Vasile de la Moldovița: Diferență între versiuni
m (Sîmbotin a redenumit pagina Vasile de la Moldoviţa în Vasile de la Moldovița: cu diacritice noi) |
(diacritice noi (cu virgulă)) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | + | '''Sfântul Cuvios Vasile de la Moldovița''' s-a născut într-un sat din nordul Moldovei, între anii 1370-1375, viețuind în secolele XIV-XV. | |
− | '''Sfântul Cuvios Vasile de la | ||
− | Auzind de | + | Auzind de viața aleasă și buna rânduială din [[Mănăstirea Moldovița]] și fiind chemat de [[Hristos]], s-a făcut [[călugăr]] iscusit, întrecând pe mulți cu [[smerenia]], cu [[rugăciunea]] și cu înțelepciunea cea duhovnicească. |
− | Văzând [[mitropolit]]ul [[Iosif | + | Văzând [[mitropolit]]ul [[Iosif Mușat]] nevoința și sfințenia vieții lui, l-a [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] și l-a numit [[egumen]] al Mănăstirii Moldovița, povățuind cu multă înțelepciune obștea încredințată lui, încât era cinstit și căutat, atât de călugări, cât și de mulți credincioși. Pentru o mai bună cârmuire a [[Mănăstire|mănăstirii]], el a stat tot timpul în legătură cu alți părinți îmbunătățiți ce conduceau alte așezăminte monahale moldovene: [[Domețian de la Bistrița-Neamț]], [[Vasile de la Bistrița]], [[Dosoftei de la Pobrota|Dosoftei (Dositei) de la Pobrota]], [[Silvan de la Neamț]] și alții. |
− | Vestea numelui său ajunsese până la domnul Moldovei, [[Alexandru cel Bun]], | + | Vestea numelui său ajunsese până la domnul Moldovei, [[Alexandru cel Bun]], și la sfetnicii săi. Căci primise de la [[Dumnezeu]] darul facerii de minuni și al înaintevederii și nu puțini bolnavi vindeca și cele viitoare mai înainte le cunoștea. A devenit încă sfetnic și [[părinte duhovnicesc]] al marelui domn și al multor [[Cuvios|cuvioși]] și [[Sihastru|sihaștri]], și toți se foloseau de cuvintele lui. |
− | Acest sfânt egumen avea [[ucenic]]i în [[Muntele Athos]] | + | Acest sfânt egumen avea [[ucenic]]i în [[Muntele Athos]] și la [[Mănăstirea Studion]] din [[Bizanț]], de unde a adus zeci de manuscrise bisericești la mănăstirea sa. El a întemeiat la Moldovița și o vestită școală de monahi cateheți și caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate. |
− | Cuviosul Vasile s-a | + | Cuviosul Vasile s-a săvârșit cu pace, lăsând în urmă peste o sută de ucenici și o obște cu totul aleasă. Dovedindu-se și după moarte [[făcător de minuni]], iar trupul său găsindu-se nestricat, a fost așezat în biserică și cinstit de toți ca un adevărat [[sfânt]]. În anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul [[Zaharia Kopystenski]], scria despre el: „În Moldovița, în mănăstire, Sfântul Vasile făcătorul de minuni". [[Moaște]]le Cuviosului Vasile au fost așezate în biserica veche, iar mai apoi, după prăpădirea ei, în anul 1535, au stat peste o sută de ani în noua biserică. Apoi, din cauza vitregiei vremurilor, au fost așezate în biserică la un loc tăinuit, unde se află și astăzi. |
[[Categorie:Monahi]] | [[Categorie:Monahi]] |
Versiunea de la data 23 octombrie 2018 18:55
Sfântul Cuvios Vasile de la Moldovița s-a născut într-un sat din nordul Moldovei, între anii 1370-1375, viețuind în secolele XIV-XV.
Auzind de viața aleasă și buna rânduială din Mănăstirea Moldovița și fiind chemat de Hristos, s-a făcut călugăr iscusit, întrecând pe mulți cu smerenia, cu rugăciunea și cu înțelepciunea cea duhovnicească.
Văzând mitropolitul Iosif Mușat nevoința și sfințenia vieții lui, l-a hirotonit preot și l-a numit egumen al Mănăstirii Moldovița, povățuind cu multă înțelepciune obștea încredințată lui, încât era cinstit și căutat, atât de călugări, cât și de mulți credincioși. Pentru o mai bună cârmuire a mănăstirii, el a stat tot timpul în legătură cu alți părinți îmbunătățiți ce conduceau alte așezăminte monahale moldovene: Domețian de la Bistrița-Neamț, Vasile de la Bistrița, Dosoftei (Dositei) de la Pobrota, Silvan de la Neamț și alții.
Vestea numelui său ajunsese până la domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, și la sfetnicii săi. Căci primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al înaintevederii și nu puțini bolnavi vindeca și cele viitoare mai înainte le cunoștea. A devenit încă sfetnic și părinte duhovnicesc al marelui domn și al multor cuvioși și sihaștri, și toți se foloseau de cuvintele lui.
Acest sfânt egumen avea ucenici în Muntele Athos și la Mănăstirea Studion din Bizanț, de unde a adus zeci de manuscrise bisericești la mănăstirea sa. El a întemeiat la Moldovița și o vestită școală de monahi cateheți și caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate.
Cuviosul Vasile s-a săvârșit cu pace, lăsând în urmă peste o sută de ucenici și o obște cu totul aleasă. Dovedindu-se și după moarte făcător de minuni, iar trupul său găsindu-se nestricat, a fost așezat în biserică și cinstit de toți ca un adevărat sfânt. În anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski, scria despre el: „În Moldovița, în mănăstire, Sfântul Vasile făcătorul de minuni". Moaștele Cuviosului Vasile au fost așezate în biserica veche, iar mai apoi, după prăpădirea ei, în anul 1535, au stat peste o sută de ani în noua biserică. Apoi, din cauza vitregiei vremurilor, au fost așezate în biserică la un loc tăinuit, unde se află și astăzi.