Vasile (Lăzărescu) al Banatului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Bibliografie)
(Bibliografie)
Linia 30: Linia 30:
 
== Bibliografie ==
 
== Bibliografie ==
 
* Petrică Zamela, ''Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului: (1894-1969)'', Editura Universității din Oradea, 2011 ([http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/o-monografie-istorica-dedicata-unui-mitropolit-mai-putin-cunoscut-vasile-lazarescu recenzie])
 
* Petrică Zamela, ''Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului: (1894-1969)'', Editura Universității din Oradea, 2011 ([http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/o-monografie-istorica-dedicata-unui-mitropolit-mai-putin-cunoscut-vasile-lazarescu recenzie])
 
+
* [http://biserica.org/WhosWho/DTR/L/VasileLazarescu.html Dicționarul Teologilor Români: Vasile Lăzărescu, Mitropolit]
  
 
[[Categorie:Ierarhi români]]
 
[[Categorie:Ierarhi români]]
 
[[Categorie:Mitropoliți români]]
 
[[Categorie:Mitropoliți români]]
 
[[Categorie:Teologi români]]
 
[[Categorie:Teologi români]]

Versiunea de la data 25 mai 2019 05:42

Vasile Lăzărescu (n. 1 ianuarie 1894, Jadani, astăzi Cornești, județul Timiș - d. 21 februarie 1969, Mănăstirea Cernica) a fost un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Banatului (1947-1961), teolog și scriitor.

Viața

Vasile Lăzărescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea bănățeană Jadani (în prezent comuna Cornești, județul Timiș).

A urmat școala elementară în localitatea natală, apoi liceul în Timișoara. A mers apoi la Cernăuți (care făcea parte în acele timpuri, ca și Timișoara, din Imperiul Austro-Ungar), unde a urmat cursurile Facultății de Teologie, obținând doctoratul în anul 1919. A mai urmat studii de pedagogie și filozofie la Universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți.[1]

Vasile Lăzărescu a activat ca profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu (1920-1924) și ca profesor de dogmatică și apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).

A fost redactor al foii eparhiale „Legea românească" (1925-1931).[1]

S-a călugărit în 1928.

La 21 octombrie 1933 a fost ales episcop al Caransebeșului, la 12 iunie 1940 episcop al Timișoarei (înscăunat la 25 martie 1941), iar din 1947 a devenit arhiepiscop al Timișoarei. Odată cu înființarea Mitropoliei Banatului (la 3 iulie 1947), Vasile Lăzărescu a devenit primul mitropolit al Banatului, fiind înscăunat la 26 octombrie în același an.

A supervizat lucrările de zidire a Catedralei Ortodoxe din Timișoara (târnosită la 6 octombrie 1946). A îndrumat activitatea Academiilor teologice din Caransebeș și Oradea (refugiată la Timișoara după 1941), precum și a publicațiilor eparhiale Foaia Diecezană - Caransebeș, Biserica Bănățeană – Timișoara și a revistelor Duh și Adevăr, Mitropolia Banatului, Calendarul Eparhial.

ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din rațiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forțat la Cernica, unde și-a găsit sfârșitul la 21 februarie 1969, în condiții încă neelucidate.

Scrieri

Vasile Lăzărescu a avut contribuții remarcabile atât în ceea ce privește doctrina ortodoxă cât și cea catolică, printre care:

  • Cultul inimii lui Iisus la romano-catolici
  • În ce ne deosebim (semnată „Bisericanul Ortodox”)
  • Creștinismul și cultele oculte
  • OmiliilePârga darului”, „Cuvântări", „Praznic luminat”, „Gânduri de sărbători”.

Note

  1. 1,0 1,1 Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996, pp. 224-225.

Bibliografie