Vasile (Lăzărescu) al Banatului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viaţa: completări)
m (diacritice noi (cu virgulă))
Linia 1: Linia 1:
 
'''Vasile Lăzărescu''' (n. [[1 ianuarie]] 1894, Jadani, astăzi Cornești, județul Timiș - d. [[21 februarie]] 1969, [[Mănăstirea Cernica]]) a fost un înalt [[ierarh]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], [[mitropolit]] ortodox al [[Mitropolia Banatului|Banatului]] (1947-1961), [[teolog]] și scriitor.
 
'''Vasile Lăzărescu''' (n. [[1 ianuarie]] 1894, Jadani, astăzi Cornești, județul Timiș - d. [[21 februarie]] 1969, [[Mănăstirea Cernica]]) a fost un înalt [[ierarh]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], [[mitropolit]] ortodox al [[Mitropolia Banatului|Banatului]] (1947-1961), [[teolog]] și scriitor.
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Vasile Lăzărescu s-a născut la [[1 ianuarie]] 1894 în localitatea bănăţeană Jadani (în prezent comuna Cornești, județul Timiș).
+
Vasile Lăzărescu s-a născut la [[1 ianuarie]] 1894 în localitatea bănățeană Jadani (în prezent comuna Cornești, județul Timiș).
 
   
 
   
A urmat școala elementară în localitatea natală, apoi liceul în Timișoara. A mers apoi la Cernăuți (care făcea parte în acele timpuri, ca şi Timișoara, din Imperiul Austro-Ungar), unde a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, obținând doctoratul în anul 1919. A mai urmat studii de pedagogie și filozofie la Universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți.<ref name="Mircea Păcurariu">Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români'', Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996, pp. 224-225.</ref>
+
A urmat școala elementară în localitatea natală, apoi liceul în Timișoara. A mers apoi la Cernăuți (care făcea parte în acele timpuri, ca și Timișoara, din Imperiul Austro-Ungar), unde a urmat cursurile Facultății de Teologie, obținând doctoratul în anul 1919. A mai urmat studii de pedagogie și filozofie la Universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți.<ref name="Mircea Păcurariu">Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români'', Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996, pp. 224-225.</ref>
  
Vasile Lăzărescu a activat ca profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu (1920-1924) şi ca profesor de dogmatică şi apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).
+
Vasile Lăzărescu a activat ca profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu (1920-1924) și ca profesor de dogmatică și apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).
  
 
A fost redactor al foii eparhiale „Legea românească" (1925-1931).<ref name="Mircea Păcurariu"/>
 
A fost redactor al foii eparhiale „Legea românească" (1925-1931).<ref name="Mircea Păcurariu"/>
Linia 12: Linia 12:
 
S-a [[călugăr]]it în 1928.
 
S-a [[călugăr]]it în 1928.
  
La 21 octombrie 1933 a fost ales [[episcop]] al Caransebeșului, la 12 iunie 1940 episcop al Timișoarei (înscăunat la 25 martie 1941), iar din 1947 a devenit [[arhiepiscop]] al Timișoarei. Odată cu înfiinţarea [[Mitropolia Banatului|Mitropoliei Banatului]] (la 3 iulie 1947), Vasile Lăzărescu a devenit primul [[mitropolit]] al Banatului, fiind înscăunat la 26 octombrie în același an.
+
La 21 octombrie 1933 a fost ales [[episcop]] al Caransebeșului, la 12 iunie 1940 episcop al Timișoarei (înscăunat la 25 martie 1941), iar din 1947 a devenit [[arhiepiscop]] al Timișoarei. Odată cu înființarea [[Mitropolia Banatului|Mitropoliei Banatului]] (la 3 iulie 1947), Vasile Lăzărescu a devenit primul [[mitropolit]] al Banatului, fiind înscăunat la 26 octombrie în același an.
  
A supervizat lucrările de zidire a [[Catedrala Ortodoxă din Timişoara|Catedralei Ortodoxe din Timişoara]] ([[târnosire|târnosită]] la 6 octombrie 1946). A îndrumat activitatea Academiilor teologice din Caransebeş şi Oradea (refugiată la Timişoara după 1941), precum şi a publicaţiilor eparhiale ''Foaia Diecezană'' - Caransebeş, ''Biserica Bănăţeană'' – Timişoara şi a revistelor ''Duh şi Adevăr'', ''Mitropolia Banatului'', ''Calendarul Eparhial''.
+
A supervizat lucrările de zidire a [[Catedrala Ortodoxă din Timișoara|Catedralei Ortodoxe din Timișoara]] ([[târnosire|târnosită]] la 6 octombrie 1946). A îndrumat activitatea Academiilor teologice din Caransebeș și Oradea (refugiată la Timișoara după 1941), precum și a publicațiilor eparhiale ''Foaia Diecezană'' - Caransebeș, ''Biserica Bănățeană'' – Timișoara și a revistelor ''Duh și Adevăr'', ''Mitropolia Banatului'', ''Calendarul Eparhial''.
  
ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din raţiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat la Cernica, unde şi-a găsit sfârșitul la [[21 februarie]] 1969, în condiţii încă neelucidate.
+
ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din rațiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forțat la Cernica, unde și-a găsit sfârșitul la [[21 februarie]] 1969, în condiții încă neelucidate.
  
 
== Scrieri ==
 
== Scrieri ==

Versiunea de la data 14 noiembrie 2013 06:51

Vasile Lăzărescu (n. 1 ianuarie 1894, Jadani, astăzi Cornești, județul Timiș - d. 21 februarie 1969, Mănăstirea Cernica) a fost un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Banatului (1947-1961), teolog și scriitor.

Viața

Vasile Lăzărescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea bănățeană Jadani (în prezent comuna Cornești, județul Timiș).

A urmat școala elementară în localitatea natală, apoi liceul în Timișoara. A mers apoi la Cernăuți (care făcea parte în acele timpuri, ca și Timișoara, din Imperiul Austro-Ungar), unde a urmat cursurile Facultății de Teologie, obținând doctoratul în anul 1919. A mai urmat studii de pedagogie și filozofie la Universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți.[1]

Vasile Lăzărescu a activat ca profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu (1920-1924) și ca profesor de dogmatică și apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).

A fost redactor al foii eparhiale „Legea românească" (1925-1931).[1]

S-a călugărit în 1928.

La 21 octombrie 1933 a fost ales episcop al Caransebeșului, la 12 iunie 1940 episcop al Timișoarei (înscăunat la 25 martie 1941), iar din 1947 a devenit arhiepiscop al Timișoarei. Odată cu înființarea Mitropoliei Banatului (la 3 iulie 1947), Vasile Lăzărescu a devenit primul mitropolit al Banatului, fiind înscăunat la 26 octombrie în același an.

A supervizat lucrările de zidire a Catedralei Ortodoxe din Timișoara (târnosită la 6 octombrie 1946). A îndrumat activitatea Academiilor teologice din Caransebeș și Oradea (refugiată la Timișoara după 1941), precum și a publicațiilor eparhiale Foaia Diecezană - Caransebeș, Biserica Bănățeană – Timișoara și a revistelor Duh și Adevăr, Mitropolia Banatului, Calendarul Eparhial.

ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din rațiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forțat la Cernica, unde și-a găsit sfârșitul la 21 februarie 1969, în condiții încă neelucidate.

Scrieri

Vasile Lăzărescu a avut contribuții remarcabile atât în ceea ce privește doctrina ortodoxă cât și cea catolică, printre care:

  • Cultul inimii lui Iisus la romano-catolici
  • În ce ne deosebim (semnată „Bisericanul Ortodox”)
  • Creștinismul și cultele oculte
  • OmiliilePârga darului”, „Cuvântări", „Praznic luminat”, „Gânduri de sărbători”.

Note bibliografice

  1. 1,0 1,1 Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996, pp. 224-225.