Vecernie

Vecernia (εσπερινός) este prima slujbă din Slujbele de peste zi slujite în Biserica Ortodoxă. Deoarece ziua liturgică începe la apus, Vecernia este slujită, în mod tradițional, seara devreme. Pentru multe parohii, vecernia este principala slujbă de seară.

Structura generală a Vecerniei mari

• Vecernia mare se deschide de către preot cu Binecuvântat este Dumnezeul nostru... și apoi Rugăciunea Trisaghionului. (Notă: dacă Vecernia mare urmează imediat după Ceasul al IX-lea atunci Rugăciunea Trisaghionului este omisă.)
• Este citit Psalmul proemial (Psalmul 103 Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ...), în timpul căruia preotul citește în liniște cele șapte rugăciuni ale aprinderii candelelor.
• Diaconul rostește Ectenia păcii.
• Este cântată sau citită catisma zilei. După catismă, diaconul rostește Ectenia mică.
• Pe glasul săptămânii respective sunt cântați Psalmii 140, 141, 129 și 116 (Doamne, strigat-am către Tine ...). Ultimele versuri sunt alternate cu stihira zilei sau perioadei liturgice respective. În timpul acestei citiri, diaconul sau preotul realizează cădirea principală.
• Preotul sau diaconul fac Intrarea mică.
• Este cântat imnul Lumină lină.
• Este cântat prochimenul vecerniei. Dacă sunt programate citiri din Vechiul Testament, acestea urmează după prochimen.
• Diaconul intonează Ectenia.
• Este spusă rugăciunea de seară Învrednicește-ne, Doamne.
• Diaconul intonează Ectenia cererii stăruitoare.
• Preotul spune Rugăciunea plecării capetelor.
• Sunt cântate stihirile de la Stihoavnă cu stihurile aferente.
• În funcție de obiceiul locului este cântat sau citit imnul Sfântului Simeon de Dumnezeu Purtătorul (numit și Acum slobozește).
• Este spusă Rugăciunea Trisaghionului.
• Sunt cântate troparul zilei sau sfântului și troparul Născătoarei de Dumnezeu (cu excepția marilor sărbători, când troparul sărbătorii se cântă singur de trei ori).
• Preotul dă binecuvântarea finală și face Încheierea mare.

Vecerniile

Forme de bază

Vecernia este slujită în trei forme de bază: Vecernia mare, Vecernia zilnică și Vecernia mică.

• Vecernia mare urmează structura descrisă mai sus și se slujește sâmbătă seara sau în ajunul sărbătorilor cu cruce roșie.
• Vecernia zilnică este o variantă abreviată a Vecerniei mari și este slujită în oricare zi din an în care nu se slujește Vecernia mare. În general, Vecernia zilnică este slujită doar de preot, fără asistență din partea diaconului, cu toate că există unele variații ale acestei practici. În astfel de cazuri, partea diaconului este realizată de preot. La Vecernia zilnică, de obicei este omisă Intrarea mică; sunt mai puține stihire inserate în Doamne, către Tine am strigat; iar Ectenia care urmează după prochimen este abreviată și mutată după tropar (apolytikion). Slujba se termină cu Încheierea mică.
• Vecernia mică este slujită doar în zilele când se slujește și Privegherea de toată noaptea. Vecernia mică este identică în formă cu Vecernia zilnică, dar nu conține ectenia păcii, catisma și ectenia mică de după catismă, ectenia cererii stăruitoare și Rugăciunea plecării capetelor. În plus, ectenia care urmează după apolytikion este și ea abreviată. La "Doamne, către Tine am strigat" nu sunt mai mult de patru stihire, și spre deosebire de Vecernia mare și de cea zilnică, porțiunile variabile ale Vecerniei mici nu sunt niciodată o combinație din mai multe izvoare (cum ar fi o dublă sărbătorire din minei sau combinarea mineiului cu octoihul).

Forme speciale

• Vecernia zilnică pascală se slujește în zilele săptămânii din Postul Mare, în afara zilelor în care se slujește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. În serile de luni până joi, forma generală a Vecerniei zilnice este modificată prin includerea unor tropare (apolytikia) și metanii pascale speciale, rugăciuni speciale pascale (inclusiv Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul) și citiri adiționale din Psaltire. În plus, este omisă Ectenia finală. Vinerea seara sunt incluse troparele pascale și Ectenia finală.
• Vecernia pascală duminicală este slujită în serile de duminică din Postul Mare. Slujba începe cu Vecernia Mare. După Intrarea mică, este cântat unul din cele două prochimene mari pascale urmate de rugăciunea Binevoiește, Doamne. Restul slujbei respectă ordinea Vecerniei zilnice pascale cu modificări minore.
• Vecernia iertării este slujită în seara Duminicii Iertării și este prima slujbă din Postul Mare. Vecernia iertării respectă rânduiala Vecerniei duminicale pascale dar după prochimenul mare, clerul își schimbă hainele strălucitoare cu cele întunecate iar corul începe să folosească glasurile pascale distincte. După Încheiere, comunitatea credincioșilor celebrează frumosul și mișcătorul ritual al iertării reciproce. Vezi și Postul Mare.
• Vecernia din Duminica Ortodoxiei este slujită în seara primei duminici din Postul Mare (Duminica Ortodoxiei). În mod tradițional, aceasta ar trebui să respecte structura Vecerniei duminicale pascale; în America de Nord s-a răspândit obiceiul ca toate parohiile și misiunile ortodoxe dintr-un loc să prăznuiască Duminica Ortodoxiei printr-o Vecernie specială pan-ortodoxă, împreună-slujită de toți clericii jurisdicțiilor reprezentate. Cu toate că forma acestei Vecernii diferă de la un loc la altul, adesea conține procesiuni cu sfintele icoane și repetă o formă abreviată a Sinodiconului Ortodoxiei adoptat la Sinodul VII Ecumenic. Adesea, după această Vecernie urmează o masă pascală frățească la care participă toți credincioșii.
• Vecernia din Vinerea Mare (numită uneori și Vecernia scoaterii cuielor) respectă structura obișnuită a Vecerniei mari, dar nu conține catisma și cuprinde o citire atât din Apostol cât și din Evanghelie după citirile din Vechiul Testament. În timpul acestei slujbe, clerul scoate icoana trupului lui Hristos de pe cruce și o aduce în mijlocul bisericii unde o înfășoară într-o țesătură albă. Apoi, epitaful este așezat în mormânt și cinstit de credincioși.
• Vecernia Cinei este slujită în seara Sfintelor Paști. Respectă structura Vecerniei mari. După prochimen se citește Evanghelia mormântului gol (Ioan [20,19-25]). Există obiceiul ca această pericopă evanghelică să fie citită în mai multe limbi, ceea ce demonstrează caracterul universal al Veștii celei Bune a biruinței lui Hristos asupra păcatului și morții. De asemenea, există obiceiul ca preoții și credincioșii să înconjoare biserica în timp ce cântă stihirile de la stihoavnă.
• Vecernia plecării genunchilor este slujită în seara Cincizecimii. În timpul acesteia este reintrodus obiceiul îngenuncherii - o poziție de pocăință care este eliminată în timpul celebrării glorioase și pline de bucurie a Sfintelor Paști - în viața liturgică a Bisericii. Preotul spune câteva "rugăciuni ale plecării genunchilor" în timp ce credincioșii stau în genunchi.

Privegherea de toată noaptea

În seara unor sărbători importante, Vecernia mare poate fi combinată cu alte slujbe în ceea ce se numește Privegherea de toată noaptea.

Liturghia Darurilor mai înainte sfințite

În miercurile și vinerile din Postul Mare și luni, joi și vineri din Săptămâna Mare, Vecernia cuprinde și împărțirea Euharistiei împreună cu unele elemente din Sfânta Liturghie formând Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Sfânta Liturghie cu vecernie

Vecernia mare este urmată de Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în Joia Mare și în Sâmbăta Mare. Această combinare mai este slujită și în ajunul Nașterii Domnului și al Epifaniei când aceste sărbători se întâmplă să fie în altă zi a săptămânii decât duminică sau luni. În conformitate cu unele tradiții, atunci când Bunavestire cade în zilele de lucru ale săptămânii din Postul Mare sau în primele trei zile din Săptămâna Mare, Sfânta Liturghie de sărbătoare a Sfântului Ioan Gură de Aur se combină cu Vecernia mare amândouă slujindu-se în ziua sărbătorii împreună.

Sfânta Liturghie de seară

Începând cu 1975 Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord a permis parohiilor din jurisdicția sa să prăznuiască anumite sărbători importante care cad în alte zile decât duminică și luni printr-o Sfântă Liturghie de seară slujită în ajunul sărbătorii. Liturghia de seară combină Vecernia mare cu Sfânta Liturghie de sărbătoare într-un mod puțin diferit față de Sfânta Liturghie cu vecernie tradițională. Această formă a fost dezvoltată de Departamentul de Liturgică și Traduceri al arhiepiscopiei.

Introducerea Sfintei Liturghii de seară este considerată de unii ca o adaptare pastorală rezonabilă la realitatea vieții americane și occidentale în general—datorită obligațiilor de muncă și școală majoritatea familiilor nu-și pot modifica programul astfel încât să participe la Sfânta Liturghie de dimineață. Alții argumentează că aceasta este o inovație care rupe ciclul liturgic și continuă un trend negativ de scurtare a slujbelor.

Înțelesul teologic al Vecerniei

Slujba Vecerniei (prima slujbă a zilei liturgice) este menită să ne amintească vremea Vechiului Testament, crearea lumii, căderea în păcat a primilor oameni, alungarea lor din Rai, pocăința lor și rugăciunea lor pentru mântuire, nădejdea oamenilor în venirea unui Mântuitor, potrivit făgăduinței lui Dumnezeu și împlinirea acelei făgăduințe.

Slujba începe cu deschiderea Ușilor Împărătești și cu cădirea în tăcere a Sfintei Mese și a Sfântului Altar, astfel că mireasma de tămâie pătrunde în toate colțurile Sfântului Altar. Cădirea în tăcere simbolizează începutul facerii lumii. Duhul lui Dumnezeu „se poartă” pe deasupra lumii materiale originare, „pământul netocmit și gol” despre care vorbește Cartea Facerii și suflă asupra lui putere de viață făcătoare, dar cuvântul creator al lui Dumnezeu nu se făcuse încă auzit.

Psalmul 103 descrie crearea lumii și slăvește înțelepciunea lui Dumnezeu.

În vreme ce acesta se cântă „Doamne, strigat-am” și ceilalți psalmi (140, 141, 129 și 116), preotul iese din Altar și cădește mai departe întreaga Biserică și pe toți credincioșii adunați. Prin acest gest sfințit nu se face doar amintirea facerii lumii, ci și a vieții binecuvântate a primilor oameni în grădina Raiului, când Însuși Domnul Dumnezeu mergea prin mijlocul lor. Ușile Împărătești deschise arată faptul că porțile Raiului erau atunci deschise tuturor.

Apoi Ușile Împărătești se închid, simbolizând înșelarea omului de către diavol și căderea lui în păcat prin încălcarea voii lui Dumnezeu. Din pricina căderii lor, omenirea a fost lipsită de viața binecuvântată din Rai. Primii oameni au fost alungați, iar porțile Raiului li s-au închis. Diaconul iese din Sf. Altar și stă înaintea Ușilor Împărătești închise, precum Adam înaintea porții pecetluite a Raiului, și cântă Ectenia Mare, cerând ca „pacea de sus” să ne fie trimisă și ca Domnul să mântuiască sufletele noastre.

În timpul ecteniei, diaconul cădește încă o dată biserica. Toată această perioada a sfintei slujbe, de la deschiderea Ușilor Împărătești la rugăciunile cuprinse în Ectenia Mare și la cântarea psalmilor reprezintă starea căzută a omenirii, în care aceasta a ajuns datorită căderii în păcat a protopărinților noștri. Odată cu păcatul au intrat în viața noastră lipsurile, durerea și suferința. Simțim remușcări amintindu-ne de faptul că am plecat urechea la sfatul nelegiuit al diavolului. Îi cerem iertare lui Dumnezeu pentru păcatele noastre și eliberarea de toate necazurile; ne punem toată nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu. Această a doua cădire simbolizează jertfele aduse lui Dumnezeu în vremea Vechiului Testament și rugăciunile oamenilor aduse înaintea lui Dumnezeu.

Versetele vetero-testamentare ale Psalmilor de la "Doamne, strigat-am către Tine" alternează cu imne din perioada neo-testamentară, alcătuite în cinstea sfântului sau a praznicului zilei. Ultimul verset sau strofă este așa-numitul Theotokion sau Dogmatikon (tropar dogmatic), numit astfel pentru că este cântat în cinstea Născătoarei de Dumnezeu și cuprinde prezentarea dogmei Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.

În vremea cântării acestui tropar, se face Intrarea Mică. Acum strana cântă un imn închinat Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, "Lumină lină". În acest imn, Fiul lui Dumnezeu este numit Lumină lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc, căci El nu a venit pe pământ în deplinătatea slavei Sale dumnezeiești, ci în strălucirea blândă, lină a acesteia. Imnul mai spune și că El nu poate fi mărit și slăvit cum se cuvine de gurile păcătoșilor, ci numai „cu glasuri cuvioase”. Intrarea mică amintește credincioșilor cum drepții Vechiului Testament au așteptat venirea Mântuitorului, încrezându-se pe deplin făgăduinței lui Dumnezeu, care Se descoperea atunci doar prin preînchipuiri și profeții, și cum El a venit în lume pentru mântuirea oamenilor. Cădirea de la Intrarea mică semnifică prezența Duhului Sfânt în Biserică. Binecuvântarea cu semnul Crucii arată că prin Crucea Domnului ni s-au deschis iarăși ușile Raiului.

Hristos este lăudat ca Lumina ce luminează întunericul omenirii, Lumina cea neînserată a lumii și a Împărăției lui Dumnezeu.

Se cântă prochimenul, iar cu ocazia praznicelor mai mari sunt introduse acum citiri din Scriptură – fragmente de profeții sau preînchipuiri ale momentului prăznuit sau învățături edificatoare legate de sfântul pomenit în ziua respectivă.

Vecernia se sfârșește cu citirea sau cântarea rugăciunii Sfântului Simeon de Dumnezeu Purtătorul, "Acum slobozește". Această rugăciune este urmată de citirea Trisaghionului și a Rugăciunii domnești, după care se cântă imnul Bunei-Vestiri, cu care îngerul a întâmpinat-o pe Maica Domnului: "Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!...," sau troparul praznicului și la urmă întreita cântare a rugăciunii Psalmistului: "Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac." Apoi se cântă Psalmul 33 până la versetul: "Iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele." Urmează binecuvântarea preotului: "Binecuvântarea Domnului [să fie] peste voi toți cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor."

Slujba ne îndeamnă să medităm la cuvântul lui Dumnezeu și slăvește iubirea Sa de oameni. Ne povățuiește și ne îngăduie să aducem laudă lui Dumnezeu pentru evenimentele sau persoanele a căror amintire este evocată și prăznuită în Biserică. Ne pregătește pentru somnul nopții și pentru zorii zilei următoare. În ajunul Sfintei Liturghii, începe mișcarea către deplinătatea unirii cu Dumnezeu în Sfintele Taine.

Surse

• en: The Liturgikon: The Book of Divine Services for the Priest and Deacon, Bishop Basil (Essey) of Wichita (ISBN 0962419001)
• en: Website of the St. Raphael Clergy Brotherhood of the Diocese of Wichita and Mid-America

Legături externe

• http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/Vecernia/index.html