Varvara din Heliopolis: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe: +categ.)
(Imnografie)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:BarbaraHeliopolisClassic.jpg|right|thumbnail|Sfânta Muceniţă Varvara din Heliopolis]]
+
[[Imagine:BarbaraHeliopolisClassic.jpg|right|thumbnail|Sfânta Muceniță Varvara din Heliopolis]]
[[Image:St Barbara of Heliopolis.jpg|right|thumbnail|Sfânta Mare Muceniţă Varvara din Heliopolis]]
+
[[Imagine:St Barbara of Heliopolis.jpg|right|thumbnail|Sfânta Mare Muceniță Varvara din Heliopolis]]
Sfânta şi prealăudata Mare Muceniţă '''Varvara din Heliopolis''' (sau '''Barbara''') <ref>Heliopolis este un binecunoscut oraş din vechea Sirie cunoscut astăzi sub numele de ''[[w:Baalbek|Baalbek]]''. În 1924, a devenit parte a statului Liban şi a primit numele actual de Baalbek.</ref> a trăit în vremea împăratului păgân Maximian (286-305, 306-311). [[Prăznuire]]a ei se face pe [[4 decembrie]].
+
Sfânta și prealăudata Mare [[Mucenic|Muceniță]] '''Varvara din Heliopolis''' (sau '''Barbara''')<ref>Heliopolis este un binecunoscut oraș din vechea Sirie cunoscut astăzi sub numele de ''[[w:Baalbek|Baalbek]]''. În 1924, a devenit parte a statului Liban și a primit numele actual de Baalbek. La Baalbek se găsesc ruinele a unora din cele mai impunătoare temple păgâne din lumea greco-romană.</ref> a trăit în vremea împăratului păgân Maximian (286-305, 306-311). [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[4 decembrie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Sfânta Mare Muceniţă Varvara a trăit şi a pătimit în vremea împăratului păgân [[w:Maximian|Maximian]]. Tatăl său, pe nume Dioscor, era de neam mare şi foarte bogat, însă era păgân. La moartea soţiei sale, şi-a închinat viaţa creşterii singurei sale fiice.
+
Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit și a pătimit în vremea împăratului păgân [[w:Maximian|Maximian]]. Tatăl său, pe nume Dioscor, era de neam mare și foarte bogat, însă era păgân. La moartea soției sale, și-a închinat viața creșterii singurei sale fiice.  
Sfânta Varvara creştea în frumuseţe şi înţelepciune. Din pricina frumuseţii ei, Dioscor a hotărât să o ascundă de orice ochi străini. A pus atunci să se construiască pentru Varvara un turn înalt în care a închis-o, dându-i mai multe slujnice ca să se îngrijească de ea şi nelăsând pe altcineva să o vadă în afara profesorilor ei păgâni. Ziua, ea putea privi dealurile împădurite, râurile repede-curgătoare, luncile înflorite, iar noapte privea la bolta înstelată a cerului. Văzând toate acestea, ea a început să se întrebe şi să-şi întrebe învăţătorii cine era Creatorul acestor frumuseţi şi a unui Univers alcătuit atât de armonios.  
 
  
Treptat, s-a convins că idolii neînsufleţiţi la care se închina tatăl ei nu puteau fi creatorii lumii pe care o putea zări, căci erau ei înşişi făcuţi de mâna omului. În sufletul ei s-a aprins dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeul cel adevărat, iar ea a hotărât să-şi închine toată viaţa acestei căutări, rămânând fecioară.  
+
Sfânta Varvara creștea în frumusețe și înțelepciune. Din pricina frumuseții ei, Dioscor a hotărât să o ascundă de orice ochi străini. A pus atunci să se construiască pentru Varvara un turn înalt în care a închis-o, dându-i mai multe slujnice ca să se îngrijească de ea și nelăsând pe altcineva să o vadă în afara profesorilor ei păgâni. Ziua, ea putea privi dealurile împădurite, râurile repede-curgătoare, luncile înflorite, iar noapte privea la bolta înstelată a cerului. Văzând toate acestea, ea a început să se întrebe și să-și întrebe învățătorii cine era Creatorul acestor frumuseți și a unui Univers alcătuit atât de armonios.  
  
Faima frumuseţii ei s-a răspândit în întreg oraşul, şi mulţi au venit s-o ceară în căsătorie. Dar, în ciuda insistenţelor tatălui ei, ea i-a respins pe toţi, prevenindu-şi tatăl dacă mai stăruia să o mărite, avea să-şi ia singură viaţa. Auzind acestea, Dioscor a crezut că izolarea în care o ţinuse pe fiica lui era cea care o făcuse să respingă pe toată lumea, astfel încât a început să-i îngăduie să iasă din turn şi să-şi aleagă singură prietenii şi cunoştinţele. Astfel, Varvara a ajuns să cunoască mai multe tinere fete creştine din cetate şi, împrietenindu-se cu ele, acestea au învăţat-o despre Creatorul lumii, despre Sfânta Treime şi despre Cuvântul lui Dumnezeu. Pronia dumnezeiască a rânduit atunci ca un [[preot]] să ajungă în cetatea Heliopolis, venind din Alexandria, deghizat în negustor. După ce a învăţat-o tainele credinţei creştine, acesta a [[botez|botezat-o]] pe Varvara, apoi s-a întors în ţara lui. Fecioara, sporind în credinţă şi în râvnă, îşi petrecea zilele în rugăciuni, în posturi şi în cugetarea la Dumnezeu.
+
Treptat, s-a convins idolii neînsuflețiți la care se închina tatăl ei nu puteau fi creatorii lumii pe care o putea zări, căci erau ei înșiși făcuți de mâna omului. În sufletul ei s-a aprins dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat, iar ea a hotărât să-și închine toată viața acestei căutări, rămânând fecioară.  
  
În acea vreme, în casa lui Dioscor se zidea, din porunca acestuia, o baie. Acesta le ceruse meşterilor să facă două ferestre la baie, pe partea de sud, însă Varvara, în absenţa tatălui ei, le-a cerut facă o a treia fereastră, ca primească o întreită lumină, după chipul Sfintei Treimi. Pe unul dintre zidurile băii, ea a făcut cu degetul semnul crucii, iar crucea s-a întipărit adânc în marmură, de parcă ar fi fost făcută cu un instrument de fier. Tot astfel, urmele paşilor săi s-au întipărit pe treptele băii. Mai târziu, apa acelei băi a căpătat o mare putere vindecătoare. Sfântul [[Simeon Metafrastul]] avea s-o asemuiască cu râul Iordanului şi cu scăldătoarea Siloamului pentru numărul mare al minunilor care s-au săvârşit acolo.  
+
Faima frumuseții ei s-a răspândit în întreg orașul, și mulți au venit s-o ceară în căsătorie. Dar, în ciuda insistențelor tatălui ei, ea i-a respins pe toți, prevenindu-și tatăl că dacă mai stăruia să o mărite, avea -și ia singură viața. Auzind acestea, Dioscor a crezut că izolarea în care o ținuse pe fiica lui era cea care o făcuse să respingă pe toată lumea, astfel încât a început să-i îngăduie să iasă din turn și să-și aleagă singură prietenii și cunoștințele. Astfel, Varvara a ajuns să cunoască mai multe tinere fete creștine din cetate și, împrietenindu-se cu ele, acestea au învățat-o despre Creatorul lumii, despre [[Sfânta Treime]] și despre Cuvântul lui [[Dumnezeu]]. Pronia dumnezeiască a rânduit atunci ca un [[preot]] să ajungă în cetatea Heliopolis, venind din Alexandria, deghizat în negustor. După ce a învățat-o tainele credinței creștine, acesta a [[botez|botezat-o]] pe Varvara, apoi s-a întors în țara lui. [[Fecioria|Fecioara]], sporind în [[Credința|credință]] și în râvnă, își petrecea zilele în [[rugăciuni]], în [[Postul|posturi]] și în cugetarea la Dumnezeu.
  
Când Dioscor s-a întors acasă, s-a arătat nemulţumit de adăugirea făcută de fiica ei la planurile băii. Atunci fiica lui i-a mărturisit cum a ajuns la cunoaşterea lui Dumnezeu în Treime, a puterii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu şi a zădărniciei credinţei în idoli. Dioscor, aprinzându-se de mânie, a tras sabia şi a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit şi s-a ascuns de el în crăpătura unui deal care s-a deschis ca să o primească, închizându-se în faţa tatălui ei. Ea s-a ascuns atunci într-o peşteră aflată de cealaltă parte a dealului.
+
În acea vreme, în casa lui Dioscor se zidea, din porunca acestuia, o baie. Acesta le ceruse meșterilor să facă două ferestre la baie, pe partea de sud, însă Varvara, în absența tatălui ei, le-a cerut să facă o a treia fereastră, ca să primească o întreită lumină, după chipul Sfintei Treimi. Pe unul dintre zidurile băii, ea a făcut cu degetul semnul crucii, iar crucea s-a întipărit adânc în marmură, de parcă ar fi fost făcută cu un instrument de fier. Tot astfel, urmele pașilor săi s-au întipărit pe treptele băii. Mai târziu, apa acelei băi a căpătat o mare putere vindecătoare. Sfântul [[Simeon Metafrastul]] avea s-o asemuiască cu râul Iordanului și cu scăldătoarea Siloamului pentru numărul mare al minunilor care s-au săvârșit acolo.  
  
După o lungă căutare zadarnică, Dioscor a întâlnit pe deal doi păstori. Unul din ei i-a arătat atunci locul unde se ascundea fiica sa. Găsind-o, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o îngrozitor, apoi a închis-o într-o casă mică şi întunecoasă, încuind uşile şi astupând ferestrele. A lăsat-o acolo, sub pază, lăsând-o să sufere de foame şi de sete. S-a dus apoi şi a predat-o prefectului cetăţii, un ompe nume Marţian, pârând-o că era creştină.  
+
Când Dioscor s-a întors acasă, s-a arătat nemulțumit de adăugirea făcută de fiica ei la planurile băii. Atunci fiica lui i-a mărturisit cum a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu în Treime, a puterii [[Mântuire|mântuitoare]] a [[Iisus Hristos|Fiului lui Dumnezeu]] și a zădărniciei credinței în idoli. Dioscor, aprinzându-se de mânie, a tras sabia și a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit și s-a ascuns de el în crăpătura unui deal care s-a deschis ca să o primească, închizându-se în fața tatălui ei. Ea s-a ascuns atunci într-o peșteră aflată de cealaltă parte a dealului.
  
Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credinţa idolească, mai întâi cu blândeţe, apoi cu ameninţări, însă totul a fost zadarnic. Atunci el a poruncit ca fecioara să fie dezbrăcată, un mare chin pentru fecioara al cărei trup nu fusese până atunci văzut de nici un bărbat. A fost bătută cu vine de bou până la sânge, apoi, la porunca prefectului, rănile i-au fost frecate cu zdrenţe şi cu ţesături din păr de animale, ca să-i înteţească şi mai tare durerile. A fost apoi aruncată în temniţă. Sfânta Varvara s-a rugat atunci fierbinte Mirelui ei ceresc ca să poată răbda pe mai departe chinurile. Mântuitorul însuşi i s-a arătat atunci acolo, îndemnând-o cu blândeţe rabde mai departe încercările. I-a vindecat atunci toate rănile primite de la păgâni, iar fecioara, aprinsă de dragostea dumnezeiască, mulţumea şi dădea slavă lui Dumnezeu.
+
După o lungă căutare zadarnică, Dioscor a întâlnit pe deal doi păstori. Unul din ei i-a arătat atunci locul unde se ascundea fiica sa. Găsind-o, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o îngrozitor, apoi a închis-o într-o casă mică și întunecoasă, încuind ușile și astupând ferestrele. A lăsat-o acolo, sub pază, lăsând-o să sufere de foame și de sete. S-a dus apoi și a predat-o prefectului cetății, un om pe nume Marțian, pârând-o că era creștină.  
  
Aşa au găsit-o slujitorii a doua zi, când prefectul a poruncit să fie adusă iarăşi înaintea lui fecioara, ca s-o cerceteze iarăşi. Dar stăruind Varvara în credinţa cea în Hristos, Marţian a pus să fie supusă încă la alte munci şi mai cumplite. Trupul fecioarei a fost strujit cu piepteni de fier, coastele i-au fost arse cu tăciuni aprinşi, a fost bătută peste cap cu ciocanul. Însă ea toate le răbda, rugându-se mereu cu stăruinţă lui Dumnezeu.
+
Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credința idolească, mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, însă totul a fost zadarnic. Atunci el a poruncit ca fecioara să fie dezbrăcată, un mare chin pentru fecioara al cărei trup nu fusese până atunci văzut de nici un bărbat. A fost bătută cu vine de bou până la sânge, apoi, la porunca prefectului, rănile i-au fost frecate cu zdrențe și cu țesături din păr de animale, ca să-i întețească și mai tare durerile. A fost apoi aruncată în temniță. Sfânta Varvara s-a rugat atunci fierbinte Mirelui ei ceresc ca să poată [[Răbdarea|răbda]] pe mai departe chinurile. Mântuitorul însuși i s-a arătat atunci acolo, îndemnând-o cu [[Blândețea|blândețe]] să rabde mai departe încercările. I-a vindecat atunci toate rănile primite de la păgâni, iar fecioara, aprinsă de [[Dragostea|dragostea]] dumnezeiască, mulțumea și dădea slavă lui Dumnezeu.
  
În mulţimea care era de faţă la chinurile sfintei se afla şi o femeie creştină cucernică, pe nume [[Iuliana din Heliopolis|Iuliana]], şi ea tot din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare şi îi văzuse răbdarea şi stăruinţa şi rugăciunea fierbinte. Atunci, ridicându-şi glasul, a început să strige împotriva chinuitorilor, mărturisind şi ea că e creştină; atunci a fost prinsă şi pe ea şi a fost pusă la chinuri.  
+
Așa au găsit-o slujitorii a doua zi, când prefectul a poruncit să fie adusă iarăși înaintea lui fecioara, ca s-o cerceteze iarăși. Dar stăruind Varvara în credința cea în Hristos, Marțian a pus să fie supusă încă la alte munci și mai cumplite. Trupul fecioarei a fost strujit cu piepteni de fier, coastele i-au fost arse cu tăciuni aprinși, a fost bătută peste cap cu ciocanul. Însă ea toate le răbda, rugându-se mereu cu stăruință lui Dumnezeu.
  
Şi sfânta Iuliana a fost atunci supusă la chinuri. Trupul ei a fost şi el strujit cu piepteni de fier şi bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniţă, iar Marţian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile oraşului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această ruşine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat şi ea această ocară. Văzând însă sfintele nu vroiau nicidecum să se depărteze de la dragostea lui Hristos, a poruncit să li se taie capul. Sfintele Varvara şi Iuliana au primit cu bucurie osânda, încredinţându-se Mirelui Hristos şi au primit astfel cununa muceniciei. Însuşi Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara. Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor şi la scurtă vreme atât Marţian cât şi Dioscor au murit, fiind loviţi de trăsnet, astfel încât nici cenuşa lor nu s-a mai găsit.  
+
În mulțimea care era de față la chinurile sfintei se afla și o femeie creștină cucernică, pe nume [[Iuliana din Heliopolis|Iuliana]], și ea tot din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare și îi văzuse răbdarea și stăruința și rugăciunea fierbinte. Atunci, ridicându-și glasul, a început strige împotriva chinuitorilor, mărturisind și ea că e creștină; atunci a fost prinsă și pe ea și a fost pusă la chinuri.  
  
Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creştin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor muceniţe, le-a dus în cetate şi le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor [[moaşte]] a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor muceniţe.
+
Şi sfânta Iuliana a fost atunci supusă la chinuri. Trupul ei a fost și el strujit cu piepteni de fier și bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniță, iar Marțian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile orașului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această rușine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca să nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat și ea această ocară. Văzând însă că sfintele nu vroiau nicidecum să se depărteze de la dragostea lui Hristos, a poruncit să li se taie capul. Sfintele Varvara și Iuliana au primit cu bucurie osânda, încredințându-se Mirelui Hristos și au primit astfel cununa muceniciei. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara. Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor și la scurtă vreme atât Marțian cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.  
În secolul al VI-lea, moaştele Sfintei Marii Muceniţe Varvara au fost mutate la Constantinopol. Şase sute de ani mai târziu, ele au fost aduse la Kiev de Varvara, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, care s-a măritat cu prinţul rus Mihail Iziaslavici. Ele se află şi acum în catedrala Sf. Vladimir din Kiev, unde se slujeşte [[acatist]]ul Sfintei în fiecare zi de marţi. Fragmente din moaştele Sfintei Varvara se mai găsesc şi în Grecia şi Egipt. În luna mai 2011, fragmente din moaştele Sfintei au fost aduse din Grecia spre închinare credincioşilor din Episcopia Râmnicului.
 
  
Mulţi credincioşi creştini cântă zilnic [[tropar]]ul Sfintei Varvara, amintindu-şi făgăduinţa pe care i-a făcut-o Domnul muceniţei toţi cei care o vor cinsti vor fi păziţi de moarte năpraznică şi nu vor părăsi viaţa aceasta fără să fi primit [[Sfintele Taine]]. Sfânta Muceniţă Varvara este cunoscută şi ca ocrotitoarea minerilor. Cultul ei s-a răspândit foarte mult atât printre creştinii răsăriteni cât şi printre cei din Apus.
+
Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creștin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor [[moaște]] a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor mucenițe.
 +
 
 +
==Sfintele Moaște==
 +
În secolul al VI-lea, moaștele Sfintei Marii Mucenițe Varvara au fost mutate la [[Constantinopol]]. Şase sute de ani mai târziu, ele au fost aduse la Kiev de Varvara, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, care s-a măritat cu prințul rus Mihail Iziaslavici. Ele se află și acum în catedrala Sf. Vladimir din Kiev, unde se slujește [[acatist]]ul Sfintei în fiecare zi de marți. Fragmente din moaștele Sfintei Varvara se mai găsesc și în Grecia și Egipt. În luna mai 2011, fragmente din moaștele Sfintei au fost aduse din Grecia spre închinare credincioșilor din Episcopia Râmnicului.
 +
 
 +
Mulți credincioși creștini cântă zilnic [[tropar]]ul Sfintei Varvara, amintindu-și făgăduința pe care i-a făcut-o Domnul muceniței toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năpraznică și nu vor părăsi viața aceasta fără să fi primit [[Sfintele Taine]]. Sfânta Muceniță Varvara este cunoscută și ca ocrotitoarea minerilor. Cultul ei s-a răspândit foarte mult atât printre creștinii răsăriteni cât și printre cei din Apus.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
  
:Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmaşului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstita.
+
:Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstita.
  
 
[[Condac]], glasul al 4-lea
 
[[Condac]], glasul al 4-lea
  
:Lui Hristos Celui în Treime cu evlavie lăudat urmându-i tu, purtătoare de biruinţă, ai nimicit templele idolilor; şi luptând în mijlocul locului de pătimire, Varvara, nu te-ai temut de ameninţările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: „cinstesc Treimea, Dumnezeirea cea una!”
+
:Lui Hristos Celui în Treime cu evlavie lăudat urmându-i tu, purtătoare de biruință, ai nimicit templele idolilor; și luptând în mijlocul locului de pătimire, Varvara, nu te-ai temut de amenințările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: „Cinstesc Treimea, Dumnezeirea cea una!”
 +
 
 +
[[Icos]]
 +
 
 +
:Pe ceea ce s-a făcut mireasă lui Hristos prin mucenicie, pe Varvara adunându-ne, să o cinstim după vrednicie; că prin rugăciunile ei de pierderea cea de suflet stricătoare izbăvindu-ne și de ciumă, și de cutremur, și de surpare, viața în pace să o petrecem, învrednicindu-ne cu toți sfinții, cei ce din veac bine au plăcut lui Dumnezeu, a umbla întru lumină, și a cânta cu vrednicie: Minunate ai făcut, Mântuitorule, milele Tale tuturor credincioșilor celor ce cu credință mărturisesc Treimea și cinstesc Dumnezeirea una.
 +
 
 +
Alt Condac al sfintei, glasul al 6-lea
 +
 
 +
:Darul minunilor luând, dai vindecări celor în nevoi, și izbăveşti pre tot omul de boala ciumii. Pentru aceasta în Biserica ta intrând, cântăm pomenirea ta, strigând: Mântuește pre robii tăi de boala ciumii, fecioară muceniță Varvaro, cu rugăciunile tale cele către Domnul.
 +
 
 +
Alt Icos al sfintei
  
==A se vedea şi==
+
:Având vindecare casa purtătoarei de nevoințe, veniți să mergem întru aceasta cu osârdie, iubitorilor de mucenici, ca să luăm toți Darul tămăduirilor, izbăvindu-ne de toată boala ciumii, și de scârbă. Și vindecându-ne în sfârșit să așteptăm, ca să vedem nașterea tinerei, patria și creşterea, și cum din părinte rău credincios, a ieșit odrasla sfântă, prea frumoasa mireasă a lui Dumnezeu. Prin carele și fecioria a păzit-o ca o zestre însuși Mirelui. Acesteia să strigăm: Fecioară muceniță Varvaro, acopere-ne pre noi cu rugăciunile tale cele către Domnul.
* [[Iuliana din Nicomidia]] ([[4 decembrie]] şi [[21 decembrie]])
 
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 46: Linia 58:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
[[:en:Barbara of Heliopolis|OrthodoxWiki:Barbara of Heliopolis]], după informaţiile de pe website-ul [[OCA]], de [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103472 aici].
+
[[:en:Barbara of Heliopolis|OrthodoxWiki:Barbara of Heliopolis]], după informațiile de pe website-ul [[OCA]], de [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103472 aici].
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Iuliana din Nicomidia]] ([[4 decembrie]] și [[21 decembrie]])
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
*[http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie04.htm Sinaxar 4 decembrie]
 
*[http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie04.htm Sinaxar 4 decembrie]
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-04-sf_varvara.html Viaţa şi pătimirea Sfintei Marii Muceniţe Varvara], în Vieţile Sfinţilor, 4 decembrie
+
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-04-sf_varvara.html Viața și pătimirea Sfintei Marii Mucenițe Varvara], în Viețile Sfinților, 4 decembrie
*[http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_varvara.htm Acatistul Sfintei Muceniţe Varvara]
+
*[http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_varvara.htm Acatistul Sfintei Mucenițe Varvara]
 
*[http://bisericasfvarvara.uv.ro/minuni1.html Rugăciuni către Sfânta Varvara]
 
*[http://bisericasfvarvara.uv.ro/minuni1.html Rugăciuni către Sfânta Varvara]
 
*ru:[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii2427&436.htm Icoane ale Sf. Varvara]
 
*ru:[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii2427&436.htm Icoane ale Sf. Varvara]
  
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
 
[[Categorie:Mari Mucenici]]
 
[[Categorie:Mari Mucenici]]
  
 
[[el:Βαρβάρα, Αγία]]
 
[[el:Βαρβάρα, Αγία]]
 
[[en:Barbara of Heliopolis]]
 
[[en:Barbara of Heliopolis]]

Versiunea curentă din 16 decembrie 2022 11:33

Sfânta Muceniță Varvara din Heliopolis
Sfânta Mare Muceniță Varvara din Heliopolis

Sfânta și prealăudata Mare Muceniță Varvara din Heliopolis (sau Barbara)[1] a trăit în vremea împăratului păgân Maximian (286-305, 306-311). Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face pe 4 decembrie.

Viața

Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit și a pătimit în vremea împăratului păgân Maximian. Tatăl său, pe nume Dioscor, era de neam mare și foarte bogat, însă era păgân. La moartea soției sale, și-a închinat viața creșterii singurei sale fiice.

Sfânta Varvara creștea în frumusețe și înțelepciune. Din pricina frumuseții ei, Dioscor a hotărât să o ascundă de orice ochi străini. A pus atunci să se construiască pentru Varvara un turn înalt în care a închis-o, dându-i mai multe slujnice ca să se îngrijească de ea și nelăsând pe altcineva să o vadă în afara profesorilor ei păgâni. Ziua, ea putea privi dealurile împădurite, râurile repede-curgătoare, luncile înflorite, iar noapte privea la bolta înstelată a cerului. Văzând toate acestea, ea a început să se întrebe și să-și întrebe învățătorii cine era Creatorul acestor frumuseți și a unui Univers alcătuit atât de armonios.

Treptat, s-a convins că idolii neînsuflețiți la care se închina tatăl ei nu puteau fi creatorii lumii pe care o putea zări, căci erau ei înșiși făcuți de mâna omului. În sufletul ei s-a aprins dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat, iar ea a hotărât să-și închine toată viața acestei căutări, rămânând fecioară.

Faima frumuseții ei s-a răspândit în întreg orașul, și mulți au venit s-o ceară în căsătorie. Dar, în ciuda insistențelor tatălui ei, ea i-a respins pe toți, prevenindu-și tatăl că dacă mai stăruia să o mărite, avea să-și ia singură viața. Auzind acestea, Dioscor a crezut că izolarea în care o ținuse pe fiica lui era cea care o făcuse să respingă pe toată lumea, astfel încât a început să-i îngăduie să iasă din turn și să-și aleagă singură prietenii și cunoștințele. Astfel, Varvara a ajuns să cunoască mai multe tinere fete creștine din cetate și, împrietenindu-se cu ele, acestea au învățat-o despre Creatorul lumii, despre Sfânta Treime și despre Cuvântul lui Dumnezeu. Pronia dumnezeiască a rânduit atunci ca un preot să ajungă în cetatea Heliopolis, venind din Alexandria, deghizat în negustor. După ce a învățat-o tainele credinței creștine, acesta a botezat-o pe Varvara, apoi s-a întors în țara lui. Fecioara, sporind în credință și în râvnă, își petrecea zilele în rugăciuni, în posturi și în cugetarea la Dumnezeu.

În acea vreme, în casa lui Dioscor se zidea, din porunca acestuia, o baie. Acesta le ceruse meșterilor să facă două ferestre la baie, pe partea de sud, însă Varvara, în absența tatălui ei, le-a cerut să facă o a treia fereastră, ca să primească o întreită lumină, după chipul Sfintei Treimi. Pe unul dintre zidurile băii, ea a făcut cu degetul semnul crucii, iar crucea s-a întipărit adânc în marmură, de parcă ar fi fost făcută cu un instrument de fier. Tot astfel, urmele pașilor săi s-au întipărit pe treptele băii. Mai târziu, apa acelei băi a căpătat o mare putere vindecătoare. Sfântul Simeon Metafrastul avea s-o asemuiască cu râul Iordanului și cu scăldătoarea Siloamului pentru numărul mare al minunilor care s-au săvârșit acolo.

Când Dioscor s-a întors acasă, s-a arătat nemulțumit de adăugirea făcută de fiica ei la planurile băii. Atunci fiica lui i-a mărturisit cum a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu în Treime, a puterii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu și a zădărniciei credinței în idoli. Dioscor, aprinzându-se de mânie, a tras sabia și a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit și s-a ascuns de el în crăpătura unui deal care s-a deschis ca să o primească, închizându-se în fața tatălui ei. Ea s-a ascuns atunci într-o peșteră aflată de cealaltă parte a dealului.

După o lungă căutare zadarnică, Dioscor a întâlnit pe deal doi păstori. Unul din ei i-a arătat atunci locul unde se ascundea fiica sa. Găsind-o, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o îngrozitor, apoi a închis-o într-o casă mică și întunecoasă, încuind ușile și astupând ferestrele. A lăsat-o acolo, sub pază, lăsând-o să sufere de foame și de sete. S-a dus apoi și a predat-o prefectului cetății, un om pe nume Marțian, pârând-o că era creștină.

Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credința idolească, mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, însă totul a fost zadarnic. Atunci el a poruncit ca fecioara să fie dezbrăcată, un mare chin pentru fecioara al cărei trup nu fusese până atunci văzut de nici un bărbat. A fost bătută cu vine de bou până la sânge, apoi, la porunca prefectului, rănile i-au fost frecate cu zdrențe și cu țesături din păr de animale, ca să-i întețească și mai tare durerile. A fost apoi aruncată în temniță. Sfânta Varvara s-a rugat atunci fierbinte Mirelui ei ceresc ca să poată răbda pe mai departe chinurile. Mântuitorul însuși i s-a arătat atunci acolo, îndemnând-o cu blândețe să rabde mai departe încercările. I-a vindecat atunci toate rănile primite de la păgâni, iar fecioara, aprinsă de dragostea dumnezeiască, mulțumea și dădea slavă lui Dumnezeu.

Așa au găsit-o slujitorii a doua zi, când prefectul a poruncit să fie adusă iarăși înaintea lui fecioara, ca s-o cerceteze iarăși. Dar stăruind Varvara în credința cea în Hristos, Marțian a pus să fie supusă încă la alte munci și mai cumplite. Trupul fecioarei a fost strujit cu piepteni de fier, coastele i-au fost arse cu tăciuni aprinși, a fost bătută peste cap cu ciocanul. Însă ea toate le răbda, rugându-se mereu cu stăruință lui Dumnezeu.

În mulțimea care era de față la chinurile sfintei se afla și o femeie creștină cucernică, pe nume Iuliana, și ea tot din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare și îi văzuse răbdarea și stăruința și rugăciunea fierbinte. Atunci, ridicându-și glasul, a început să strige împotriva chinuitorilor, mărturisind și ea că e creștină; atunci a fost prinsă și pe ea și a fost pusă la chinuri.

Şi sfânta Iuliana a fost atunci supusă la chinuri. Trupul ei a fost și el strujit cu piepteni de fier și bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniță, iar Marțian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile orașului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această rușine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca să nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat și ea această ocară. Văzând însă că sfintele nu vroiau nicidecum să se depărteze de la dragostea lui Hristos, a poruncit să li se taie capul. Sfintele Varvara și Iuliana au primit cu bucurie osânda, încredințându-se Mirelui Hristos și au primit astfel cununa muceniciei. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara. Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor și la scurtă vreme atât Marțian cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.

Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creștin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor moaște a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor mucenițe.

Sfintele Moaște

În secolul al VI-lea, moaștele Sfintei Marii Mucenițe Varvara au fost mutate la Constantinopol. Şase sute de ani mai târziu, ele au fost aduse la Kiev de Varvara, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, care s-a măritat cu prințul rus Mihail Iziaslavici. Ele se află și acum în catedrala Sf. Vladimir din Kiev, unde se slujește acatistul Sfintei în fiecare zi de marți. Fragmente din moaștele Sfintei Varvara se mai găsesc și în Grecia și Egipt. În luna mai 2011, fragmente din moaștele Sfintei au fost aduse din Grecia spre închinare credincioșilor din Episcopia Râmnicului.

Mulți credincioși creștini cântă zilnic troparul Sfintei Varvara, amintindu-și făgăduința pe care i-a făcut-o Domnul muceniței că toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năpraznică și nu vor părăsi viața aceasta fără să fi primit Sfintele Taine. Sfânta Muceniță Varvara este cunoscută și ca ocrotitoarea minerilor. Cultul ei s-a răspândit foarte mult atât printre creștinii răsăriteni cât și printre cei din Apus.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstita.

Condac, glasul al 4-lea

Lui Hristos Celui în Treime cu evlavie lăudat urmându-i tu, purtătoare de biruință, ai nimicit templele idolilor; și luptând în mijlocul locului de pătimire, Varvara, nu te-ai temut de amenințările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: „Cinstesc Treimea, Dumnezeirea cea una!”

Icos

Pe ceea ce s-a făcut mireasă lui Hristos prin mucenicie, pe Varvara adunându-ne, să o cinstim după vrednicie; că prin rugăciunile ei de pierderea cea de suflet stricătoare izbăvindu-ne și de ciumă, și de cutremur, și de surpare, viața în pace să o petrecem, învrednicindu-ne cu toți sfinții, cei ce din veac bine au plăcut lui Dumnezeu, a umbla întru lumină, și a cânta cu vrednicie: Minunate ai făcut, Mântuitorule, milele Tale tuturor credincioșilor celor ce cu credință mărturisesc Treimea și cinstesc Dumnezeirea una.

Alt Condac al sfintei, glasul al 6-lea

Darul minunilor luând, dai vindecări celor în nevoi, și izbăveşti pre tot omul de boala ciumii. Pentru aceasta în Biserica ta intrând, cântăm pomenirea ta, strigând: Mântuește pre robii tăi de boala ciumii, fecioară muceniță Varvaro, cu rugăciunile tale cele către Domnul.

Alt Icos al sfintei

Având vindecare casa purtătoarei de nevoințe, veniți să mergem întru aceasta cu osârdie, iubitorilor de mucenici, ca să luăm toți Darul tămăduirilor, izbăvindu-ne de toată boala ciumii, și de scârbă. Și vindecându-ne în sfârșit să așteptăm, ca să vedem nașterea tinerei, patria și creşterea, și cum din părinte rău credincios, a ieșit odrasla sfântă, prea frumoasa mireasă a lui Dumnezeu. Prin carele și fecioria a păzit-o ca o zestre însuși Mirelui. Acesteia să strigăm: Fecioară muceniță Varvaro, acopere-ne pre noi cu rugăciunile tale cele către Domnul.

Note

  1. Heliopolis este un binecunoscut oraș din vechea Sirie cunoscut astăzi sub numele de Baalbek. În 1924, a devenit parte a statului Liban și a primit numele actual de Baalbek. La Baalbek se găsesc ruinele a unora din cele mai impunătoare temple păgâne din lumea greco-romană.

Surse

OrthodoxWiki:Barbara of Heliopolis, după informațiile de pe website-ul OCA, de aici.

A se vedea și

Legături externe