Varvara din Heliopolis: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din engleza)
 
m (reordonare secțiuni (cf. manualului de stil))
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Imagine:BarbaraHeliopolisClassic.jpg|right|thumbnail|Sfânta Muceniță Varvara din Heliopolis]]
 +
[[Imagine:St Barbara of Heliopolis.jpg|right|thumbnail|Sfânta Mare Muceniță Varvara din Heliopolis]]
 +
Sfânta și prealăudata Mare Muceniță '''Varvara din Heliopolis''' (sau '''Barbara''')<ref>Heliopolis este un binecunoscut oraș din vechea Sirie cunoscut astăzi sub numele de ''[[w:Baalbek|Baalbek]]''. În 1924, a devenit parte a statului Liban și a primit numele actual de Baalbek.</ref> a trăit în vremea împăratului păgân Maximian (286-305, 306-311). [[Praznic|Prăznuirea]] ei se face pe [[4 decembrie]].
  
[[Image:BarbaraHeliopolisClassic.jpg|right|thumbnail|Saint Barbara of Heliopolis]]
+
==Viața==
[[Image:St Barbara of Heliopolis.jpg|right|thumbnail|Saint Barbara of Heliopolis]]
+
Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit și a pătimit în vremea împăratului păgân [[w:Maximian|Maximian]]. Tatăl său, pe nume Dioscor, era de neam mare și foarte bogat, însă era păgân. La moartea soției sale, și-a închinat viața creșterii singurei sale fiice.
Sfânta ş prealăudata Mare Muceniţă '''Varvara din Heliopolis'''<ref>Heliopolis is today known as ''Baalbek''. It was a well known Syrian city located between Lebanon and the mountain ranges of anti-Lebanon. In 1924, it became part of Lebanon and was named Baalbek.</ref> lived during the reign of the impious tyrant Mazimian (286-305). Her [[feast]] day is commemorated by the church [[4 decembrie]].
+
Sfânta Varvara creștea în frumusețe și înțelepciune. Din pricina frumuseții ei, Dioscor a hotărât să o ascundă de orice ochi străini. A pus atunci să se construiască pentru Varvara un turn înalt în care a închis-o, dându-i mai multe slujnice ca să se îngrijească de ea și nelăsând pe altcineva să o vadă în afara profesorilor ei păgâni. Ziua, ea putea privi dealurile împădurite, râurile repede-curgătoare, luncile înflorite, iar noapte privea la bolta înstelată a cerului. Văzând toate acestea, ea a început să se întrebe și să-și întrebe învățătorii cine era Creatorul acestor frumuseți și a unui Univers alcătuit atât de armonios.  
  
==Viaţa==
+
Treptat, s-a convins că idolii neînsuflețiți la care se închina tatăl ei nu puteau fi creatorii lumii pe care o putea zări, căci erau ei înșiși făcuți de mâna omului. În sufletul ei s-a aprins dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat, iar ea a hotărât să-și închine toată viața acestei căutări, rămânând fecioară.  
The Holy Great [[Martyr]] Barbara lived and suffered during the reign of the emperor Maximian (305-311). Her father, the pagan Dioscorus, was a rich and illustrious man in the Syrian city of Heliopolis. After the death of his wife, he devoted himself to his only daughter.
 
  
Seeing Barbara's extraordinary beauty, Dioscorus decided to hide her from the eyes of strangers. Therefore, he built a tower for Barbara, where only her pagan teachers were allowed to see her. From the tower there was a view of hills stretching into the distance. By day she was able to gaze upon the wooded hills, the swiftly flowing rivers, and the meadows covered with a mottled blanket of flowers; by night the harmonious and majestic vault of the heavens twinkled and provided a spectacle of inexpressible beauty. Soon the virgin began to ask herself questions about the First Cause and Creator of so harmonious and splendid a world.
+
Faima frumuseții ei s-a răspândit în întreg orașul, și mulți au venit s-o ceară în căsătorie. Dar, în ciuda insistențelor tatălui ei, ea i-a respins pe toți, prevenindu-și tatăl că dacă mai stăruia să o mărite, avea să-și ia singură viața. Auzind acestea, Dioscor a crezut că izolarea în care o ținuse pe fiica lui era cea care o făcuse să respingă pe toată lumea, astfel încât a început să-i îngăduie să iasă din turn și să-și aleagă singură prietenii și cunoștințele. Astfel, Varvara a ajuns să cunoască mai multe tinere fete creștine din cetate și, împrietenindu-se cu ele, acestea au învățat-o despre Creatorul lumii, despre Sfânta Treime și despre Cuvântul lui Dumnezeu. Pronia dumnezeiască a rânduit atunci ca un [[preot]] să ajungă în cetatea Heliopolis, venind din Alexandria, deghizat în negustor. După ce a învățat-o tainele credinței creștine, acesta a [[botez|botezat-o]] pe Varvara, apoi s-a întors în țara lui. Fecioara, sporind în credință și în râvnă, își petrecea zilele în rugăciuni, în posturi și în cugetarea la Dumnezeu.
  
Gradually, she became convinced that the souless idols were merely the work of human hands. Although her father and teachers offered them worship, she realized that the idols could not have made the surrounding world. The desire to know the true God so consumed her soul that Barbara decided to devote all her life to this goal, and to spend her life in virginity.  
+
În acea vreme, în casa lui Dioscor se zidea, din porunca acestuia, o baie. Acesta le ceruse meșterilor să facă două ferestre la baie, pe partea de sud, însă Varvara, în absența tatălui ei, le-a cerut să facă o a treia fereastră, ca să primească o întreită lumină, după chipul Sfintei Treimi. Pe unul dintre zidurile băii, ea a făcut cu degetul semnul crucii, iar crucea s-a întipărit adânc în marmură, de parcă ar fi fost făcută cu un instrument de fier. Tot astfel, urmele pașilor săi s-au întipărit pe treptele băii. Mai târziu, apa acelei băi a căpătat o mare putere vindecătoare. Sfântul [[Simeon Metafrastul]] avea s-o asemuiască cu râul Iordanului și cu scăldătoarea Siloamului pentru numărul mare al minunilor care s-au săvârșit acolo.  
  
The fame of her beauty spread throughout the city, and many sought her hand in marriage. But despite the entreaties of her father, she refused all of them. Barbara warned her father that his persistence might end tragically and separate them forever. Dioscorus decided that the temperament of his daughter had been affected by her life of seclusion. He therefore permitted her to leave the tower and gave her full freedom in her choice of friends and acquaintances. Thus Barbara met young Christian maidens in the city, and they taught her about the Creator of the world, about the Trinity, and about the Divine Logos. Through the Providence of God, a [[priest]] arrived in Heliopolis from Alexandria disguised as a merchant. After instructing her in the mysteries of the Christian Faith, he [[baptism|baptized]] Barbara, then returned to his own country.
+
Când Dioscor s-a întors acasă, s-a arătat nemulțumit de adăugirea făcută de fiica ei la planurile băii. Atunci fiica lui i-a mărturisit cum a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu în Treime, a puterii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu și a zădărniciei credinței în idoli. Dioscor, aprinzându-se de mânie, a tras sabia și a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit și s-a ascuns de el în crăpătura unui deal care s-a deschis ca să o primească, închizându-se în fața tatălui ei. Ea s-a ascuns atunci într-o peșteră aflată de cealaltă parte a dealului.
  
During this time a luxurious bathhouse was being built at the house of Dioscorus. By his orders the workers prepared to put two windows on the south side. But Barbara, taking advantage of her father's absence, asked them to make a third window, thereby forming a Trinity of light. On one of the walls of the bath-house Barbara traced a cross with her finger. The cross was deeply etched into the marble, as if by an iron instrument. Later, her footprints were imprinted on the stone steps of the bathhouse. The water of the bathhouse had great healing power. St. Simeon Metaphrastes (November 9) compared the bathhouse to the stream of Jordan and the Pool of Siloam, because by God's power, many miracles took place there.  
+
După o lungă căutare zadarnică, Dioscor a întâlnit pe deal doi păstori. Unul din ei i-a arătat atunci locul unde se ascundea fiica sa. Găsind-o, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o îngrozitor, apoi a închis-o într-o casă mică și întunecoasă, încuind ușile și astupând ferestrele. A lăsat-o acolo, sub pază, lăsând-o să sufere de foame și de sete. S-a dus apoi și a predat-o prefectului cetății, un ompe nume Marțian, pârând-o că era creștină.  
  
When Dioscorus returned and expressed dissatisfaction about the change in his building plans, his daughter told him about how she had come to know the Triune God, about the saving power of the Son of God, and about the futility of worshipping idols. Dioscorus went into a rage, grabbed a sword and was on the point of striking her with it. The holy virgin fled from her father, and he rushed after her in pursuit. His way became blocked by a hill, which opened up and concealed the [[saint]] in a crevice. On the other side of the crevice was an entrance leading upwards. St Barbara managed then to conceal herself in a cave on the opposite slope of the hill.  
+
Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credința idolească, mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, însă totul a fost zadarnic. Atunci el a poruncit ca fecioara să fie dezbrăcată, un mare chin pentru fecioara al cărei trup nu fusese până atunci văzut de nici un bărbat. A fost bătută cu vine de bou până la sânge, apoi, la porunca prefectului, rănile i-au fost frecate cu zdrențe și cu țesături din păr de animale, ca să-i întețească și mai tare durerile. A fost apoi aruncată în temniță. Sfânta Varvara s-a rugat atunci fierbinte Mirelui ei ceresc ca să poată răbda pe mai departe chinurile. Mântuitorul însuși i s-a arătat atunci acolo, îndemnând-o cu blândețe să rabde mai departe încercările. I-a vindecat atunci toate rănile primite de la păgâni, iar fecioara, aprinsă de dragostea dumnezeiască, mulțumea și dădea slavă lui Dumnezeu.
  
After a long and fruitless search for his daughter, Dioscorus saw two shepherds on the hill. One of them showed him the cave where the saint had hidden. Dioscorus beat his daughter terribly, and then placed her under guard and tried to wear her down with hunger. Finally he handed her over to the prefect of the city, named Martianus. They beat St. Barbara fiercely: they struck her with rawhide, and rubbed her wounds with a hair cloth to increase her pain. By night St Barbara prayed fervently to her Heavenly Bridegroom, and the Savior Himself appeared and healed her wounds. Then they subjected the saint to new, and even more frightful torments.  
+
Așa au găsit-o slujitorii a doua zi, când prefectul a poruncit să fie adusă iarăși înaintea lui fecioara, ca s-o cerceteze iarăși. Dar stăruind Varvara în credința cea în Hristos, Marțian a pus să fie supusă încă la alte munci și mai cumplite. Trupul fecioarei a fost strujit cu piepteni de fier, coastele i-au fost arse cu tăciuni aprinși, a fost bătută peste cap cu ciocanul. Însă ea toate le răbda, rugându-se mereu cu stăruință lui Dumnezeu.
  
In the crowd where the martyr was tortured was the virtuous Christian woman [[Juliana of Heliopolis|Juliana]], an inhabitant of Heliopolis. Her heart was filled with sympathy for the voluntary martyrdom of the beautiful and illustrious maiden. Juliana also wanted to suffer for Christ. She began to denounce the torturers in a loud voice, and they seized her.
+
În mulțimea care era de față la chinurile sfintei se afla și o femeie creștină cucernică, pe nume [[Iuliana din Heliopolis|Iuliana]], și ea tot din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare și îi văzuse răbdarea și stăruința și rugăciunea fierbinte. Atunci, ridicându-și glasul, a început să strige împotriva chinuitorilor, mărturisind și ea că e creștină; atunci a fost prinsă și pe ea și a fost pusă la chinuri.  
  
Both martyrs were tortured for a long time. Their bodies were raked and wounded with hooks, and then they were led naked through the city amidst derision and jeers. Through the prayers of St. Barbara the Lord sent an [[angel]] who covered the nakedness of the holy martyrs with a splendid robe. Then the steadfast confessors of Christ, Ss. Barbara and Juliana, were beheaded. Dioscorus himself executed St Barbara. The wrath of God was not slow to punish both torturers, Martianus and Dioscorus. They were killed after being struck by lightning.  
+
Şi sfânta Iuliana a fost atunci supusă la chinuri. Trupul ei a fost și el strujit cu piepteni de fier și bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniță, iar Marțian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile orașului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această rușine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca să nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat și ea această ocară. Văzând însă că sfintele nu vroiau nicidecum să se depărteze de la dragostea lui Hristos, a poruncit să li se taie capul. Sfintele Varvara și Iuliana au primit cu bucurie osânda, încredințându-se Mirelui Hristos și au primit astfel cununa muceniciei. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara. Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor și la scurtă vreme atât Marțian cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.  
  
In the sixth century the [[relics]] of the holy Great Martyr Barbara were transferred to Constantinople. Six hundred years later, they were transferred to Kiev ([[July 11]]) by Barbara, the daughter of the Byzantine Emperor Alexius Comnenos, who married the Russian prince Michael Izyaslavich. They rest even now at Kiev's St Vladimir cathedral, where an [[Akathist]] to the saint is served each Tuesday.  
+
Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creștin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor [[moaște]] a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor mucenițe.
 +
În secolul al VI-lea, moaștele Sfintei Marii Mucenițe Varvara au fost mutate la Constantinopol. Şase sute de ani mai târziu, ele au fost aduse la Kiev de Varvara, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, care s-a măritat cu prințul rus Mihail Iziaslavici. Ele se află și acum în catedrala Sf. Vladimir din Kiev, unde se slujește [[acatist]]ul Sfintei în fiecare zi de marți. Fragmente din moaștele Sfintei Varvara se mai găsesc și în Grecia și Egipt. În luna mai 2011, fragmente din moaștele Sfintei au fost aduse din Grecia spre închinare credincioșilor din Episcopia Râmnicului.
  
Many pious Orthodox Christians are in the habit of chanting the [[troparion]] of St. Barbara each day, recalling the Savior's promise to her that those who remembered her and her sufferings would be preserved from a sudden, unexpected death, and would not depart this life without benefit of the Holy Mysteries of Christ.
+
Mulți credincioși creștini cântă zilnic [[tropar]]ul Sfintei Varvara, amintindu-și făgăduința pe care i-a făcut-o Domnul muceniței că toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năpraznică și nu vor părăsi viața aceasta fără să fi primit [[Sfintele Taine]]. Sfânta Muceniță Varvara este cunoscută și ca ocrotitoarea minerilor. Cultul ei s-a răspândit foarte mult atât printre creștinii răsăriteni cât și printre cei din Apus.
 
 
==Surse==
 
The above information was taken from the [[OCA]] website's directory of Feasts and Saints Lives [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103472]
 
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
  
Let us praise holy Barbara who has broken the snares of the enemy. By the help of the weapon of the Cross, she has escaped as a bird and flown Godwards.
+
:Pe Sfânta Varvara să o cinstim, a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstita.
  
 
[[Condac]], glasul al 4-lea
 
[[Condac]], glasul al 4-lea
  
Great Martyr Barbara, thou didst follow Him Who is praised in Trinity, having abandoned the idols' shrines. Thou didst strive in the midst of the arena, not shrinking from the tyrants' threats. Thou didst cry out in a strong voice: I worship the Trinity, the One Divinity.
+
:Lui Hristos Celui în Treime cu evlavie lăudat urmându-i tu, purtătoare de biruință, ai nimicit templele idolilor; și luptând în mijlocul locului de pătimire, Varvara, nu te-ai temut de amenințările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: „cinstesc Treimea, Dumnezeirea cea una!”
 
 
==See also==
 
* [[Iuliana din Nicomidia]] ([[December 4]] and [[December 21]]?)
 
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 47: Linia 43:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
The above information was taken from the [[OCA]] website's directory of Feasts and Saints Lives [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103472]
+
[[:en:Barbara of Heliopolis|OrthodoxWiki:Barbara of Heliopolis]], după informațiile de pe website-ul [[OCA]], de [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103472 aici].
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Iuliana din Nicomidia]] ([[4 decembrie]] și [[21 decembrie]])
  
 +
==Legături externe==
 +
*[http://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie04.htm Sinaxar 4 decembrie]
 +
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-04-sf_varvara.html Viața și pătimirea Sfintei Marii Mucenițe Varvara], în Viețile Sfinților, 4 decembrie
 +
*[http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_varvara.htm Acatistul Sfintei Mucenițe Varvara]
 +
*[http://bisericasfvarvara.uv.ro/minuni1.html Rugăciuni către Sfânta Varvara]
 +
*ru:[http://days.pravoslavie.ru/Images/ii2427&436.htm Icoane ale Sf. Varvara]
  
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Mucenici]]
+
[[Categorie:Mari Mucenici]]
  
 
[[el:Βαρβάρα, Αγία]]
 
[[el:Βαρβάρα, Αγία]]
 
[[en:Barbara of Heliopolis]]
 
[[en:Barbara of Heliopolis]]

Versiunea de la data 4 decembrie 2018 06:21

Sfânta Muceniță Varvara din Heliopolis
Sfânta Mare Muceniță Varvara din Heliopolis

Sfânta și prealăudata Mare Muceniță Varvara din Heliopolis (sau Barbara)[1] a trăit în vremea împăratului păgân Maximian (286-305, 306-311). Prăznuirea ei se face pe 4 decembrie.

Viața

Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit și a pătimit în vremea împăratului păgân Maximian. Tatăl său, pe nume Dioscor, era de neam mare și foarte bogat, însă era păgân. La moartea soției sale, și-a închinat viața creșterii singurei sale fiice. Sfânta Varvara creștea în frumusețe și înțelepciune. Din pricina frumuseții ei, Dioscor a hotărât să o ascundă de orice ochi străini. A pus atunci să se construiască pentru Varvara un turn înalt în care a închis-o, dându-i mai multe slujnice ca să se îngrijească de ea și nelăsând pe altcineva să o vadă în afara profesorilor ei păgâni. Ziua, ea putea privi dealurile împădurite, râurile repede-curgătoare, luncile înflorite, iar noapte privea la bolta înstelată a cerului. Văzând toate acestea, ea a început să se întrebe și să-și întrebe învățătorii cine era Creatorul acestor frumuseți și a unui Univers alcătuit atât de armonios.

Treptat, s-a convins că idolii neînsuflețiți la care se închina tatăl ei nu puteau fi creatorii lumii pe care o putea zări, căci erau ei înșiși făcuți de mâna omului. În sufletul ei s-a aprins dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat, iar ea a hotărât să-și închine toată viața acestei căutări, rămânând fecioară.

Faima frumuseții ei s-a răspândit în întreg orașul, și mulți au venit s-o ceară în căsătorie. Dar, în ciuda insistențelor tatălui ei, ea i-a respins pe toți, prevenindu-și tatăl că dacă mai stăruia să o mărite, avea să-și ia singură viața. Auzind acestea, Dioscor a crezut că izolarea în care o ținuse pe fiica lui era cea care o făcuse să respingă pe toată lumea, astfel încât a început să-i îngăduie să iasă din turn și să-și aleagă singură prietenii și cunoștințele. Astfel, Varvara a ajuns să cunoască mai multe tinere fete creștine din cetate și, împrietenindu-se cu ele, acestea au învățat-o despre Creatorul lumii, despre Sfânta Treime și despre Cuvântul lui Dumnezeu. Pronia dumnezeiască a rânduit atunci ca un preot să ajungă în cetatea Heliopolis, venind din Alexandria, deghizat în negustor. După ce a învățat-o tainele credinței creștine, acesta a botezat-o pe Varvara, apoi s-a întors în țara lui. Fecioara, sporind în credință și în râvnă, își petrecea zilele în rugăciuni, în posturi și în cugetarea la Dumnezeu.

În acea vreme, în casa lui Dioscor se zidea, din porunca acestuia, o baie. Acesta le ceruse meșterilor să facă două ferestre la baie, pe partea de sud, însă Varvara, în absența tatălui ei, le-a cerut să facă o a treia fereastră, ca să primească o întreită lumină, după chipul Sfintei Treimi. Pe unul dintre zidurile băii, ea a făcut cu degetul semnul crucii, iar crucea s-a întipărit adânc în marmură, de parcă ar fi fost făcută cu un instrument de fier. Tot astfel, urmele pașilor săi s-au întipărit pe treptele băii. Mai târziu, apa acelei băi a căpătat o mare putere vindecătoare. Sfântul Simeon Metafrastul avea s-o asemuiască cu râul Iordanului și cu scăldătoarea Siloamului pentru numărul mare al minunilor care s-au săvârșit acolo.

Când Dioscor s-a întors acasă, s-a arătat nemulțumit de adăugirea făcută de fiica ei la planurile băii. Atunci fiica lui i-a mărturisit cum a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu în Treime, a puterii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu și a zădărniciei credinței în idoli. Dioscor, aprinzându-se de mânie, a tras sabia și a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit și s-a ascuns de el în crăpătura unui deal care s-a deschis ca să o primească, închizându-se în fața tatălui ei. Ea s-a ascuns atunci într-o peșteră aflată de cealaltă parte a dealului.

După o lungă căutare zadarnică, Dioscor a întâlnit pe deal doi păstori. Unul din ei i-a arătat atunci locul unde se ascundea fiica sa. Găsind-o, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o îngrozitor, apoi a închis-o într-o casă mică și întunecoasă, încuind ușile și astupând ferestrele. A lăsat-o acolo, sub pază, lăsând-o să sufere de foame și de sete. S-a dus apoi și a predat-o prefectului cetății, un ompe nume Marțian, pârând-o că era creștină.

Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credința idolească, mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, însă totul a fost zadarnic. Atunci el a poruncit ca fecioara să fie dezbrăcată, un mare chin pentru fecioara al cărei trup nu fusese până atunci văzut de nici un bărbat. A fost bătută cu vine de bou până la sânge, apoi, la porunca prefectului, rănile i-au fost frecate cu zdrențe și cu țesături din păr de animale, ca să-i întețească și mai tare durerile. A fost apoi aruncată în temniță. Sfânta Varvara s-a rugat atunci fierbinte Mirelui ei ceresc ca să poată răbda pe mai departe chinurile. Mântuitorul însuși i s-a arătat atunci acolo, îndemnând-o cu blândețe să rabde mai departe încercările. I-a vindecat atunci toate rănile primite de la păgâni, iar fecioara, aprinsă de dragostea dumnezeiască, mulțumea și dădea slavă lui Dumnezeu.

Așa au găsit-o slujitorii a doua zi, când prefectul a poruncit să fie adusă iarăși înaintea lui fecioara, ca s-o cerceteze iarăși. Dar stăruind Varvara în credința cea în Hristos, Marțian a pus să fie supusă încă la alte munci și mai cumplite. Trupul fecioarei a fost strujit cu piepteni de fier, coastele i-au fost arse cu tăciuni aprinși, a fost bătută peste cap cu ciocanul. Însă ea toate le răbda, rugându-se mereu cu stăruință lui Dumnezeu.

În mulțimea care era de față la chinurile sfintei se afla și o femeie creștină cucernică, pe nume Iuliana, și ea tot din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare și îi văzuse răbdarea și stăruința și rugăciunea fierbinte. Atunci, ridicându-și glasul, a început să strige împotriva chinuitorilor, mărturisind și ea că e creștină; atunci a fost prinsă și pe ea și a fost pusă la chinuri.

Şi sfânta Iuliana a fost atunci supusă la chinuri. Trupul ei a fost și el strujit cu piepteni de fier și bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniță, iar Marțian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile orașului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această rușine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca să nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat și ea această ocară. Văzând însă că sfintele nu vroiau nicidecum să se depărteze de la dragostea lui Hristos, a poruncit să li se taie capul. Sfintele Varvara și Iuliana au primit cu bucurie osânda, încredințându-se Mirelui Hristos și au primit astfel cununa muceniciei. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara. Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor și la scurtă vreme atât Marțian cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.

Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creștin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor moaște a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor mucenițe. În secolul al VI-lea, moaștele Sfintei Marii Mucenițe Varvara au fost mutate la Constantinopol. Şase sute de ani mai târziu, ele au fost aduse la Kiev de Varvara, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, care s-a măritat cu prințul rus Mihail Iziaslavici. Ele se află și acum în catedrala Sf. Vladimir din Kiev, unde se slujește acatistul Sfintei în fiecare zi de marți. Fragmente din moaștele Sfintei Varvara se mai găsesc și în Grecia și Egipt. În luna mai 2011, fragmente din moaștele Sfintei au fost aduse din Grecia spre închinare credincioșilor din Episcopia Râmnicului.

Mulți credincioși creștini cântă zilnic troparul Sfintei Varvara, amintindu-și făgăduința pe care i-a făcut-o Domnul muceniței că toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năpraznică și nu vor părăsi viața aceasta fără să fi primit Sfintele Taine. Sfânta Muceniță Varvara este cunoscută și ca ocrotitoarea minerilor. Cultul ei s-a răspândit foarte mult atât printre creștinii răsăriteni cât și printre cei din Apus.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstita.

Condac, glasul al 4-lea

Lui Hristos Celui în Treime cu evlavie lăudat urmându-i tu, purtătoare de biruință, ai nimicit templele idolilor; și luptând în mijlocul locului de pătimire, Varvara, nu te-ai temut de amenințările tiranilor, ceea ce ai avut îndrăznire bărbătească, cu glas mare cântând pururea: „cinstesc Treimea, Dumnezeirea cea una!”

Note

  1. Heliopolis este un binecunoscut oraș din vechea Sirie cunoscut astăzi sub numele de Baalbek. În 1924, a devenit parte a statului Liban și a primit numele actual de Baalbek.

Surse

OrthodoxWiki:Barbara of Heliopolis, după informațiile de pe website-ul OCA, de aici.

A se vedea și

Legături externe