Vavila al Antiohiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Iconografie)
Linia 40: Linia 40:
  
 
:Măririle credinţei în inima ta punându-le, ai păzit-o, Sfinţite Mucenice Vavila, netemându-te de chinuitori, sluga lui Hristos. Pentru Acesta, păzeşte-ne pe noi.
 
:Măririle credinţei în inima ta punându-le, ai păzit-o, Sfinţite Mucenice Vavila, netemându-te de chinuitori, sluga lui Hristos. Pentru Acesta, păzeşte-ne pe noi.
 +
 +
==Iconografie==
 +
 +
Potrivit ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 183), Sf. Vavila se zugrăvește bătrân, cărunt, cu barba lată, îmbrăcat în [[veșminte]] arhierești. Atunci când se zugrăvește mucenicia lui, Sf. Vavila e zugrăvit îngenuncheat, cu capul tăiat (sau imediat înainte), lângă el fiind călăul cu sabia ridicată (însângerată). Lângă Sf. Vavila sunt îngenuncheați cei trei prunci, cu capul plecat și călăul gata să le taie capetele.
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 30 ianuarie 2014 20:03

Sfântul sfințitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei

Sfântul sfințitul mucenic Vavila (gr. Babylas) a fost episcop al Antiohiei între anii 237 și 253. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 4 septembrie.

Viața

Se ştiu puţine lucruri despre viaţa Sf. Vavila. A fost numit episcop al Antiohiei în anul 237, ca succesor al episcopului Zebinus. Vavila este cunoscut pentru tăria cu care a apărat credinţa creştină înaintea împăratului Deciu, fapt pentru care a şi fost martirizat. Mai multe surse prezintă mucenicia lui în mod diferit. [1]

Mucenicia

Potrivit celor mai multe surse, lucrurile s-au petrecut după cum urmează. Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila, împreună cu cei trei tineri: Urban, Prilidjan, Epoloniu şi cu mama lor Hristodula au primit moartea mucenicească în vremea împăratului Deciu (249-251 d. Hr.)

Împăratul Deciu a poruncit să se organizeze în oraş o mare sărbătoare în cinstea zeilor păgâni. După ce s-a închinat zeilor păgâni, curios să afle cum se desfăşurau sfintele slujbe ale creştinilor, împăratul a vrut să intre în biserică, unde Sfântul Vavila slujea Sfânta Liturghie. Întrucât păgânii nu aveau acces în biserică în vremea Sfintei Liturghii, gestul împăratului echivala cu o profanare a bisericii. De aceea, episcopul Vavila a ieşit el însuşi în întâmpinarea împăratului şi l-a oprit să intre în biserică, împingându-l afară cu propriile-i mâini. Furios, împăratul a vrut să-l pedepsească pe loc, însă, văzând mulţimea adunată, s-a temut de o răscoală.

Mai târziu, a poruncit să se dea foc bisericii, iar episcopul Vavila să fie adus înaintea lui pentru învinuirea de a fi jignit demnitatea imperială, neîngăduindu-i împăratului să intre în biserică şi dându-l chiar afară. Episcopul i-a arătat că încercarea lui de a intra în biserică după ce adusese jertfe zeilor păgâni era o pângărire a bisericii şi a sfintelor slujbe, lucru nedemn de un împărat.

Pentru a ispăşi jignirea adusă împăratului Deciu i-a poruncit Sfântului Vavila să aducă jertfe zeilor păgâni. Acesta a refuzat, iar împăratul a dat poruncă să fie pus în lanţuri. Primind cu bucurie lanţurile, Vavila i-a spus împăratului că lanţurile erau pentru el un lucru la fel de cinstit cum era coroana imperială, iar prilejul de a muri pentru Hristos era o cinste la fel de mare precum socotea împăratul rangul său.

Împreună cu episcopul Vavila fuseseră arestaţi şi trei tineri, fraţi după trup, care refuzaseră să-l părăsească. Întrebat de împărat cu privire la ei, episcopul a arătat că aceia erau fiii lui duhovniceşti pe care îi povăţuia în credinţa şi dragostea pentru Hristos şi l-a poftit să-i pună la încercare. Împăratul a încercat să-i ademenească pe cei trei tineri prin intermediul mamei lor, Hristodula, care era însă şi ea o creştină cucernică. Aceasta a refuzat să-şi îndemne copiii să se lepede de Hristos. Drept aceea, împăratul a poruncit ca cei trei să primească fiecare atâtea lovituri de bici câţi ani avea fiecare – unul douăsprezece, altul zece şi al treilea şapte ani. Dar copiii au răbdat fără să cârtească.

Îndepărtându-i pe cei trei şi pe mama lor, împăratul l-a chemat apoi iarăşi înaintea lui pe episcop, spunându-i că aceia se lepădaseră de Hristos. Dar episcopul nu l-a crezut, iar minciuna a ieşit repede la iveală.

Atunci împăratul a poruncit ca Sfântul Vavila dimpreună cu Hristodula şi cu cei trei copii ai ei să fie legaţi de un copac şi fie chinuiţi punându-li-se pe trup cărbuni aprinşi. Dar ei au răbdat şi aceasta cu mulţumire, iar în cele din urmă împăratul a poruncit să li se taie capetele. Ei au primit astfel cununa muceniciei.

Moaștele

Mai târziu, împăratul creştin Gallus a luat moaştele Sfântului Mucenic Vavila şi le-a aşezat în cetatea Dafni, unde se afla un vechi şi vestit templu şi oracol al zeului Apollon. Dar venind ca împărat Iulian Apostatul, care s-a întors la rătăcirea păgânilor, a venit la oracolul lui Apollon, vrând să primească o proorocire de la el, însă răspunsul primit de la slujitorii idoleşti a fost că idolul nu mai răspundea de când fuseseră aduse în oraş moaştele Sfântului Vavila şi ale celor trei tineri. Furios, împăratul le-a cerut creştinilor să ia de acolo moaştele sfântului, iar aceştia le-au dus cu cinste în Antiohia. Dar la scurt timp după mutarea moaştelor sfântului, a căzut foc din cer, iar templul şi statuia lui Apollon au ars cu totul.

Casetă de succesiune:
Vavila al Antiohiei
Precedat de:
Zebinus Ozniofios
Episcop al Antiohiei
237-253
Urmat de:
Fabiu



Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Vavila, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Măririle credinţei în inima ta punându-le, ai păzit-o, Sfinţite Mucenice Vavila, netemându-te de chinuitori, sluga lui Hristos. Pentru Acesta, păzeşte-ne pe noi.

Iconografie

Potrivit Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 183), Sf. Vavila se zugrăvește bătrân, cărunt, cu barba lată, îmbrăcat în veșminte arhierești. Atunci când se zugrăvește mucenicia lui, Sf. Vavila e zugrăvit îngenuncheat, cu capul tăiat (sau imediat înainte), lângă el fiind călăul cu sabia ridicată (însângerată). Lângă Sf. Vavila sunt îngenuncheați cei trei prunci, cu capul plecat și călăul gata să le taie capetele.

Note

  1. Eusebiu, H. E. vi. 39; Sf. Chrys. de St. Bab, c, Gentes, tom. i.; Epifanie (de Mens. xviii.); Sf. Ieronim (de Scriptt. Eccl. Iiv. Ixii.)

Surse

OrthodoxWiki:Babylas of Antioch, după:

Legături externe