect Auxentios Pastras, Bishop of Gardikion, to be their new leader as Archbishop of Athens. The ROCOR under Metropolitan Philaret recognized the validity of the consecrations in 1969.
+
După moartea Mitropolitul Hrisostom, floriniții au rămas fără episcop, ei fiind sfătuiți de mitropolit să treacă sub protecția episcopilor mateiți. Temându-se de repercursiuni, însă, floriniții au căutat o nouă ierarhie și au apelat la episcopii [[ROCOR|Bisericii Ruse din afara granițelor]] să îi ajute. În 1960, Arhimandritul Acachie Pappas a fost ridicat la rangul de episcop de Talantion pentru aceste comunități, însă fără binecuvântarea oficială a Sinodului ROCOR, de către Arhiepiscopul [[Serafim (Ivanov) de Chicago]]<ref>[http://www.roca.org/life_of_archbishop_seraphim.htm]</ref> și Episcopul [[Teofil (Ionescu) de Sèvres|Teofilus (Ionescu)]], un episcop român anti-communist aflat sub jurisdicția ROCOR, ale cărui parohii urmau calendarul nou. Anul următor, ROCOR l-a ales și hirotonit pe Arhimandritul Petros Astyfides ca Episcop de Astoria cu scopul de a sluji ca arhipăstor al comunităților de imigranți greci vechi calendariști din Statele Unite și Canada. Ulterior, Episcopul Acachie de Talantion și Arhiepiscopul [[Leontie (Filipovici) de Chile]]<ref>[http://users.sisqtel.net/williams/archbishopleonty.html]</ref> ai ROCOR au hirotonit alți cinci episcopi în Grecia. Astfel, în 1961, Acachie de Talantion devine noul Întâistătător al restauratului sinod florinit. În orice caz, el moare în 1963. În consecință, Sinodul îl alege pe Auxentios Pastras, Episcop de Gardikion, să fie noul cap al Arhiepiscopiei de Atena. În 1969, ROCOR, prin Mitropolitul Filaret, a recunoscut validitatea hirotonirii.
  
 
''Diviziuni în cadrul floriniților''
 
''Diviziuni în cadrul floriniților''
 
   
 
   
The Restored Florinite Synod of the True Orthodox Church of Greece was fraught with problems by the 1970s, and two major separations occurred during the lifetime of Archbishop Auxentios. However, few doubt that Archbishop Auxentios himself was of a saintly character, albeit a poor bishop. Recently there have been attempts to rehabilitate his memory (Archbishop Auxentios died in 1994); most of his synod, barely held together by the 1980s. In 1979, two Florinite Metropolitans, Kallistos of Corinth and Antonios of Attica, unilaterally consecrated seven Archimandrites to the episcopacy in an attempt to counteract the irregularities they perceived in the administration of Archbishop Auxentios. This led to the formation of the short-lived '''Kallistite Synod''', most of whose members reconciled themselves with the main body of the Florinite Synod by 1985.  
+
Sinodul florinit restaurat al Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia a fost copleșit de probleme în anii 1970, având loc două separări majore încă din timpul vieții Arhiepiscopului Auxentios. În orice caz, puțini s-au îndoit că Arhiepiscopul Auxentios însuși avea o viață sfântă, deși era un episcop mediocru. În perioada recentă au fost făcute mai multe tentative de a-i reabilita memoria (Arh. Auxentios a murit în 1994); majoritatea sinosului său de-aabia rezistând împreună până în anii 1980. În 1979, doi mitropoliți floriniți, Kallistos de Corint și Antonie de Attica, au hirotonit unilateral șapte arhimandriți la rangul episcop într-o încercare de a contracara neregulile pe care ei le percepuseră în administrația Arh. Auxentios. Acest fapt a dus la formarea '''sinodului calistit''' de scurtă durată, ai cărui membrii s-au împăcat cu corpul principal al Sinodului Florinit în 1985.  
  
'''[[Genuine Orthodox Church of Greece (Florinite)|The Genuine Orthodox Church of Greece]]''': In 1986, Archbishop Auxentios was removed  from the Archdiocese of Athens and the leadership of the Old Calendar Church of Greece. The Florinite Synod chose in 1986 a new leader in Archbishop Chrysostom (Kiousis), who demonstrated rather effectively that the True Orthodox in Greece were a force to be reckoned with. Choosing to take on the Greek legal system, court cases were held where it was demonstrated that the Old Calendarists of Greece were not schismatics. Though their public reputation had been tarnished over nearly two decades of divisions, their legal existence was, and is presently, safe. The synod of Archbishop Chrysostom of Athens represents today the main body of the True Orthodox Church of Greece. IN 2010, Archbishop Chrysostomos fell asleep in the Lord and was succeeded by Archbishop Kallinikos (Sarantopoulos).
+
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Florinită)| Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei]]''': în 1986, Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat din Arhiepiscopia Atenei și din conducerea Bisericii Vechiului Calendar a Greciei. Sinodul Florinit a ales în în 1986 un nou lider în persoana Arhiepiscopului Hrisostom (Kiousis), care a demonstrat suficient de clar că adevărații ortodocși din Grecia erau o forță care nu putea fi ignorată. Alegând să apeleze la sistemul de justiție , au avut loc procese în care a fost demonstrat că vechii calendariști ai Greciei nu erau schismatici. Deși reputația lor publică fusese pătată de aproape două decenii de dispute, existența lor era, și este și în prezent, în siguranță. Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom de Atena reprezintă astăzi principalul corp al Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei. În 2010, Arhiepiscopul Hrisostom a adormit în Domnul și a fost urmat de Arhiepiscopul Calinic (Sarantopoulos).
  
'''The Auxentios Synod''': Archbishop Auxentios was removed in 1986 by the Florinite Synod on account of a series of controversial episcopal ordinations conducted in the early 1980s with his apparent consent. Having the support of the dissenting minority of bishops, Auxentios proceeded to form a counter Synod. He died in 1994, having failed to reconcile with the Florinite Synod under Archbishop Chrysostom. The remaining parishes of the Auxentios Synod, however, elected Archbishop Maximos of Kephalonia as president in 1995. However, after a series of questionable ordinations and maladministration by Archbishop Maximos, the Auxentios Synod dissolved in the mid 1990's. In 2006, clergy and a bishop (Metropolitan Athanasios of Larissa) from the Auxentios Synod reconciled themselves with the main body of the Old Calendar Church in Greece and were admitted into the Synod of Archbishop Chrysostom. In North America, the parishes loyal to Auxentios under the American Bishops organized around Holy Transfiguration Monastery in Boston (HOCNA), left the Synod, and elected Makarios of Toronto as locum tenens of the see of Athens. Since 2008, HOCNA has been in a cordial dialogue with the Synod of Archbishop Chrysostom in hope of establishing closer ties.       
+
'''Sinodul Auxentios''': Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat în 1986 de către Sinodul Florinit din cauza unei serii de hirotoniri episcopale controversate realizate în anii 1980 în aparență cu acordul său. Având sprijinul unei minorități dizidente de episcopi, Auxentios a format un contra-sinod. El a murit în 1994, fără să reușească să se împace cu Sinodul florinit al Arhiepiscopului Hrisostom. În orice caz, parohiile rămase sub Sinodul Auxentios, l-au ales pe Arhiepiscopul Maxim de Chefalonia ca președinte în 1995. Însă, după o serie de hirotoniri puse sub semnul întrebării și erori administrative ale Arhiepiscopului Maxim, Sinodul Auxentios s-a dizolvat la mijlocul anilor 1990. În 2006, clerul și un episcop (Mitropolitul Atanasie de Larissa) din Sinodul Auxentios s-au împăcat cu corpul principal al Bisericii Vechiului Calendar din Grecia și au fost admiși în sinodul Arhiepiscopului Hrisostom. În America de Nord, parohiile loiale lui Auxentios, aflate sub coordonarea episcopilor americani organizați în jurul Mănăstirii Schimbarea la Față din Boston (HOCNA), au părăsit Sinodul și l-au ales pe Macarie de Toronto ca locum tenens al [[scaun]]ului din Atena. Încă din 2008, HOCNA a fost în dialog cordial cu Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom în speranța stabilirii unor legături mai strânse.       
  
'''The [[Holy Synod in Resistance|Synod-in-Resistance]] of Metropolitan Cyprian of Fili''': The Synod in Resistance has its origins in the short-lived Kallistite Synod of 1979-1985. While its official [[ecclesiology]] is peculiar, the amount of work that Metropolitan Cyprian of Fili and his synod have done to assist the True Orthodox Church of Greece throughout the world is impressive, and must be noted. The church itself is rather small, but has been very effective in presenting intellectual arguments against the Church of Greece. It is headed by another defector from the Auxentios Synod, Cyprian (Koutsoumbas) of Fili, and holds an ecclesiology of “sick" and “healthy" churches, thus avoiding the repercussions that inevitably follow referring to the majority as subject to a schismatic body. Their ecclesiology is considered heretical by some of the more rigorist elements of the True Orthodox, although they were condemned on an ecclesiological basis by the Synod of Archbishop Chrysostom of Athens in 1986. In 2008, the Synod in Resistance and the Synod of Archbishop Chrysostom met for a number of high-profile meetings in the hope of developing closer ties.<ref>[http://www.synodinresistance.org/Administration_en/E1a4028AnakoinosisDialogoy2-08.pdf]</ref>
+
'''[[Sfântul Sinod în rezistență|Sinodul-în-rezistență]] al Mitropolitului Ciprian de Fili''': Sinodul în rezistență își are originile în Sinodul Calistit, care a avut o viață scurtă, din 1979-1985. În timp ce [[ecleziologia]] sa oficială este aparte, cantitatea de muncă pe care Mitropolitul Ciprian de Fili și sinodul său au desfășurat-o în întreaga lume pentru a ajuta Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei este impresionantă și trebuie evidențiată. Biserica însăși este mai degrabă mică, dar a fost foarte eficientă în prezentarea argumentelor intelectuale împotriva Bisericii Greciei. Este păstorită de un alt dezertor din Sinodul Auxentios, Ciprian (Koutsoumbas) de Fili, și are o ecleziologie a bisericilor "bolnave" și "sănătoase", în acest fel evitând repercursiunile care sunt inevitabile considerării majorității ca fiind un corp schismatic. Ecleziologia lor este considerată eretică de către unele dintre elementele rigoriste ale Bisericii Adevărate, deși acestea au fost condamnate pe baza ecleziologiei de către Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom al Atenei în 1986. În 2008, Sinodul în rezistență și Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom s-au întâlnit într-o serie de întâlniri la nivel înalt în speranța dezvoltării unor legături mai strânse.<ref>[http://www.synodinresistance.org/Administration_en/E1a4028AnakoinosisDialogoy2-08.pdf]</ref>
  
'''[[Genuine Orthodox Church of Greece (Lamian Synod)|The Makarian (Lamian) Synod]]''': In 1995, a resistance faction of six bishops formed within the synod of Chrysostom (Kiousis) and separated itself over what they claimed to be a series of canonical infractions, headed by Metropolitan Kallinikos (Hatzis) of Lamia. The charges related to the trial of Metropolitan of Thessaloniki Euthymios (Orphanos), who had been charged with moral infractions, and the election of Bishop Vikentios (Malamatenios) of Avlona as Metropolitan of Peiraeus. By early 1997, the movement had fragmented into three groups, one of which reconciled with Archbishop Chrysostom (Kiousis). A second group, Paisios Loulourgas (Met. of America) and Vikentios Malamatenios (titular Bp. of Avlona), submitted to the Ecumenical Patiarchate. Later that same year, Kallinikos of Lamia and Euthymios of Thessaloniki proceeded to ordain five [[bishop|titular bishop]]s in an attempt to create a new synod. In 2003, they finally decided to elect a primate, and elected Makarios (Kavakides) of Athens. A good deal of their membership was then lost, as many who did not see themselves as separate from the Kiousis synod were forced to decide between the two.
+
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Sinodul Lamian)|Sinodul Macarian (Lamian)]]''': În 1995, o facțiune de rezistență formată din șase episcopi s-a separat în cadrul sinodului lui Hrisostom (Kiousis) din cauza a ceea ce ei au pretins a fi o serie de infracțiuni canonice, această facțiune fiind condusă de Mitropolitul Calinic (Hatzis) de Lamia. Acuzațiile aveau legătură cu procesul Mitropolitului de Tesalonic Eutimie (Orphanos), care fusese acuzat de infracțiuni morale, și cu alegerea Episcopului Vichentie (Malamatenios) de Avlona ca Mitropolit de Piraeu. La începutul anului 1997, mișcarea s-a fragmentat în trei grupuri, dintre care unul s-a reconciliat cu Arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis). Un al doilea grup, Paisie Loulourgas (Mitr. al Americii) și Vichentie Malamatenios (titular Ep. de Avlona), s-a supus Patriarhiei Ecumenice. Mai târziu în același an, Calinic de Lamia și Eutimie de Tesalonic au hirotonit cinci [[episcop|episcopi titulari]] într-o încercare de a crea un nou sinod. În 2003, ei au hotărât până la urmă să aleagă un întâistătător și l-au ales pe Macarie (Kavakides) al Atenei. Atunci a fost ratat un bun prilej de consolidare, deoarece mulți dintre cei care nu se considerau separați de sinodul Kiousis, au fost forțați să se aleagă între cele două.
  
 
'''''Mateiții'''''
 
'''''Mateiții'''''
  
For all the negative press the Matthewites have received over the years due to the strictness of their position, their church has been strangely free from long lasting schisms. Only two separations are worthy of note from the main body, and while they had the potential to destroy the unity that exists within the Matthewite True Orthodox Church of Greece, they did not. The first Primate of Athens selected by the Matthewites was Agathangelos of Athens, who reposed in 1967. Andreas of Athens, one of the original three bishops made, was elected to the primacy in 1972; unitl his death in 2005 he was one of the oldest and longest-reigning of Orthodox bishops in the world.
+
Cu toată presa negativă de care mateiții au avut parte de-a lungul anilor din cauza stricteții poziției lor, în mod ciudat, biserica lor a fost lipsită de schisme de durată. Doar două separări de corpul principal merită menționate, iar, deși aceastea au avut potențialul de distruge unitatea existentă în cadrul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei Mateită, acest lucru nu s-a întâmplat. Primul întâistătător al Atenei ales de mateiți a fost Agathangelos al Atenei, care a trecut la cele veșnice în 1967. Andreas al Atenei, unul din primii trei episcopi, a fost ales ca întâistătător în 1972; până la moartea sa din 2005 el a fost unul dintre cei mai vârstnici și cu cea mai lungă slujire episcop ortodox din întreaga lume.
  
 
''Diviziuni în cadrul mateiților''
 
''Diviziuni în cadrul mateiților''
  
'''[[True Orthodox Church of Greece (Matthewite)|The Synod of Archbishop Nicholas]]''': In February, 2003, Archbishop Andreas of Athens retired, and Archbishop Nicholas of Athens, considered by many to have a progressive vision for the Matthewite church, was elected. Extremely popular with younger Matthewites, Archbishop Nicholas seems generally poised to keep the Matthewite synod united. However, it has been advanced that Archbishop Andreas retired in violation of the canons.
+
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Arhiepiscopului Nicolae]]''': În februarie 2003, Arhiepiscopul Andreas al Atenei s-a pensionat și a fost ales Arhiepiscopul Nicolae al Atenei, considerat de unii ca având vederi progresiste pentru biserica mateită. Foarte popular printre tinerii mateiți, Arhiepiscopul Nicolae părea cel mai potrivit să păstreze echilibrul și sinodul mateit unit. Cu toate acestea, s-a avansat ideea că Arhiepiscopul Andreas a fost pensionat necanonic.
  
'''[[Genuine Orthodox Church of Greece (Matthewite)|The Gregorian Synod]]''': Under the primacy of Andreas of Athens, there were virtually no divisions in the Matthewites until 1995, when Metropolitan Gregory of Messinia separated with a small majority of the synod (five versus four), ostensibly over the issue of the "God the Father" [[icon]] and the related issues of Western-style icons in general. However, with the deaths of three of their bishops, the remaining two split, one remaining completely alone from the eldest hierarch, and the with Gregorios of Messinia naming three more bishops (Abramios, Pavlos, and Nectarios).
+
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Gregorian]]''': Sub păstorirea lui Andreas al Atenei, practic, nu au apărut divizări între mateiți până în anul 1995, când Mitropolitul Grigorie de Messinia s-a separat împreună cu mică majoritate a sinodului (cinci contra patru), aparent din cauza topicului [[icoană|icoanei]] lui "Dumnezeu Tatăl" și a icoanelor în stil occidental în general. Cu toate acestea, odată cu decesul a trei dintre episcopii săi, cei doi rămași s-au separat, unul rămânând complet separat de vechea ierarhie, dar cu ajutorul lui Grigorie de Messinia a numit alți trei episcopi (Abramios, Pavlos și Nectarios).
  
'''[[Genuine Orthodox Church (Matthewite)|The Synod of Metropolitan Kirykos]]''': Originally not a schism proper, Metropolitan Kirykos and two other bishops of the synod refused to recognize the retirement of Archbishop Andreas or the enthronement of the new Archbishop, but continued to remain a member of the Synod of Archbishop Nicholas. Finally, in 2005, after several attempts, the Synod of Abp Nicholas endeavored to depose Metropolitan Kirykos, who has since added five Bishops to his Synod in a number of countries.<ref>[http://genuineorthodoxchurch.com/ The Genuine Orthodox Church of Greece under the Omophorion of Metropolitan Kirykos of Mesogaias and Lavreotikis].</ref>
+
'''[[Biserica Ortodoxă Adevărată (Mateită)|Sinodul Mitropolitului Chiricos]]''': Inițial nu chiar o schismă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece Mitropolitului Chiricos și alți doi episcopi ai sinodului au refuzat să recunoască  pensionarea Arhiepiscopului Andreas și întronizarea noului arhiepiscop, dar au continuat să fie membrii ai sinodului Arhiepiscopului Nicholas. Ulterior, în 2005, după câteva tentative, Sinodul Arh. Nicholas s-au străduit să-l demită pe Mitropolitul Chiricos, care de atunci a mai adăugat cinci episcopi sinodului său în câteva țări.<ref>[http://genuineorthodoxchurch.com/ The Genuine Orthodox Church of Greece under the Omophorion of Metropolitan Kirykos of Mesogaias and Lavreotikis].</ref>
  
 
==Romania==
 
==Romania==
 
====[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România|Adevărata Biserică Ortodoxă din Romania]]====
 
====[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România|Adevărata Biserică Ortodoxă din Romania]]====
În 1924, mitropolit Miron al Bisericii României a introdus noul calendar în uzul Bisericii. Deși marea majoritate a românilor a acceptat schimbarea, schitul Acoperământul Maicii Domnului din nordul Moldovei a respins schimbarea. In 1925, led by Hieromonk Glicherie, some of the brethren left the skete to start an Old Calendarist group. When, in 1926 and 1929, Metropolitan Miron ordered Pascha to be celebrated according to the Gregorian Paschalion, a large number of faithful, including Russian émigrés, left the Church of Romania and joined the Old Calendarists. By 1936, the Old Calendarists numbered about 40 parishes. Beginning in 1935, at the order of Metropolitan Miron, the Old Calendarists were under persecution. By 1940, ten Old Calendarist priests had died in prison, and all of the Old Calendar churches had been shut down. Hieromonk Glicherie was imprisoned, but, at the beginning of World War II, released. By 1950, with the release of Hmk Glicherie and other priests from prison, many of the churches were rebuilt. In 1955, Metropolitan Galaktion left the Church of Romania to serve the Old Calendarists, and immediately ordained new priests and deacons. However, he was soon arrested, and placed under house arrest in Bucharest. While under house arrest, Metropolitan Galaktion consecrated three other bishops, including Hmk Glicherie, who, in 1957, became the Metropolitan of the True Orthodox Church of Romania. Since 1980, the Synod has been in full communion with the Synod of the True Orthodox Church of Greece presided by Metropolitan Kallistos of Corinth, then with the Holy Synod in Resistance presided by Metropolitan Cyprian of Fili. The Synod also maintains communion with the Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria, headed by Bishop Photii. From 1994 to 2007 there was full communion with the Russian Orthodox Church outside Russia (ROCOR), but with the rapprochement between the ROCOR and the Moscow Patriarchate, communion with the ROCOR was severed.
+
În 1924, mitropolit Miron al Bisericii României a introdus noul calendar în uzul Bisericii. Deși marea majoritate a românilor a acceptat schimbarea, schitul Acoperământul Maicii Domnului din nordul Moldovei a respins noul calendar. În 1925, sub coordonarea [[Ieromonah]]ului Glicherie, câțiva dintre frați au părăsit schitul și au format un grup al vechiului calendar. Când, în 1926 și 1929, Mitropolitul Miron a dispus sărbătorirea [[Sfintele Paști|Sfintelor Paști]] în concordanță cu [[Pascalie|Pascalia]] gregoriană, un număr mare de credincioși, inclusiv emigranți ruși, au părăsit Biserica României și s-au alăturat Vechi calendariștilor. Până în 1936, vechi calendariștii au ajuns la 40 de parohii. Începând cu 1935, la dispoziția Mitropolitului Miron, au început persecuțiile împotriva vechi calendariștilor. Până în 1940, zece preoți vechi calendariști au murit în închisoare și toate bisericile de rit vechi au fost închise. Ieromonahul Glicherie a fost închis, dar a fost eliberat la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Până în 1950, odată cu eliberarea Ieromonahului Glicherie și  altor preoți, multe dintre biserici au fost reconstruite. În 1955, Mitropolitul Galaction a părăsit [[Biserica Ortodoxă Română|Biserica Română]] pentru a trece la Vechi calendariști și, imediat, a hirotonit noi preoți și diaconi. În orice caz, ela fost arestat curând și pus sub arest la domiciliu în București. În timp ce se afla sub arest la domiciliu, Mitropolitul Galaction a hirotonit trei alți episcopi, printre care și pe Ieromonahul Glicherie, care, în 1957, a devenit Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Adevărate a României. Până în 1980, sinodul acestei biserici a fost în comuniune deplină cu sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei, prezidat de Mitropolitul Kallistos de Corint, pe atunci membru al Sfântului Sinod în Rezistență șio care era prezidat de Mitropolitul Ciprian de Fili. De asemenea, sinodul român a păstrat comuniune cu Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a Bulgariei, păstorită de Episcopul Fotie. Din 1994 până în 2007 s fost în comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor ([[ROCOR]]), dar odată cu reapropierea dintre ROCOR și [[Patriarhia Moscovei]], comuniunea cu Rocor a fost suspendată.
  
 
==Bulgaria==  
 
==Bulgaria==  
The majority of the faithful are in communion with the Synod in Resistance (see "Metropolitan Cyprian of Fili" above) and the Romanian Old Calendar Orthodox Church, but are an autonomous Church - The Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria - and comprise a few dozen parishes under Bishop Photii of Triaditsa.
+
Majoritatea credincioșilor sunt în comuniune cu Sinodul în Rezistență (vezi paragraful de mai înainte despre "Mitropolitul Ciprian de Fili") și cu Biserica Ortodoxă Adevărată Vechi-calendaristă din România, dar sunt o biserică autonomă – Biserica Ortodoxă Vechi-calendaristă a Bulgariei – și cuprinde câteva zeci de parohii sub păstorirea Episcopului Fotie de Triaditsa.
  
 
=Statutul ecleziastic =
 
=Statutul ecleziastic =
The ecclesiastical and canonical status of the various Old Calendarist jurisdictions is complex. Some regard themselves as being the only true Orthodox Christians and thus view the mainstream Orthodox Church as being in [[apostasy]]. As such, they do not share either communion or concelebration with the mainstream churches. Other Old Calendarists (typically those "in resistance") have suspended concelebrations with mainstream clergy, but will still commune the faithful of mainstream jurisdictionsThey thus see themselves as a reform movement within the Orthodox Church. The question of canonicity follows much the same sort of patterns.
+
Statutul ecleziastic și canonic al diferitelor jurisdicții vechi calendariste este complex. Câteva se consideră pe ele însele ca fiind singurii creștini ortodocși adevărați și, astfel, consideră Biserica Ortodoxă principală ca fiind în [[apostazie]]. Și astfel, ie nu au nici comuniune nici împreună-slujire cu bisericile principale. Alți Vechi calendariști (de obicei cei "în rezistență") au suspendat slujirea împreună cu clerul bisericilor principale dar încă au comuniune cu credincioșii bisericilor principaleAstfel, ei se consideră o mișcare de reformă din cadrul Bisericii Ortodoxe. Problema canonicității urmează un tipar similar.
  
Views from the mainstream Orthodox on the Old Calendarists range from trying to heal the various breaks in communion or concelebration to outright declarations that such groups are themselves apostates, that is, no longer Orthodox.
+
Felul în care sunt priviți vechi calendariștii de către ortodocși variază de la încercări de vindecare a diferitelor rupturi și separări în comuniune și împreună slujire până la declarații pe față că aceste grupuri sunt apostate, ceea ce înseamnă că nu mai sunt ortodocși.
  
 
===Ierarhii alternative ===
 
===Ierarhii alternative ===
These churches refrain from both [[concelebration]] and [[full communion|communion]] with the mainstream Orthodox churches, regarding the hierarchies of the official churches to have apostasized and placed themselves outside Orthodoxy. In response, they have fully developed Synods in contrast to the official Church: for example, as there is an Archbishop of Athens, a rival Archbishop of Athens is elected to the see. With few exceptions, the Russian groups have not done the same due to the political climate, although the Rus-OC under Metropolitan Damascene of Moscow claims jurisdiction over the territory of the Patriarch of Moscow.  
+
Aceste biserici se abțin atât de la [[împreună slujire]] cât și de la [[comuniune deplină|comuniune]] cu bisericile ortodoxe principale, considerând ierarhiile bisericilor oficiale ca fiind în apostazie și plasate în afara Ortodoxiei. Ca răspuns, ele și-au dezvoltat propriile sinoade în contradicție cu cele ale bisericilor oficiale: de exemplu, dacă exista un Arhiepiscop al Atenei, un Arhiepiscop al Atenei rival a fost ales în acel [[scaun]]. Cu câteva excepții, grupurile ruse nu au urmat aceeași cale din cauza climatului politic, deși Biserica Ortodoxă Rusă de sub păstorirea Mitropolitului Damaschin al Moscovei pretinde jurisdicție peste tot teritoriul Patriarhiei Moscovei.  
  
Such a claim is usually accompanied by the position that the corresponding official body is completely [[schism]]atic.
+
O astfel de poziție este, de obicei, însoțită de poziția că biserica oficială respectivă este complet [[schism]]atică.
  
 
===Biserici "din rezistență" sau "izolate"===
 
===Biserici "din rezistență" sau "izolate"===
These churches refrain from [[concelebration]] with the mainstream Orthodox churches, but do not consider themselves schismatic, nor have they formally declared the mainstream churches without grace. In general, they set up alternative hierarchies that use the names of sees that are not used by the state Church in question<ref>[http://www.synodinresistance.org/Theology_en/Resistance.html]</ref>.  
+
Aceste biserici se abțin de la [[împreună slujire]] cu bisericile ortodoxe din curentul principal, dar nu se consideră ele însele ca fiind schismatice și nici nu au declarat oficial că bisericile principale sunt lipsite de har. În general, ele instalează ierarhii alternative care folosesc nume ale scaunelor care nu sunt folosite de biserica oficială în chestiune<ref>[http://www.synodinresistance.org/Theology_en/Resistance.html]</ref>.  
  
It is said that they would also communicate the faithful of those churches after confession. A notable exception is the Old Calendar Orthodox Church of Romania, who receive members of the New Calendar Churches by Chrismation.
+
Se spune chiar că i-ar [[Euharistie|împărtăși]] pe credincioșii bisericilor oficiale care se spovedesc. O excepție notabilă o constituie Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a României, care primește membrii ai Bisericii Noului Calendar doar prin botez.
  
 
=Biserici pe țări sau jurisdicții =
 
=Biserici pe țări sau jurisdicții =
  
 
===Grecia===
 
===Grecia===
*[[Florinites]]
+
*[[Floriniți]]
**[[Genuine Orthodox Church of Greece (Florinite)| Synod of Archbishop Kallinikos of Athens]]
+
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Florinită)|Sinodul Arhiepiscopului Calinic al Atenei]]
**[[Genuine Orthodox Church of Greece| Makarian/Lamian Synod]]  
+
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei|Sinodul Macarian/Lamian]]  
** [[Holy Synod in Resistance| Cyprianite Synod)]]
+
**[[Sfântul Sinod în rezistență|Sinodul Ciprianit]]
 
''
 
''
*[[Matthewites]]
+
*[[Mateiți]]
**[[True Orthodox Church of Greece (Matthewite)| Synod of Archbishop Nicholas]]
+
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Arhiepiscopului Nicolae]]
**[[Genuine Orthodox Church of Greece (Matthewite)| Synod of Metropolitan Gregory of Messinia]]
+
**[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei (Mateită)|Sinodul Mitropolitului Grigorie de Messinia]]
  
 
===Romania===
 
===Romania===
*[[Old Calendar Orthodox Church of Romania]] ''
+
*[[Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]] ''
  
 
===Bulgaria===
 
===Bulgaria===
*[[Old Calendar Orthodox Church of Bulgaria]] ''
+
*[[ Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a Bulgariei]] ''
  
 
===America de Nord===
 
===America de Nord===
These are the dioceses of larger Synods in North America:
+
Eparhii ale sinoadelor semnificative din America de Nord:
*[[Genuine Greek Orthodox Church of America]], Metropolitan Diocese of America (Synod of Archbishop Chrysostom)
+
*[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Americii]], Eparhia mitropolitană a Americii (Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom)
*[http://ctosonline.org The Center For Traditionalist Orthodox Studies:] Spiritual and monastic center for the Synod in Resistance in the U.S.
+
*[http://ctosonline.org Centrul pentru Studii Ortodoxe Tradiționaliste:] Spiritual and monastic center for the Synod in Resistance in the U.S.
*[http://www.orthodox-christianity.net/ Matthewite Parishes in America under Abp Nicholas of Athens]
+
*[http://www.orthodox-christianity.net/Parohiile mateite din America de sub Arh. Nicolae al Atenei]
*[http://www.genuineorthodoxchurch.net/america.html Matthewite Parishes in America under Metr Kirykos of Mesogaia]
+
*[http://www.genuineorthodoxchurch.net/america.html Parohiile mateite din America de sub Mitr Chiril de Mesogaia]
  
 
===Grupuri auto-intitulate "autonome" din America===
 
===Grupuri auto-intitulate "autonome" din America===
 
These are bodies which claimed independence from their parent churches.  
 
These are bodies which claimed independence from their parent churches.  
*[[Genuine Orthodox Church of America]], under Archbishop Gregory of Denver
+
*[[Biserica Ortodoxă Adevărată a Americii]], sub Arh. Grigorie de Denver
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 120: Linia 120:
  
 
===Informații generale ===
 
===Informații generale ===
* [http://groups.yahoo.com/group/orthodox-tradition/ Paradosis: The Original Internet E-mail Forum for Traditionalists]
 
 
* [http://www.euphrosynoscafe.com/ The Euphrosynos Café: A Portal and Forum for all Old Calendar Orthodox Churches]
 
* [http://www.euphrosynoscafe.com/ The Euphrosynos Café: A Portal and Forum for all Old Calendar Orthodox Churches]
 
**[http://euphrosynoscafe.com/map/ Map of some Old Calendarist parishes in the West]
 
**[http://euphrosynoscafe.com/map/ Map of some Old Calendarist parishes in the West]
Linia 135: Linia 134:
 
*[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=78%3Athe-problem-of-conservative-new-calendarism&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| The Problem of Conservative New Calendarism], by Hieromonk Maximos (Maretta)
 
*[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=78%3Athe-problem-of-conservative-new-calendarism&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| The Problem of Conservative New Calendarism], by Hieromonk Maximos (Maretta)
 
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/eldergabriel_calendar.aspx Abbot Gabriel of Dionysiou Monastery on Mount Athos, Greece], on the calendar issue and the Old Calendarists
 
*[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/eldergabriel_calendar.aspx Abbot Gabriel of Dionysiou Monastery on Mount Athos, Greece], on the calendar issue and the Old Calendarists
*[http://orthodoxinfo.com/ecumenism/anti-patristic-stance-old-calendarist-zealots.aspx Anti-Patristic: The Stance of the Zealot Old Calendarists], by Monk Basil of the Holy Monastery of Saint Gregory (Grigoriou), Mount Athos
 
*Old Calendarist Responses to the above link:
 
**[http://www.hotca.org/index.php?option=com_content&view=article&id=236%3Awhy-the-true-orthodox-are-truly-orthodox&catid=50%3Aorthodox-awareness&Itemid=62| A Rejoinder to Fr. Basil Gregoriates and an Apology for Breaking Communion with Ecumenist Bishops]. by Hieromonk Maximos (Maretta)
 
**[http://www.synodinresistance.org/Annals_en/E2d029barnes.pdf The Deficient Scholarship of Monk Basil’s Comments on the Allegedly Anti-Patristic Stand of the So-Called Old Calendarist Zealots], by Hieromonk Patapios (Barker)
 
*A Response to the above article by Hieromonk Patapios:
 
**[http://www.saintjonah.org/articles/patapios_rejoinder.html A Rejoinder to Hieromonk Patapios’ essay: “The Deficient Scholarship of Monk Basil’s Comments on the Allegedly Anti-Patristic Stand of the So-Called“Old Calendarist Zealots”], by Fr. John Whiteford
 
  
 
===Site-uri oficiale===
 
===Site-uri oficiale===
 
* [http://www.ecclesiagoc.gr/ Genuine Orthodox Church of Greece| Official website of the Synod of Archbishop Chrysostom of Athens]
 
* [http://www.ecclesiagoc.gr/ Genuine Orthodox Church of Greece| Official website of the Synod of Archbishop Chrysostom of Athens]
 
* [http://www.synodinresistance.org/ Official website of the Holy Synod in Resistance]
 
* [http://www.synodinresistance.org/ Official website of the Holy Synod in Resistance]
 +
* [http://www.mitropoliaslatioara.ro/ Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România]
  
 
Categorie:Articole de calitate
 
Categorie:Articole de calitate
 
[[Categorie:Jurisdicții]]
 
[[Categorie:Jurisdicții]]
 
[[Categorie:Schisme]]
 
[[Categorie:Schisme]]
[[Category:Old Calendarist Jurisdictions|*]]
+
[[Categorie:Jurisdicții vechi calendariste|*]]
  
 
[[fr:Orthodoxes vieux-calendaristes]]
 
[[fr:Orthodoxes vieux-calendaristes]]
 
[[en:Old Calendarists]]
 
[[en:Old Calendarists]]

Versiunea de la data 25 aprilie 2019 14:41

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Vechi calendariștii sunt creștini ortodocși care s-au opus utilizării calendarului liturgic iulian revizuit (un calendar similar celui Gregorian combinat cu Pascalia ortodoxă) la începutul secolului XX ajungând chiar la limitarea sau întreruperea comuniunii cu acei ortodocși care au trecut la calendarul iulian revizuit. Prin citarea anatemelor din secolul al XVI-lea împotriva calendarului gregorian emise de trei sinoade pan-ortodoxe din Constantinopol, împreună cu diferite condamnări de la sinoade locale, ei au devenit unii dintre cei mai vocali critici nu numai ai noului calendar liturgic, dar și ai ecumenismului în general, care este văzut ca fiind cauza rădăcină a revizuirii calendarului.

Istoric

În 1920, Patriarhul Locum Tenens, Doroteu de Prusa, a emis o Enciclică "Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni"[1], care a marcat oficial participarea Ortodoxiei la Mișcarea Ecumenică. (Vezi Ecumenism.) Enciclica, prilejuită de formarea Ligii Națiunilor și cu acest eveniment în vedere, a dat unsprezece sugestii astfel încât "deasupra tuturor, dragostea trebuie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere una pe alta străine și necunoscute, ci înrudite și făcând parte din casa lui Hristos și “moștenitoare, membre ale aceluiași trup și părtași la promisiunea lui Dumnezeu în Hristos” (Eph. 3:6)." (par. 6.) Prima dintre sugestii era "acceptarea unui calendar uniform de slujire a marilor sărbători creștine în același timp pentru toate bisericile."

În 1921, a fost convocat un sinod la Atena, condus de Mitropolitul Gherman de Demetria, vice-președintele Sfântului Sinod, care l-a demis pe Arhiepiscopul Meletie (Metaxakis) al Atenei, cunoscut pentru activitatea sa ecumenică anterioară, deoarece a recunoscut guvernul revoluționar Venizelos din Grecia. Meletie a fost apoi înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului în 21 noiembrie 1921, unde și-a reluat programul ecumenic, deși anterior, candidatura sa fusese respinsă de Sfântul Sinod al Constantinopolului în 1912.

În 1923, s-a ținut un "Congres Pan-Ortodox" (nu este un termen obișnuit pentru o adunare a ierarhilor ortodocși) sub președinția lui Meletie și constituit din șase episcopi, doi laici și un arhimandrit, din câteva biserici locale (niciuna dintre membrele Pentarhiei nu a trimis reprezentanți, cu excepția Constantinopolului). Mitropolitul Anastasie al Bisericii Rusiei de Pretutindeni a participat la primele ședințe, fiind în zonă. El a declarat că Sfântul Sinod nu i-a dat nici un fel de instrucțiuni în această chestiune și a plecat curând. În total, mai puțin de jumătate din bisericile locale au fost reprezentate de cineva.[2] Scopul întâlnirii a fost implementarea sugestiilor din documentul din 1920 împreună cu alte propuneri care au fost în mare parte respinse, cum ar fi ridicarea la rangul de episcopi a bărbaților însurați sau recăsătorirea preoților văduvi (sesiunile trei și patru). La întâlnirea finală au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Anglicane, prin fostul Episcop Gore de Oxford. La aceste ședințe, s-a hotărât că nimic nu stă în calea unuinii ecleziastice ortodoxă-anglicană. Ca răspuns, o comisie compusă din cinci membrii din Grecia (printre care și, pe atunci arhimandritul, ulterior arhiepiscopul Hrisostom Papadopulos al Atenei) s-a adunat pentru a analiza utilizarea noului calendar și a găsit că "Nici una dintre ele [Biserici Ortodoxe locale] nu se poate separa de celelalte și adopta noul calendar fără să devină schismatică în relația cu celelate."[3]

Grecia

Adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei

Redarea artistică a apariției Semnului Crucii lângă Atena, 1925

În 1924, episcopii Bisericii Greciei, au implementat, sub coordonarea arhiepiscopului Hrisostom Papadopulos, schimbările de calendar discutate la "Congresul pan-ortodox " din 1923. În consecință, mitropolitul Gherman Demetrias s-a pensionat în semn de protest. Astfel a apărut mișcarea "vechi calendariștilor" ca opoziție la calendarul iulian revizuit. Mișcarea era susținută de către călugării atoniți care au încurajat respingerea schimbării calndarului, sute de preoți parohi refuzând să recunoască schimbarea calendarului, alături de zeci de mănăstiri de pe cuprinsul Greciei. S-au format grupuri și asociații de laici pentru păstrarea calendarului iulian în uz, în ciuda persecuțiilor autorităților.

În 1925, a avut loc probabil cel mai cunoscut eveniment legat de vechiul calendar: o cruce mare a apărut deasupra unei biserici aparținând de vechi calendariști la praznicul Înălțării Sfintei Cruci , apariție văzută de aproximativ două mii de oameni, printre care și membrii echipajului de poliție care venise să aresteze preoții, dintre care mulți s-au și convertit în acea noapte.[4]

În 1935, după mai mult de zece ani, trei mitropoliți, Gherman de Demetrias, fostul mitropolit de Florina, Hrisostom (Kavouridis) și Hrisostom (Demetriou) de Zakynthos l-au declarat pe arhiepiscopul de Atena schismatic:

"Aceia care păstoresc Biserica Greciei în zilele noastre au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au împărțit poporul grec ortodox în două facțiuni opuse în privința calendarului. Nu numai că au violat Tradiția Ecleziastică care a fost consfințită de cele Șapte Sinoade Ecumenice și validate de practica de veacuri a Bisericii Ortodoxe de Răsărit, dar, de asemenea, s-au atins de Dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Universală și Apostolică. În consecință, cei care păstoresc acum Biserica Greciei, prin introducerea necugetată anticanonică și unilaterală a calendarului gregorian, s-au despărțit ei înșiși în întregime de trunchiul Ortodoxiei și s-au declarat ei înșiși ca fiind în esență schismatici în legătura lor cu Bisericile Ortodoxe care se sprijină pe temelia celor Șapte Sinoade Ecumenice și pe canonul și tradiția ortodoxă, Bisericile din Ierusalim, Antiohia, Serbia, Polonia și Sfântul Munte și Muntele călcat de Dumnezeu Sinai, etc.... Că este chiar așa a fost confirmat de comisia formată din cei mai buni juriști și profesori-teologi de la Universitatea Națională, comisie numită pentru a studia problema calendarului și în care unul din membrii s-a nimerit să fie Fericirea Sa Arhiepiscopului Atenei, pe atunci în funcția de profesor de Istoria Bisericii la Universitatea Națională... Deoarece prin însăși semnătura sa, Fericitul Arhiepiscop al Atenei s-a declarat el însuși schismatic, ce nevoie mai avem noi de dovezi care să demonstreze că el și ierarhii care gândesc ca el au devenit schismatici, prin aceia că au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au divizat sufletul ecleziastic și etnic al poporului grec ortodox?"[5]

Între 23 și 26 aprilie 1935 a avut loc hirotonirea a patru noi episcopi. Au fost hirotoniți arhimandriții: Gherman (Barikopoulos) ca Episcop de Ciclade, Hristofor (Hatzis) ca Episcop de Megaris, Policarp (Liosis) ca Episcop de Diavleia și Episcop Matei (Karpathakes) de Bresthena).[6]

Schisma florinită/mateită

Până în anii 1940, în Biserica Greciei s-au format două facțiuni: floriniții (sub coordonarea Mitropolitului Hrisostom (Kavourides) de Florina) și mateiții (sub conducerea Ep. Matei (Karpathakis) de Bresthena). Schisma a avut ca punct de origine ezitarea Mitropolitului Hrisostom de a considera tainele Bisericii Statului ca fiind lipsite de har, în timp ce simpatizanții Epicopului Matei ("mateiții") au adoptat o poziție riguroasă: Biserica Statului era schismatică și, în consecință, lipsătă de har.

În 1948, Episcopul Matei a hirotonit de unul singur alt episcop și, împreună cu acesta, au hirotonit mai mulți alți episcopi, mărind și mai mult ruptura și făcând ca mulți clerici foști mateiți, să treacă în rândul floriniților. În orice caz, după moartea Episcopului Matei, Hrisostom de Florina a reafirmat decizia din 1935 declarând Biserica Statului de rit nou ca fiind schismatică. Declarația avea ca motivație dorința de a vindeca schisma mateită. Cu toate acestea, gestul de împăcare a trecut nebăgat în seamă iar mateiții l-au ales pe Arhiepiscopul Agathagelos ca Întâistătător al Atenei în 1958.

Floriniții

După moartea Mitropolitul Hrisostom, floriniții au rămas fără episcop, ei fiind sfătuiți de mitropolit să treacă sub protecția episcopilor mateiți. Temându-se de repercursiuni, însă, floriniții au căutat o nouă ierarhie și au apelat la episcopii Bisericii Ruse din afara granițelor să îi ajute. În 1960, Arhimandritul Acachie Pappas a fost ridicat la rangul de episcop de Talantion pentru aceste comunități, însă fără binecuvântarea oficială a Sinodului ROCOR, de către Arhiepiscopul Serafim (Ivanov) de Chicago[7] și Episcopul Teofilus (Ionescu), un episcop român anti-communist aflat sub jurisdicția ROCOR, ale cărui parohii urmau calendarul nou. Anul următor, ROCOR l-a ales și hirotonit pe Arhimandritul Petros Astyfides ca Episcop de Astoria cu scopul de a sluji ca arhipăstor al comunităților de imigranți greci vechi calendariști din Statele Unite și Canada. Ulterior, Episcopul Acachie de Talantion și Arhiepiscopul Leontie (Filipovici) de Chile[8] ai ROCOR au hirotonit alți cinci episcopi în Grecia. Astfel, în 1961, Acachie de Talantion devine noul Întâistătător al restauratului sinod florinit. În orice caz, el moare în 1963. În consecință, Sinodul îl alege pe Auxentios Pastras, Episcop de Gardikion, să fie noul cap al Arhiepiscopiei de Atena. În 1969, ROCOR, prin Mitropolitul Filaret, a recunoscut validitatea hirotonirii.

Diviziuni în cadrul floriniților

Sinodul florinit restaurat al Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia a fost copleșit de probleme în anii 1970, având loc două separări majore încă din timpul vieții Arhiepiscopului Auxentios. În orice caz, puțini s-au îndoit că Arhiepiscopul Auxentios însuși avea o viață sfântă, deși era un episcop mediocru. În perioada recentă au fost făcute mai multe tentative de a-i reabilita memoria (Arh. Auxentios a murit în 1994); majoritatea sinosului său de-aabia rezistând împreună până în anii 1980. În 1979, doi mitropoliți floriniți, Kallistos de Corint și Antonie de Attica, au hirotonit unilateral șapte arhimandriți la rangul episcop într-o încercare de a contracara neregulile pe care ei le percepuseră în administrația Arh. Auxentios. Acest fapt a dus la formarea sinodului calistit de scurtă durată, ai cărui membrii s-au împăcat cu corpul principal al Sinodului Florinit în 1985.

Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei: în 1986, Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat din Arhiepiscopia Atenei și din conducerea Bisericii Vechiului Calendar a Greciei. Sinodul Florinit a ales în în 1986 un nou lider în persoana Arhiepiscopului Hrisostom (Kiousis), care a demonstrat suficient de clar că adevărații ortodocși din Grecia erau o forță care nu putea fi ignorată. Alegând să apeleze la sistemul de justiție , au avut loc procese în care a fost demonstrat că vechii calendariști ai Greciei nu erau schismatici. Deși reputația lor publică fusese pătată de aproape două decenii de dispute, existența lor era, și este și în prezent, în siguranță. Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom de Atena reprezintă astăzi principalul corp al Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei. În 2010, Arhiepiscopul Hrisostom a adormit în Domnul și a fost urmat de Arhiepiscopul Calinic (Sarantopoulos).

Sinodul Auxentios: Arhiepiscopul Auxentios a fost îndepărtat în 1986 de către Sinodul Florinit din cauza unei serii de hirotoniri episcopale controversate realizate în anii 1980 în aparență cu acordul său. Având sprijinul unei minorități dizidente de episcopi, Auxentios a format un contra-sinod. El a murit în 1994, fără să reușească să se împace cu Sinodul florinit al Arhiepiscopului Hrisostom. În orice caz, parohiile rămase sub Sinodul Auxentios, l-au ales pe Arhiepiscopul Maxim de Chefalonia ca președinte în 1995. Însă, după o serie de hirotoniri puse sub semnul întrebării și erori administrative ale Arhiepiscopului Maxim, Sinodul Auxentios s-a dizolvat la mijlocul anilor 1990. În 2006, clerul și un episcop (Mitropolitul Atanasie de Larissa) din Sinodul Auxentios s-au împăcat cu corpul principal al Bisericii Vechiului Calendar din Grecia și au fost admiși în sinodul Arhiepiscopului Hrisostom. În America de Nord, parohiile loiale lui Auxentios, aflate sub coordonarea episcopilor americani organizați în jurul Mănăstirii Schimbarea la Față din Boston (HOCNA), au părăsit Sinodul și l-au ales pe Macarie de Toronto ca locum tenens al scaunului din Atena. Încă din 2008, HOCNA a fost în dialog cordial cu Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom în speranța stabilirii unor legături mai strânse.

Sinodul-în-rezistență al Mitropolitului Ciprian de Fili: Sinodul în rezistență își are originile în Sinodul Calistit, care a avut o viață scurtă, din 1979-1985. În timp ce ecleziologia sa oficială este aparte, cantitatea de muncă pe care Mitropolitul Ciprian de Fili și sinodul său au desfășurat-o în întreaga lume pentru a ajuta Biserica Ortodoxă Adevărată a Greciei este impresionantă și trebuie evidențiată. Biserica însăși este mai degrabă mică, dar a fost foarte eficientă în prezentarea argumentelor intelectuale împotriva Bisericii Greciei. Este păstorită de un alt dezertor din Sinodul Auxentios, Ciprian (Koutsoumbas) de Fili, și are o ecleziologie a bisericilor "bolnave" și "sănătoase", în acest fel evitând repercursiunile care sunt inevitabile considerării majorității ca fiind un corp schismatic. Ecleziologia lor este considerată eretică de către unele dintre elementele rigoriste ale Bisericii Adevărate, deși acestea au fost condamnate pe baza ecleziologiei de către Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom al Atenei în 1986. În 2008, Sinodul în rezistență și Sinodul Arhiepiscopului Hrisostom s-au întâlnit într-o serie de întâlniri la nivel înalt în speranța dezvoltării unor legături mai strânse.[9]

Sinodul Macarian (Lamian): În 1995, o facțiune de rezistență formată din șase episcopi s-a separat în cadrul sinodului lui Hrisostom (Kiousis) din cauza a ceea ce ei au pretins a fi o serie de infracțiuni canonice, această facțiune fiind condusă de Mitropolitul Calinic (Hatzis) de Lamia. Acuzațiile aveau legătură cu procesul Mitropolitului de Tesalonic Eutimie (Orphanos), care fusese acuzat de infracțiuni morale, și cu alegerea Episcopului Vichentie (Malamatenios) de Avlona ca Mitropolit de Piraeu. La începutul anului 1997, mișcarea s-a fragmentat în trei grupuri, dintre care unul s-a reconciliat cu Arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis). Un al doilea grup, Paisie Loulourgas (Mitr. al Americii) și Vichentie Malamatenios (titular Ep. de Avlona), s-a supus Patriarhiei Ecumenice. Mai târziu în același an, Calinic de Lamia și Eutimie de Tesalonic au hirotonit cinci episcopi titulari într-o încercare de a crea un nou sinod. În 2003, ei au hotărât până la urmă să aleagă un întâistătător și l-au ales pe Macarie (Kavakides) al Atenei. Atunci a fost ratat un bun prilej de consolidare, deoarece mulți dintre cei care nu se considerau separați de sinodul Kiousis, au fost forțați să se aleagă între cele două.

Mateiții

Cu toată presa negativă de care mateiții au avut parte de-a lungul anilor din cauza stricteții poziției lor, în mod ciudat, biserica lor a fost lipsită de schisme de durată. Doar două separări de corpul principal merită menționate, iar, deși aceastea au avut potențialul de distruge unitatea existentă în cadrul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei Mateită, acest lucru nu s-a întâmplat. Primul întâistătător al Atenei ales de mateiți a fost Agathangelos al Atenei, care a trecut la cele veșnice în 1967. Andreas al Atenei, unul din primii trei episcopi, a fost ales ca întâistătător în 1972; până la moartea sa din 2005 el a fost unul dintre cei mai vârstnici și cu cea mai lungă slujire episcop ortodox din întreaga lume.

Diviziuni în cadrul mateiților

Sinodul Arhiepiscopului Nicolae: În februarie 2003, Arhiepiscopul Andreas al Atenei s-a pensionat și a fost ales Arhiepiscopul Nicolae al Atenei, considerat de unii ca având vederi progresiste pentru biserica mateită. Foarte popular printre tinerii mateiți, Arhiepiscopul Nicolae părea cel mai potrivit să păstreze echilibrul și sinodul mateit unit. Cu toate acestea, s-a avansat ideea că Arhiepiscopul Andreas a fost pensionat necanonic.

Sinodul Gregorian: Sub păstorirea lui Andreas al Atenei, practic, nu au apărut divizări între mateiți până în anul 1995, când Mitropolitul Grigorie de Messinia s-a separat împreună cu mică majoritate a sinodului (cinci contra patru), aparent din cauza topicului icoanei lui "Dumnezeu Tatăl" și a icoanelor în stil occidental în general. Cu toate acestea, odată cu decesul a trei dintre episcopii săi, cei doi rămași s-au separat, unul rămânând complet separat de vechea ierarhie, dar cu ajutorul lui Grigorie de Messinia a numit alți trei episcopi (Abramios, Pavlos și Nectarios).

Sinodul Mitropolitului Chiricos: Inițial nu chiar o schismă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece Mitropolitului Chiricos și alți doi episcopi ai sinodului au refuzat să recunoască pensionarea Arhiepiscopului Andreas și întronizarea noului arhiepiscop, dar au continuat să fie membrii ai sinodului Arhiepiscopului Nicholas. Ulterior, în 2005, după câteva tentative, Sinodul Arh. Nicholas s-au străduit să-l demită pe Mitropolitul Chiricos, care de atunci a mai adăugat cinci episcopi sinodului său în câteva țări.[10]

Romania

Adevărata Biserică Ortodoxă din Romania

În 1924, mitropolit Miron al Bisericii României a introdus noul calendar în uzul Bisericii. Deși marea majoritate a românilor a acceptat schimbarea, schitul Acoperământul Maicii Domnului din nordul Moldovei a respins noul calendar. În 1925, sub coordonarea Ieromonahului Glicherie, câțiva dintre frați au părăsit schitul și au format un grup al vechiului calendar. Când, în 1926 și 1929, Mitropolitul Miron a dispus sărbătorirea Sfintelor Paști în concordanță cu Pascalia gregoriană, un număr mare de credincioși, inclusiv emigranți ruși, au părăsit Biserica României și s-au alăturat Vechi calendariștilor. Până în 1936, vechi calendariștii au ajuns la 40 de parohii. Începând cu 1935, la dispoziția Mitropolitului Miron, au început persecuțiile împotriva vechi calendariștilor. Până în 1940, zece preoți vechi calendariști au murit în închisoare și toate bisericile de rit vechi au fost închise. Ieromonahul Glicherie a fost închis, dar a fost eliberat la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Până în 1950, odată cu eliberarea Ieromonahului Glicherie și altor preoți, multe dintre biserici au fost reconstruite. În 1955, Mitropolitul Galaction a părăsit Biserica Română pentru a trece la Vechi calendariști și, imediat, a hirotonit noi preoți și diaconi. În orice caz, ela fost arestat curând și pus sub arest la domiciliu în București. În timp ce se afla sub arest la domiciliu, Mitropolitul Galaction a hirotonit trei alți episcopi, printre care și pe Ieromonahul Glicherie, care, în 1957, a devenit Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Adevărate a României. Până în 1980, sinodul acestei biserici a fost în comuniune deplină cu sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate a Greciei, prezidat de Mitropolitul Kallistos de Corint, pe atunci membru al Sfântului Sinod în Rezistență șio care era prezidat de Mitropolitul Ciprian de Fili. De asemenea, sinodul român a păstrat comuniune cu Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a Bulgariei, păstorită de Episcopul Fotie. Din 1994 până în 2007 s fost în comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor (ROCOR), dar odată cu reapropierea dintre ROCOR și Patriarhia Moscovei, comuniunea cu Rocor a fost suspendată.

Bulgaria

Majoritatea credincioșilor sunt în comuniune cu Sinodul în Rezistență (vezi paragraful de mai înainte despre "Mitropolitul Ciprian de Fili") și cu Biserica Ortodoxă Adevărată Vechi-calendaristă din România, dar sunt o biserică autonomă – Biserica Ortodoxă Vechi-calendaristă a Bulgariei – și cuprinde câteva zeci de parohii sub păstorirea Episcopului Fotie de Triaditsa.

Statutul ecleziastic

Statutul ecleziastic și canonic al diferitelor jurisdicții vechi calendariste este complex. Câteva se consideră pe ele însele ca fiind singurii creștini ortodocși adevărați și, astfel, consideră Biserica Ortodoxă principală ca fiind în apostazie. Și astfel, ie nu au nici comuniune nici împreună-slujire cu bisericile principale. Alți Vechi calendariști (de obicei cei "în rezistență") au suspendat slujirea împreună cu clerul bisericilor principale dar încă au comuniune cu credincioșii bisericilor principale. Astfel, ei se consideră o mișcare de reformă din cadrul Bisericii Ortodoxe. Problema canonicității urmează un tipar similar.

Felul în care sunt priviți vechi calendariștii de către ortodocși variază de la încercări de vindecare a diferitelor rupturi și separări în comuniune și împreună slujire până la declarații pe față că aceste grupuri sunt apostate, ceea ce înseamnă că nu mai sunt ortodocși.

Ierarhii alternative

Aceste biserici se abțin atât de la împreună slujire cât și de la comuniune cu bisericile ortodoxe principale, considerând ierarhiile bisericilor oficiale ca fiind în apostazie și plasate în afara Ortodoxiei. Ca răspuns, ele și-au dezvoltat propriile sinoade în contradicție cu cele ale bisericilor oficiale: de exemplu, dacă exista un Arhiepiscop al Atenei, un Arhiepiscop al Atenei rival a fost ales în acel scaun. Cu câteva excepții, grupurile ruse nu au urmat aceeași cale din cauza climatului politic, deși Biserica Ortodoxă Rusă de sub păstorirea Mitropolitului Damaschin al Moscovei pretinde jurisdicție peste tot teritoriul Patriarhiei Moscovei.

O astfel de poziție este, de obicei, însoțită de poziția că biserica oficială respectivă este complet schismatică.

Biserici "din rezistență" sau "izolate"

Aceste biserici se abțin de la împreună slujire cu bisericile ortodoxe din curentul principal, dar nu se consideră ele însele ca fiind schismatice și nici nu au declarat oficial că bisericile principale sunt lipsite de har. În general, ele instalează ierarhii alternative care folosesc nume ale scaunelor care nu sunt folosite de biserica oficială în chestiune[11].

Se spune chiar că i-ar împărtăși pe credincioșii bisericilor oficiale care se spovedesc. O excepție notabilă o constituie Biserica Ortodoxă Vechi Calendaristă a României, care primește membrii ai Bisericii Noului Calendar doar prin botez.

Biserici pe țări sau jurisdicții

Grecia

Romania

Bulgaria

America de Nord

Eparhii ale sinoadelor semnificative din America de Nord:

Grupuri auto-intitulate "autonome" din America

These are bodies which claimed independence from their parent churches.

Note

  1. [1]
  2. http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/photii_2.aspx Bishop Photii of Triaditsa, "The 70th Anniversary of the Pan-Orthodox Congress", Orthodox Life, 1&2, 1994
  3. Jurnalul guvernului Regatului Greciei, cap 1, 24/25. 1. 1923, Nr. 8, vezi și OEM, 1989, cap 17, p. 73, așa cum este precizat în [2]
  4. [3]
  5. [4] Cited in Moss, New Zion in Babylon, Part 3, p. 92
  6. [5]
  7. [6]
  8. [7]
  9. [8]
  10. The Genuine Orthodox Church of Greece under the Omophorion of Metropolitan Kirykos of Mesogaias and Lavreotikis.
  11. [9]

Izvoare

Legături externe

Informații generale

(Discussion of the three bishops who in 1935 declared their separation from the official Church of Greece: Metr. Germanos (Mavrommatis) of Demetrias (1907–1935); Metr. Chrysostom (Kavourides) of Florina (1926–1932), a retired bishop; and Metr. Chrysostomos (Demetriou) of Zakynthos)

Articole relevante

Site-uri oficiale

Categorie:Articole de calitate