Veșminte: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Ritul răsăritean)
(Ritul răsăritean)
Linia 14: Linia 14:
 
*[[Rasa]] (Ryassa/Jibbee): Veșmânt lung, larg purtat pe deasupra [http://www.kwvestments.com/images/102ant_exo.jpg].
 
*[[Rasa]] (Ryassa/Jibbee): Veșmânt lung, larg purtat pe deasupra [http://www.kwvestments.com/images/102ant_exo.jpg].
 
*[[Crucea pectorală]]: În Ortodoxia slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al [[preot]]ului; majoritatea preoților, în special din tradiția rusească, poartă o cruce simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și cositor); crucile de aur cu pietre prețioase sunt conferite clericilor ca distincții speciale; cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală. În practica grecească, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de [[iconom]], și nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate.
 
*[[Crucea pectorală]]: În Ortodoxia slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al [[preot]]ului; majoritatea preoților, în special din tradiția rusească, poartă o cruce simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și cositor); crucile de aur cu pietre prețioase sunt conferite clericilor ca distincții speciale; cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală. În practica grecească, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de [[iconom]], și nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate.
 +
*[[Scufia]]: un acoperământ pentru cap, cu marginile moi; poate fi conic (stil rusesc) [http://oag.ru/images/icon/20030416-200136-Father_Alexey_s2.jpg] sau plat (stilul grecesc). În Biserica Ortodoxă Română, preoții poartă doar scufia.
 +
*[[Potcap]]ul ("camilafca"): un fel de pălărie tare; poate fi cilindrică, cu o margine conică aplatizată în vârf (după stilul grecesc - purtată de preoții căsătoriți)[http://www.nikitatailor.com/shop/products/big/pNF4EKB.jpg] sau plată, cu o margine mai mare în partea de sus (stilul rusesc)[http://www.nikitatailor.com/shop/products/big/pf1IKUy.jpg], ori pur și simplu cilindrică și plată în partea de sus (stilul sârbesc). În tradiția românească,
  
*[[Scufia]] (skufiya/skoufia/skouphia/skoupho): un acoperământ pentru cap, cu marginile moi; poate fi conic (stil rusesc) [http://oag.ru/images/icon/20030416-200136-Father_Alexey_s2.jpg] sau plat (stilul grecesc).
 
*[[Kalymavchion]]/kamalavka/kalimafi/kameloukion/kamelaukion:  a stiff hat, may be cylindrial with flattened conical brim at the top (Greek style, for married priests) [http://www.nikitatailor.com/shop/products/big/pNF4EKB.jpg], flared and flat at the top (Russian style) [http://www.nikitatailor.com/shop/products/big/pf1IKUy.jpg], or cylindrical and flat at the top (Serbian style)
 
  
'''Note''': Some of these may be worn during the course of liturgical services
+
'''Notă''': Unele din aceste veșminte pot fi purtate în cursul slujbelor bisericești.
  
===Monastic===
+
===Veșminte monastice===
*[[Anteri]]/Zostiko/Podrjaznik:  Inner cassock (see above). Worn by monastics at all times.
+
*[[Anteriu]]l (Zostiko/Podrjaznik)Haină lungă, purtată pe dedesubt (a se vedea mai sus). Monahii îl poartă tot timpul.  
*[[Vest]]: Worn over the Anteri [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/vest_f.jpg]. This can be worn by married priests, but usually isn'tWorn by monastics at all times.
+
*[[Pieptarul]]: un veșmânt scurt, fără mâneci, purtat peste anteriu. [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/vest_f.jpg]. Acesta poate fi purtat și de către preoții căsătoriți, dar de regulă aceștia nu îl poartă. Monahii îl poartă tot timpul.   
*[[Exorasson]]/Ryassa/Jibbee: Outer cassock (see above). Worn by monastics during services.
+
*[[Rasa]] (Ryassa/Jibbee): Haină lungă și largă, purtată pe deasupra (vezi mai sus). Monahii o poartă în timpul slujbelor bisericești.  
*[[Skouphos]]/skufiya/skoufia/skouphia/skoupho: see above. In Greek monastic practise, may also be hard and flat (Greek style, in services) [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/hscoufo_l.jpg] or soft (Greek style, out of services) [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/scoufo_t.jpg]. Worn by monastics out of services.
+
*[[Scufia]] (skufiya/skoufia/skouphia/skoupho): a se vedea mai sus. În practica monastică grecească, și aceasta poate fi tare și plată (stilul grecesc, în timpul slujbelor) [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/hscoufo_l.jpg] sau moale (stilul grecesc, în afara slujbelor) [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/scoufo_t.jpg]. Purtată de monahi în afara slujbelor bisericești.
*[[Veil]] (Koukoulion): A black piece of material that comes down the back of a monastic, and has two thin strips coming off the side. [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/koukouli.jpg]
+
*[[Culionul]] (koukoulion): O bucată lungă, neagră de material care coboară spre spate, cu două fâșii subțiri care vin în față. [http://www.holytransfigurationmonastery.com/clothing/images/large/koukouli.jpg]
*[[Epanokalymavchion]] or Epanokameloukion: In Greek practise, the veil is placed on top of a kalymavchion, but is not attached to it. Worn by Greek-practise monastics in services.
+
*[[Camilafca]] (Epanokalymavchion sau Epanokameloukion): un fel de văl lung, purtat peste camilafca din practica grecească, fără să fie însă atașat de aceasta. În tradiția românească, terminologia este puțin diferită: Termenii culion și scufie sunt folosiți ca sinonime, camilafca-potcap din tradiția greacă și slavă este și ea asimilată acestora. Astfel, vălul purtat peste potcap (care în traducere literală ar însemna "peste camilafcă") a luat numele de camilafcă.
*[[Klobuk]]: a veil attached to a kalymavchion with a veil that extends over the back, the standard in Slavic practise. Worn by Slav-practise monastics in services.
+
*''Klobuk'': un văl atașat de potcap care coboară peste spate, este regula în practica slavă. Este purtat de monahi în timpul slujbelor (practica slavă). În tradiția românească, acest văl se numește tot camilafcă.
**Slavic metropolitans wear a white klobuk [http://www.oca.org/Images/HolySynod/portraits/met.theo.jpg], with Archbishops having a cross on their klobuk [http://ocaphoto.oca.org/filetmp/2005/May/1001/Detail/DSC_0002.jpg]; Greek bishops generally do not have these distinctions.
+
**Mitropoliții din tradiția slavă poartă un văl alb [http://www.oca.org/Images/HolySynod/portraits/met.theo.jpg], iar arhiepiscopii poartă și o cruce atașată de acesta [http://ocaphoto.oca.org/filetmp/2005/May/1001/Detail/DSC_0002.jpg] <ref> În tradiția slavă, rangul de arhiepiscop este superior celui de mitropolit </ref>; episcopii din tradiția greacă de regulă nu au aceste distincții. În tradiția românească, Mitropoliții poartă o cruce atașată de camilafcă, și numai Patriarhul poartă camilafcă albă (și se îmbracă în alb complet).
  
 
===Veşminte liturgice===
 
===Veşminte liturgice===
Linia 34: Linia 34:
 
*[[Stihar]]: este o haină lungă până la pământ, amintind de veșmântul purtat la [[Botez]]; pentru diaconi, stiharul este de regulă făcut dintr-un brocart bogat ornamentat.  
 
*[[Stihar]]: este o haină lungă până la pământ, amintind de veșmântul purtat la [[Botez]]; pentru diaconi, stiharul este de regulă făcut dintr-un brocart bogat ornamentat.  
 
*[[Orar]]ul: este o fâșie de pânză, purtată peste umărul stâng; în practica slavă, diaconii pot primi dublul orar (un orar mai lung) ca o distincție aparte, care este purtat peste umărul stâng, apoi înfășurat în jurul pieptului și adus înapoi în față peste umărul stâng; în practica grecească și românească, toți diaconii poartă orarul dublu.  
 
*[[Orar]]ul: este o fâșie de pânză, purtată peste umărul stâng; în practica slavă, diaconii pot primi dublul orar (un orar mai lung) ca o distincție aparte, care este purtat peste umărul stâng, apoi înfășurat în jurul pieptului și adus înapoi în față peste umărul stâng; în practica grecească și românească, toți diaconii poartă orarul dublu.  
*[[Mânecuţe]]: un fel de manșete care se leagă cu șireturi; diaconul le poartă pe sub stihar.  
+
*[[Mânecuţe]]: un fel de manșete care se leagă cu șireturi; diaconul le poartă pe sub stihar.  
  
 
Pentru [[preot]]:
 
Pentru [[preot]]:
Linia 41: Linia 41:
 
*[[Mânecuţe]]: ca și ale diaconilor, numai că preotul le poartă peste stihar;  
 
*[[Mânecuţe]]: ca și ale diaconilor, numai că preotul le poartă peste stihar;  
 
*[[Epitrahil]] sau ''patrafir'':  veșmântul preoțesc prin excelență, purtat în jurul gâtului;  
 
*[[Epitrahil]] sau ''patrafir'':  veșmântul preoțesc prin excelență, purtat în jurul gâtului;  
*[[Brâu]]: curea de pânză purtată peste epitrahil;
+
*[[Brâu]]: curea de pânză purtată peste epitrahil;
 
*[[Felon]]: un veșmânt larg, de formă conică, fără mâneci, purtat peste toate celelalte veșminte, mai scurt în față, pentru a facilita mișcările preotului;  
 
*[[Felon]]: un veșmânt larg, de formă conică, fără mâneci, purtat peste toate celelalte veșminte, mai scurt în față, pentru a facilita mișcările preotului;  
 
*[[Bederniţa]] sau ''nabedernița'':  aparține tradiției slave; este alcătuită dintr-o bucată de țesătură întărită, purtată pe partea stângă, (dacă preotul a primit și epigonation-ul, bedernița este purtată pe partea stângă); aceasta este purtată ca o distincție specială (nu de toți preoții);  
 
*[[Bederniţa]] sau ''nabedernița'':  aparține tradiției slave; este alcătuită dintr-o bucată de țesătură întărită, purtată pe partea stângă, (dacă preotul a primit și epigonation-ul, bedernița este purtată pe partea stângă); aceasta este purtată ca o distincție specială (nu de toți preoții);  
Linia 55: Linia 55:
 
*[[Epigonation]] sau palitsa: este purtat de toți episcopii;  
 
*[[Epigonation]] sau palitsa: este purtat de toți episcopii;  
 
*[[Mitră]]:  ca o coroană pe care o poartă episcopii pe cap în timpul sfintelor slujbe;
 
*[[Mitră]]:  ca o coroană pe care o poartă episcopii pe cap în timpul sfintelor slujbe;
* [[Engolpion|Panaghia]] sau [[Engolpion]]ul - medalion, de regulă cu o reprezentare a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] ținându-L în brațe pe Pruncul Iisus. Unii episcopi (între care întâistătătorii Bisericilor [[autocefalie|autocefale]]) pot purta și un al doilea engolpion;  
+
* [[Engolpion|Panaghia]] sau [[Engolpion]]ul - medalion, de regulă cu o reprezentare a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] ținându-L în brațe pe Pruncul Iisus. Unii episcopi (între care întâistătătorii Bisericilor [[autocefalie|autocefale]]) pot purta și un al doilea engolpion; Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române poartă două engolpioane și o [[cruce pectorală]].
 
*[[Omofor]]: considerat a fi cel mai important dintre veșmintele episcopale, omoforul este o fâșie largă de țesătură purtată de episcop în jurul umerilor;  
 
*[[Omofor]]: considerat a fi cel mai important dintre veșmintele episcopale, omoforul este o fâșie largă de țesătură purtată de episcop în jurul umerilor;  
 
*[[Mantia]]: are forma unei pelerine care se încheie la gât și la picioare; episcopul o poartă la intrarea solemnă în biserică, înainte de [[Sfânta Liturghie]].
 
*[[Mantia]]: are forma unei pelerine care se încheie la gât și la picioare; episcopul o poartă la intrarea solemnă în biserică, înainte de [[Sfânta Liturghie]].
Linia 63: Linia 63:
  
 
*[[Vulturul (veşmânt)|Vulturul]] este un covoraș pe care este reprezentat un vultur cu un singur cap deasupra unei cetăți; în timpul slujbelor, episcopul stă pe acest covoraș.
 
*[[Vulturul (veşmânt)|Vulturul]] este un covoraș pe care este reprezentat un vultur cu un singur cap deasupra unei cetăți; în timpul slujbelor, episcopul stă pe acest covoraș.
*[[Cârja]] episcopală, (''Pateritsa'' sau ''Zhezlo''): poate fi în formă de T, cu brațele îndoite și având în vârf o cruce, sau în forma a doi șerpi încolăciți, tot cu o [[cruce]] în vârf.
+
*[[Cârja]] episcopală (sau ''toiagul''): poate fi în formă de T, cu brațele îndoite și având în vârf o cruce, sau în forma a doi șerpi încolăciți, tot cu o [[cruce]] în vârf.
  
 
==Western Rite==
 
==Western Rite==

Versiunea de la data 14 decembrie 2007 16:41

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă


Din timpurile Bisericii primare, clericii creștini au purtat veșminte speciale când celebrau atât slujbele bisericești, cât și celelalte funcții clericale. În funcție de scopul și funcția lor, veșmintele clericale consistă de regulă din piese de îmbrăcăminte speciale pe care clericii le purtau în cursul slujirii lor. Unele din acestea sunt asemănătoare cu cele purtate de regi sau împărați de-a lungul istoriei, în timp ce forma și rolul altora este indicat chiar în Scriptură. Scopul lor principal este creșterea duhovnicească a Bisericii.

Într-un anumit sens, veșmintele clericale sunt un fel de uniformă, permițând identificarea purtătorului după slujba și rangul său, dar ele au și o funcție spirituală, creând pentru credincioși o atmosferă favorabilă înțelegerii faptului că, în Biserică, creștinul caută să se apropie mereu mai mult de Împărăția Cerurilor. Astfel, prin purtarea veșmintelor acestora, clericii devin ei înșiși icoane ale Domnului Iisus Hristos și ale îngerilor Săi, slujind la unicul altar al lui Dumnezeu.

Veșmintele liturgice și îmbrăcămintea distinctivă a clericilor apar atât în ritul răsăritean, cât și în ritul occidental ale Bisericii Ortodoxe.

Ritul răsăritean

Veșminte ne-liturgice

  • Anteriul (Podrjaznik): un veșmânt lung, ajustat pe corp, purtat pe dedesubt, dar fără nasturi în față, precum cel roman.[1]
  • Rasa (Ryassa/Jibbee): Veșmânt lung, larg purtat pe deasupra [2].
  • Crucea pectorală: În Ortodoxia slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al preotului; majoritatea preoților, în special din tradiția rusească, poartă o cruce simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și cositor); crucile de aur cu pietre prețioase sunt conferite clericilor ca distincții speciale; cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală. În practica grecească, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de iconom, și nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate.
  • Scufia: un acoperământ pentru cap, cu marginile moi; poate fi conic (stil rusesc) [3] sau plat (stilul grecesc). În Biserica Ortodoxă Română, preoții poartă doar scufia.
  • Potcapul ("camilafca"): un fel de pălărie tare; poate fi cilindrică, cu o margine conică aplatizată în vârf (după stilul grecesc - purtată de preoții căsătoriți)[4] sau plată, cu o margine mai mare în partea de sus (stilul rusesc)[5], ori pur și simplu cilindrică și plată în partea de sus (stilul sârbesc). În tradiția românească,


Notă: Unele din aceste veșminte pot fi purtate în cursul slujbelor bisericești.

Veșminte monastice

  • Anteriul (Zostiko/Podrjaznik): Haină lungă, purtată pe dedesubt (a se vedea mai sus). Monahii îl poartă tot timpul.
  • Pieptarul: un veșmânt scurt, fără mâneci, purtat peste anteriu. [6]. Acesta poate fi purtat și de către preoții căsătoriți, dar de regulă aceștia nu îl poartă. Monahii îl poartă tot timpul.
  • Rasa (Ryassa/Jibbee): Haină lungă și largă, purtată pe deasupra (vezi mai sus). Monahii o poartă în timpul slujbelor bisericești.
  • Scufia (skufiya/skoufia/skouphia/skoupho): a se vedea mai sus. În practica monastică grecească, și aceasta poate fi tare și plată (stilul grecesc, în timpul slujbelor) [7] sau moale (stilul grecesc, în afara slujbelor) [8]. Purtată de monahi în afara slujbelor bisericești.
  • Culionul (koukoulion): O bucată lungă, neagră de material care coboară spre spate, cu două fâșii subțiri care vin în față. [9]
  • Camilafca (Epanokalymavchion sau Epanokameloukion): un fel de văl lung, purtat peste camilafca din practica grecească, fără să fie însă atașat de aceasta. În tradiția românească, terminologia este puțin diferită: Termenii culion și scufie sunt folosiți ca sinonime, camilafca-potcap din tradiția greacă și slavă este și ea asimilată acestora. Astfel, vălul purtat peste potcap (care în traducere literală ar însemna "peste camilafcă") a luat numele de camilafcă.
  • Klobuk: un văl atașat de potcap care coboară peste spate, este regula în practica slavă. Este purtat de monahi în timpul slujbelor (practica slavă). În tradiția românească, acest văl se numește tot camilafcă.
    • Mitropoliții din tradiția slavă poartă un văl alb [10], iar arhiepiscopii poartă și o cruce atașată de acesta [11] [1]; episcopii din tradiția greacă de regulă nu au aceste distincții. În tradiția românească, Mitropoliții poartă o cruce atașată de camilafcă, și numai Patriarhul poartă camilafcă albă (și se îmbracă în alb complet).

Veşminte liturgice

Pentru diacon:

  • Stihar: este o haină lungă până la pământ, amintind de veșmântul purtat la Botez; pentru diaconi, stiharul este de regulă făcut dintr-un brocart bogat ornamentat.
  • Orarul: este o fâșie de pânză, purtată peste umărul stâng; în practica slavă, diaconii pot primi dublul orar (un orar mai lung) ca o distincție aparte, care este purtat peste umărul stâng, apoi înfășurat în jurul pieptului și adus înapoi în față peste umărul stâng; în practica grecească și românească, toți diaconii poartă orarul dublu.
  • Mânecuţe: un fel de manșete care se leagă cu șireturi; diaconul le poartă pe sub stihar.

Pentru preot:

  • Cruce pectorală (dacă are binecuvântare să o poarte);
  • Stihar: stiharul preoțesc este, de regulă, alb, și dintr-un material mai ușor decât cel al diaconului, eventual cu marginile brodate;
  • Mânecuţe: ca și ale diaconilor, numai că preotul le poartă peste stihar;
  • Epitrahil sau patrafir: veșmântul preoțesc prin excelență, purtat în jurul gâtului;
  • Brâu: curea de pânză purtată peste epitrahil;
  • Felon: un veșmânt larg, de formă conică, fără mâneci, purtat peste toate celelalte veșminte, mai scurt în față, pentru a facilita mișcările preotului;
  • Bederniţa sau nabedernița: aparține tradiției slave; este alcătuită dintr-o bucată de țesătură întărită, purtată pe partea stângă, (dacă preotul a primit și epigonation-ul, bedernița este purtată pe partea stângă); aceasta este purtată ca o distincție specială (nu de toți preoții);
  • Epigonationul (Palitsa): asemănătoare cu nabedernița, este în formă de diamant și este întotdeauna purtată pe partea dreaptă, trecută peste umărul stâng; este tot o distincție specifică a clerului; în practica bizantină, indica preoții care aveau hirotesia de duhovnici.

Pentru episcop:

  • Crucea pectorală
  • Stiharul: precum cel al preotului;
  • Mânecuţele: precum cele ale preotului;
  • Epitrahil: precum cel al preotului;
  • Brâu: precum cel al preotului;
  • Saccos: în locul felonului, episcopul poartă saccos-ul, un veșmânt mai strâns pe corp, cu mâneci largi;
  • Epigonation sau palitsa: este purtat de toți episcopii;
  • Mitră: ca o coroană pe care o poartă episcopii pe cap în timpul sfintelor slujbe;
  • Panaghia sau Engolpionul - medalion, de regulă cu o reprezentare a Maicii Domnului ținându-L în brațe pe Pruncul Iisus. Unii episcopi (între care întâistătătorii Bisericilor autocefale) pot purta și un al doilea engolpion; Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române poartă două engolpioane și o cruce pectorală.
  • Omofor: considerat a fi cel mai important dintre veșmintele episcopale, omoforul este o fâșie largă de țesătură purtată de episcop în jurul umerilor;
  • Mantia: are forma unei pelerine care se încheie la gât și la picioare; episcopul o poartă la intrarea solemnă în biserică, înainte de Sfânta Liturghie.


Următoarele obiecte nu sunt propriu-zis veșminte, însă sunt folosite de episcop în timpul slujbelor:

  • Vulturul este un covoraș pe care este reprezentat un vultur cu un singur cap deasupra unei cetăți; în timpul slujbelor, episcopul stă pe acest covoraș.
  • Cârja episcopală (sau toiagul): poate fi în formă de T, cu brațele îndoite și având în vârf o cruce, sau în forma a doi șerpi încolăciți, tot cu o cruce în vârf.

Western Rite

Non-Liturgical

  • Biretta - Counter-Reformation Roman evolution of the birettum. cylindrical headcovering, has three 'wings' for ease of donning and doffing. Pom-pom on top.
  • Cap - the medieval birettum, often called catercap (short for "Canterbury cap"), descended from the ancient pileus headcovering. Formed of four joined sections of material, generally square in shape, but soft and foldable. This is not authorized for usage in the Antiochian Western Rite Vicariate, but is used by the ROCOR Western Rite.
  • Cassock - a long sleeved garment worn beneath vestments and/or over street clothes by men, both clergy and laity. The two most common styles are Roman/Latin with buttons up the front, and the Sarum or English which is double breasted.
  • Cotta - loose short over-garment of white linen, with a square yoke, and short, broad sleeves used in Tridentine use.
  • Hood - originally a short cape with a hood, worn by those who have taken a degree as part of choir dress (for public prayers of the Hours) in English use.
  • Tabard - a waistcoat without sides or sleeves, worn as part of the monastic habit.
  • Tippet - a long scarf worn at choir office over hood and surplice, a component part of the hood. Those worn by a priest will be black and generally very wide. A special form worn by readers is thin and of a blue material. This is not authorized for usage in the Antiochian Western Rite Vicariate, but is used by the ROCOR Western Rite.
  • Surplice - loose over-garment of white linen, now usually gathered at the neck, with wide sleeves. It is the northern equivalent of the Classical alb from which it descended. Counter-Reformation Roman style will be generally shorter, may be all lace or hemmed with wide bands of lace. The medieval style (also called Old English, Anglican, Benedictine, or cathedral style) is without lace, much longer with very wide (pointed or rounded) sleeves. Some Roman styles have a square yoke or close-fitting sleeves. Older styles were worn with belt or cincture as on the alb.

Liturgical

  • Alb - linen overgarment, worn with a cincture (belt or rope) over the cassock and for clergy, beneath liturgical vestments. The baroque Roman form has lace cuffs and from hips down. In the medieval or English forms, worn with square apparels on the front and back lower hem, and on the cuffs. In northwestern Europe the alb developed into the surplice.
  • Amice - square of linen with ties, originally worn on the head as a hood, now worn thrown back over the alb purportedly to protect vestments from sweat and oil. In medieval or English use it often has a rectangular apparel forming a collar when thrown back.
  • Apparels - pieces of brocade worn on the amice and alb in English or medieval style as decorations.
  • Chasuble - the Eucharistic vestment, worn only by the celebrating priest (and at certain services in Lent, folded up at the shoulders, by deacon and subdeacon). Original form is the Conical, being a half-circle of cloth joined in the front. The medieval chasubles were cut away at the sides and called Gothic. In the Counter-Reformation, the form was abbreviated extremely and stiffened to the 'fiddleback' shape, particularly for use in hot climes. The Gothic revival style is based upon the look of the Gothic (cutaway conical) when worn.
  • Cincture - a belt, most commonly of rope, anciently a band of silk and decorated with jewels.
  • Clavis - the gilded and embroidered bands of decoration found on the Western dalmatic and tunicle.
  • Cope - a half-circle of cloth with a functional or non-functional hood, highly decorated. Clasped at the neck with a chain or rectangle of cloth called a 'morse'. Worn in processions, and by non-celebrating clergy during liturgy. Essentially identical in form to the Syriac phayno.
  • Crosier and Crook - pastoral staff in the form of a shepherd's crook, bearing a cross. Normally used by bishops and abbots.
  • Dalmatic - a wide sleeved tunic, slit up the sides. The normal eucharistic garment of the deacon. Decorated with two vertical bands connected by two horizontal bands (see clavis)
  • Maniple - a small thin band of cloth worn on the left wrist by clergy (subdeacon, deacon, priest, and bishop) at liturgy. Its purpose was originally to wipe the chalice with.
  • Mitre- pointed cap with two peaks: front and back. Classified by three levels of decoration and costliness. Worn by bishops and abbots. Early English or medieval style very short, made of felt, and slightly rounded with the peaks close together; Roman style much taller, of rigid material, and with the peaks sharper and further apart.
  • Orphrey - the gilded and embroidered bands of decoration on Western vestments, particularly the chasuble.
  • Pallium - the narrow woolen stole granted to bishops of metropolitan rank and above in the Western church, and which denote their high authority. Derived from the himation, the Greek philosopher's mantle, also worn by ascetics in the early Church.
  • Rochet - in the traditional style, refers to a floor length linen garment with a round yoke similar to an alb, but with close fitting sleeves, often tied at the cuffs. Also a flowing floor length linen garment with slits at the sides and sometimes over sleeves, worn by servers. In baroque Roman form a thigh length linen garment, more fitting than a surplice, similar to the alb but worn un-belted. Is generally gathered close around the neck and wrists. Lace around cuffs and bottom third.
  • Stole - a narrow band of cloth worn about the neck hanging down. The method of wear denotes the office: straight down for bishop, crossed at the breast for priest, crossed at the side for deacon.
  • Tunicle - a wide sleeved tunic, slit up the sides, generally smaller in scale than the dalmatic. Decorated with two vertical vertical bands (clavis) - normally worn by subdeacons at liturgy, can also be worn by the crucifer, thurifer, and clerk.

A se vedea şi

Sources

Legături externe

  • În tradiția slavă, rangul de arhiepiscop este superior celui de mitropolit
  • Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Veșminte&oldid=7311