Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Vecernia (εσπερινός) este prima slujbă din Slujbele zilei slujite în Biserica Ortodoxă. Deoarece ziua liturgică începe la apus, Vecernia este slujită, în mod tradiţional, seara devreme. Pentru multe parohii, vecernia este principala slujbă de seară.

Structura generală a Vecerniei mari

  • Vecernia mare se deschide de către preot cu Binecuvântat este Dumnezeul nostru... şi apoi Rugăciunea Trisaghionului. (Notă: dacă Vecernia mare urmează imediat după Ceasul al IX-lea atunci Rugăciunea Trisaghionului este omisă.)
  • Este citit Psalmul proemial? (Psalmul 102 Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ...), în timpul căruia preotul citeşte în linişte cele şapte rugăciuni ale aprinderii candelelor.
  • Diaconul citeşte Ectenia păcii.
  • Este cântată sau citită catisma zilei. După catismă, diaconul cântă Ectenia mică.
  • Pe glasul săptămânii respective sunt cântaţi Psalmii 140, 141, 129 şi 116 (Doamne, către Tine am strigat ...). Ultimele versuri sunt alternate cu stihira zilei sau perioadei liturgice respective. În timpul acestei citiri, diaconul sau preotul realizează cădirea principală.
  • Preotul sau diaconul fac Intrarea mică.
  • Este cântat imnul Lumină lină.
  • Este cântat prochimenul vecerniei. Dacă sunt programate citiri din Vechiul Testament, acestea urmează după prochimen.
  • Diaconul intonează Ectenia.
  • Este spusă rugăciunea de seară Binevoieşte, Doamne.
  • Diaconul intonează Ectenia cererii stăruitoare.
  • Preotul spune Rugăciunea plecării capetelor.
  • Sunt cântate apostiha şi versurile aferente.
  • În funcţie de obiceiul locului este cântat sau citit imnul Sfântului Simeon de Dumnezeu Purtătorul (numit şi Acum slobozește).
  • Este spusă Rugăciunea Trisaghionului.
  • Sunt cântate apolytikion? şi theotokion?.
  • Preotul dă binecuvântarea finală şi face Încheierea mare.

Vecerniile

Forme de bază

Vecernia este slujită în trei forme de bază: Vecernia mare, Vecernia zilnică şi Vecernia mică.

  • Vecernia mare urmează structura descrisă mai sus şi se slujeşte sâmbătă seara sau în ajunul sărbătorilor cu cruce roşie.
  • Vecernia zilnică este o variantă abreviată a Vecerniei mari şi este slujită în oricare zi din an în care nu se slujeşte Vecernia mare. În general, Vecernia zilnică este slujită doar de preot, fără asistenţă din partea diaconului, cu toate că există unele variaţii ale acestei practici. În astfel de cazuri, partea diaconului este realizată de preot. La Vecernia zilnică, de obicei este omisă Intrarea mică; sunt mai puţine stihire inserate în Doamne, către Tine am strigat; iar Ectenia care urmează după prochimen este abreviată şi mutată după apolytikion. Slujba se termină cu Încheierea mică.
  • Vecernia mică este slujită doar în zilele când se slujeşte şi Privegherea de toată noaptea. Vecernia mică este identică în formă cu Vecernia zilnică, dar nu conţine ectenia păcii, catisma şi ectenia mică de după catismă, ectenia cererii stăruitoare şi Rugăciunea plecării capetelor. În plus, ectenia care urmează după apolytikion este şi ea abreviată. La "Doamne, către Tine am strigat" nu sunt mai mult de patru stihire, şi spre deosebire de Vecernia mare şi de cea zilnică, porţiunile variabile ale Vecerniei mici nu sunt niciodată o combinaţie din mai multe izvoare (cum ar fi o dublă sărbătorire din minei sau combinarea mineiului cu octoihul).

Forme speciale

  • Vecernia zilnică pascală se slujeşte în zilele săptămânii din Postul Mare, în afara zilelor în care se slujeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. În serile de luni până joi, forma generală a Vecerniei zilnice este modificată prin includerea unor apolytikia şi metanii pascale speciale, rugăciuni speciale pascale (inclusiv Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul) şi citiri adiţionale din Psaltire. În plus, este omisă Ectenia finală. Vinerea seara sunt incluse apolytikia pascală şi Ectenia finală.
  • Vecernia pascală duminicală este slujită în serile de duminică din Postul Mare. Slujba începe cu Vecernia Mare. După Intrarea mică, este cântat unul din cele două prochimene mari pascale urmate de rugăciunea Binevoieşte, Doamne. Restul slujbei respectă ordinea Vecerniei zilnice pascale cu modificări minore.
  • Vecernia iertării este slujită în seara Duminicii Iertării şi este prima slujbă din Postul Mare. Vecernia iertării respectă rânduiala Vecerniei duminicale pascale dar după prochimenul mare, clerul îşi schimbă hainele strălucitoare cu cele întunecate iar corul începe să folosească glasurile pascale distincte. După Încheiere, comunitatea credincioşilor celebrează frumosul și mișcătorul ritual al iertării reciproce. Vezi şi Postul Mare.
  • Vecernia din Duminica Ortodoxiei este slujită în seara primei duminici din Postul Mare (Duminica Ortodoxiei). În mod tradiţional, aceasta ar trebui să respecte structura Vecerniei duminicale pascale; în America de Nord s-a răspândit obiceiul ca toate parohiile şi misiunile ortodoxe dintr-un loc să prăznuiască Duminica Ortodoxiei printr-o Vecernie specială pan-ortodoxă, împreună-slujită de toţi clericii jurisdicţiilor reprezentate. Cu toate că forma acestei Vecernii diferă de la un loc la altul, adesea conţine procesiuni cu sfintele icoane şi repetă o formă abreviată a Sinodiconului Ortodoxiei adoptat la Sinodul VII Ecumenic. Adesea, după această Vecernie urmează o masă pascală frăţească la care participă toţi credincioşii.
  • Vecernia din Vinerea Mare (numită uneori şi Vecernia scoaterii cuielor) respectă structura obişnuită a Vecerniei mari, dar nu conţine catisma şi cuprinde o citire atât din Apostol cât şi din Evanghelie după citirile din Vechiul Testament. În timpul acestei slujbe, clerul scoate icoana trupului lui Hristos de pe cruce (corpus (soma)?) şi o aduce în mijlocul bisericii unde o înfăşoară într-o ţesătură albă. Apoi, epitaful este aşezat în mormânt şi cinstit de credincioşi.
  • Vecernia Cinei este slujită în seara Sfintelor Paşti. Respectă structura Vecerniei mari. După prochimen se citeşte Evanghelia mormântului gol (Ioan [20,19-25]). Există obiceiul ca această pericopă evanghelică să fie citită în mai multe limbi, ceea ce demonstrează caracterul universal al Veştii celei Bune a biruinţei lui Hristos asupra păcatului şi morţii. De asemenea, există obiceiul ca preoţii şi credincioşii să înconjoare biserica în timp ce cântă apostiha.
  • Vecernia plecării genunchilor este slujită în seara Cincizecimii. În timpul acesteia este reintrodus obiceiul îngenuncherii - o poziţie de pocăinţă care este eliminată în timpul celebrării glorioase şi pline de bucurie a Sfintelor Paşti - în viaţa liturgică a Bisericii. Preotul spune câteva "rugăciuni ale plecării genunchilor" în timp ce credincioşii stau în genunchi.

Privegherea de toată noaptea

În seara unor sărbători importante, Vecernia mare poate fi combinată cu alte slujbe în ceea ce se numeşte Privegherea de toată noaptea.

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite

În miercurile şi vinerile din Postul Mare şi luni, joi şi vineri din Săptămâna Mare, Vecernia cuprinde şi împărţirea Euharistiei împreună cu unele elemente din Sfânta Liturghie formând Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

Sfânta Liturghie cu vecernie

Vecernia mare este urmată de Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în Joia Mare şi în Sâmbăta Mare. Această combinare mai este slujită şi în ajunul Naşterii Domnului şi al Epifaniei când aceste sărbători se întâmplă să fie în altă zi a săptămânii decât duminică sau luni. În conformitate cu unele tradiţii, atunci când Bunavestire cade în zilele de lucru ale săptămânii din Postul Mare sau în primele trei zile din Săptămâna Mare, Sfânta Liturghie de sărbătoare a Sfântului Ioan Gură de Aur se combină cu Vecernia mare amândouă slujindu-se în ziua sărbătorii împreună.

Sfânta Liturghie de seară

Începând cu 1975 Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord a permis parohiilor din jurisdicţia sa să prăznuiască anumite sărbători importante care cad în alte zile decât duminică şi luni printr-o Sfântă Liturghie de seară slujită în ajunul sărbătorii. Liturghia de seară combină Vecernia mare cu Sfânta Liturghie de sărbătoare într-un mod puţin diferit faţă de Sfânta Liturghie cu vecernie tradiţională. Această formă a fost dezvoltată de Departamentul de Liturgică şi Traduceri al arhiepiscopiei.

Introducerea Sfntei Liturghii de seară este considerată de unii ca o adaptare pastorală rezonabilă la realitatea vieţii americane şi occidentale în general—datorită obligaţiilor de muncă şi şcoală majoritatea familiilor nu-şi pot modifica programul astfel încât să participe la Sfânta Liturghie de dimineaţă. Alţii argumentează că aceasta este o inovaţie care rupe ciclul liturgic şi continuă un trend negativ de scurtare a slujbelor.

Înţelesul teologic al Vecerniei

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

The Vespers service (the first service of the liturgical day) is meant to remind us of the Old Testament period, the creation of the world, the first human beings fall into sin, of their expulsion from Paradise, their repentance and prayer for salvation, the hope of mankind in accordance with the promise of God for a Saviour and ending with the fulfillment of that promise.

The service begins with the opening of the Royal Doors and the silent censing of the Altar Table and the entire sanctuary so that clouds of incense fill the depths of the sanctuary. The silent censing represents the beginning of the creation of the world. Without form and void, and the Spirit of God hovered over the original material earth, breathing upon it a life-creating power, but the creating word of God had not yet begun to resound.

The 103rd Psalm describes the creation of the world and glorifies the wisdom of God. As it is chanted, the priest goes forth from the sanctuary and completes the censing of the entire church and the faithful therein. This sacred action not only remembers the creation of the world, but of the blessed life in Paradise of the first human beings, when the Lord God Himself walked among them. The open Royal Gates signify that at that time the gates of Paradise were open for all people.

To symbolize how man was deceived by the devil and transgressed against the will of God and fell into sin, the Royal Doors are closed. Because of their fall, mankind was deprived of blessed life in Paradise. They were driven out of Paradise and the gates were closed to them. The deacon comes out from the sanctuary and stands before the closed Royal Gates, as Adam did before the sealed entrance into Paradise, and intones the Great Litany asking for peace from above, and to send down upon us "from on high" the peace of Heaven and that He save our souls.

During the chanting of these verses the deacon censes the church once more. This entire period of the divine service, beginning with the opening of the Royal Gates, through the petitions of the Great Ectenia and the chanting of the psalms, represents the miserable state of mankind to which it was subjected by the fall of our forefathers into sin. With the fall all the deprivations, pains and sufferings we experience came into our lives. We cry out to God, "Lord, have mercy" and request peace and salvation for our souls. We feel contrition that we heeded the ungodly counsel of the Devil. God is asked for the forgiveness of our sins and deliverance from troubles, and all hope in his mercy is placed in God. The censing at this time signifies the sacrifices of the Old Testament and the people's own prayers as well, which are offer to God.

The Old Testament verses of these psalms of "Lord, I have cried" are alternated with New testament hymns composed in honor of the saint or feast of the day. The last verse is called the Theotokion, or Dogmatikon, since it is sung in honor of the Mother of God, and in it is set forth the dogma on the incarnation of the Son of God from the Virgin Mary.

During the chanting of the Theotokion the Royal Gates are opened, and the Vespers Entry is made. At this time the choir chants a hymn to the Son of God, our Lord Jesus Christ: "O Gladsome Light". In the hymn, the Son of God is called the Gentle Light that comes from the Heavenly Father, because He came to this earth not in the fullness of divine glory but in the gentle radiance of this glory. This hymn also says that only with reverent voices, and not with sinful mouths, can He be worthily exalted and the necessary glorification be accomplished. The entry reminds the faithful how the Old Testament righteous, in harmony with the promise of God that was manifest in prototypes and prophecies, expected the coming of the Saviour, and how He appeared in the world for the salvation of the human race. The censer at the entry signifies that our prayers, by the intercession of our Lord the Saviour, are offered to God like incense. It also signifies the presence of the Holy Spirit in the church. The blessing with the sign of the Cross shows that by means of the Cross of the Lord the doors into Paradise are opened again.

Christ is praised as the Light which illumines man's darkness, the Light of the world and of the Kingdom of God which shall have no evening.

At this time, the prokeimenon is chanted, and on the more important feasts there are readings selections from the Scriptures in which there is a prophecy or a prototype which relates to the event being celebrated, or in which edifying teachings are set forth, which relate to the saint commemorated that day.

Vespers ends with the reading of the prayer of St. Simeon the God-Receiver, "Now lettest Thou Thy servant depart in peace" This prayer is followed by the reading of the Trisagion and the Lord's Prayer, and the singing of the salutation of the Theotokos, "O Theotokos and Virgin, Rejoice!...," or the troparion of the feast, and finally the thrice-chanted prayer of the Psalmist: "Blessed be the name of the Lord from henceforth and for evermore." The 33rd Psalm is then chanted until the verse, "But they that seek the Lord shall not be deprived of any good thing." Then follows the priestly blessing, "The blessing of the Lord be upon you, through His grace and love for mankind, always, now and ever, and unto the ages of ages."

The service leads to the meditation of God's word and the glorification of his love for men. It instructs and allows us to praise God for the particular events or persons whose memory is celebrated and made present to us in the Church. It prepares us for the sleep of the night and the dawn of the new day to come. On the eves of the Divine Liturgy, it begins the movement into the most perfect communion with God in the sacramental mysteries.

Izvoare