Vasilisa din Nicomidia

Sfânta Muceniţă Vasilisa din Nicomidia (sau Basilissa, literal, în greacă: „împărăteasă”) era o tânără copilă creştină care a trăit pe la începutul secolului al IV-lea la Nicomidia, în Asia Mică, în timpul Marii Persecuţii din vremea împăratului Diocleţian. A suferit pentru credinţa ei în Iisus Hristos, în care a rămas statornică până la moarte. Prăznuirea ei se face pe 3 septembrie.

Viaţa

Sfânta Vasilisa trăia la Nicomidia, un important oraş din Asia Mică în vremea domniei împăratului Diocleţian, care a lansat o mare persecuţie împotriva creştinilor din Imperiul Roman. Pe când era în vârstă de 9 ani, a fost denunţată că era creştină, şi drept urmare a fost arestată şi adusă înaintea guvernatorului Nicomidiei, pe nume Alexandru. Acesta a încercat mai întâi să o facă să se lepede de Hristos, însă copila a refuzat.

Atunci guvernatorul a poruncit să fie bătută din ce în ce mai rău, încercând să o înspăimânte astfel şi să o silească să părăsească credinţa creştină. Deşi tot trupul i s-a umplut de răni, copila a rămas statornică în credinţa ei, mulţumind Domnului pentru toate.

Văzând guvernatorul că nu reuşea să o înspăimânte astfel, a poruncit ca Vasilisa să fie supusă la chinuri şi mai mari: a fost atârnată cu capul în jos deasupra unui foc peste care fierbea un amestec de plumb, pucioasă, smoală şi untdelemn, crezând că astfel avea să o omoare, însă copila nu a simţit focul, ci cânta şi Îl lăuda pe Dumnezeu. Văzând acestea, guvernatorul Alexandru a poruncit ca fecioara să fie arsă în foc. Iar ea, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a lăsat aruncată în cuptorul de foc, şi, deşi a fost lăsată acolo multă vreme, flăcările nu s-au atins de ea. Toţi cei de faţă s-au înspăimântat, văzând acestea. În cele din urmă, văzând că nu reuşea astfel, a dat-o pe sfânta Vasilisa să fie mâncată de doi lei. Aceasta însă rugându-se cu stăruinţă, leii nu s-au atins de ea.

Văzând toate aceste minuni şi înţelegând că puterea lui Dumnezeu se vădise prin acestea, guvernatorul Alexandru s-a pocăit de purtările lui şi s-a mărturisit şi el creştin, iar pe Sfânta Vasilisa a eliberat-o, cerându-şi iertare pentru chinurile la care îi supusese mai înainte pe creştini. Iar sfânta Vasilisa, mulţumind lui Dumnezeu, l-a trimis la episcopul de atunci al Nicomidiei, Sfântul Antim (pomenit tot pe 3 septembrie), care l-a învăţat credinţa creştină şi mai târziu l-a botezat. La puţină vreme după ce devenise creştin, Alexandru a trecut la Domnul în pace, după ce îşi petrecuse ultimele zile într-o adâncă pocăinţă.

Iar după moartea lui Alexandru, fecioara Vasilisa a ieşit din oraş, cale de trei stadii, şi, oprindu-se, a ajuns la o piatră. Rugându-se acolo, din piatra aceea a izvorât apă, şi după ce sfânta a băut, a îngenunchiat şi, rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul în mâinile Domnului. Aflând de moartea fecioarei, episcopul a mers şi a îngropat-o cu cinste, ridicându-i mormântul în apropierea pietrei din care izvorâse apa. Iar la mormântul ei s-au arătat multe minuni dumnezeieşti.

Surse

• ro: Pătimirea Sfintei Muceniţe Vasilisa din Nicomidia, Vieţile Sfinţilor, 3 septembrie.
• ro: Sinaxar 3 septembrie, Sf. Mc. Vasilisa din Nicomidia

OrthodoxWiki:Basilissa of Nicomedia, după:

• en: St. Basilissa of Nicomedia
• en: Martyr Basilissa of Nicomedia
• en: The Holy Martyr Vasilissa