Veșnicie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Veşnicie (gr. aιώνιος, lat. aeternus = durată nelimitată a timpului, veacul viitor). Pentru Biserică, veşnicia reprezintă capătul şi scopul final al devenirii creaţiei şi mişcării timpului, fixarea acestuia în eternitate prin depăşirea timpului ce va avea loc odată cu a doua venire a lui Iisus Hristos.

Concepţia Bisericii despre veşnicie

Spre deosebire de religiile naturale, care consideră că timpul are o mişcare ciclică, Creştinismul arată că mişcarea timpului are sensul de stabilitate în eternitate, a devenirii voite de Dumnezeu. Pentru Sfinţii Părinţi, veşnicia înseamnă permanenţa în sfințenie[1].

Veşnicia este un atribut al lui Dumnezeu:

  • Romani 1, 20: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa că ei sa fie fără cuvânt de apărare”.
  • Romani 16, 26: „Iar acum arătată prin Scripturile proorocilor, după porunca veşnicului Dumnezeu şi cunoscuta la toate neamurile spre ascultarea credinţei”.

Note

  1. Sfântul Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfânt, XVI, 38