Varsanufie de la Optina: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața de dinainte intrarea în monahism)
(Viața de dinainte intrarea în monahism)
Linia 9: Linia 9:
 
În această perioadă a vieții lui Pavel nu se gândea deloc să intre în mănăstire, considerând că viața monastică „este teribil de plictisitoare - numai ridichi, ulei vegetal și metanii”. Totuși, începuse să ducă o viață din ce în ce mai ascetică. La un moment dat l-a întâlnit pe sfântul [[Ioan din Kronstadt]] (prăznuit pe pe [[20 decembrie]]), care s-a apropiat de Pavel și l-a sărutat pe cap fără să-i spună nimic. Mai apoi, lui Pavel i s-a spus de către alții care erau acolo și îl cunoșteau mai bine pe sf. Ioan din Kronstadt că acest gest al sfântului însemna că va deveni [[preot]].  
 
În această perioadă a vieții lui Pavel nu se gândea deloc să intre în mănăstire, considerând că viața monastică „este teribil de plictisitoare - numai ridichi, ulei vegetal și metanii”. Totuși, începuse să ducă o viață din ce în ce mai ascetică. La un moment dat l-a întâlnit pe sfântul [[Ioan din Kronstadt]] (prăznuit pe pe [[20 decembrie]]), care s-a apropiat de Pavel și l-a sărutat pe cap fără să-i spună nimic. Mai apoi, lui Pavel i s-a spus de către alții care erau acolo și îl cunoșteau mai bine pe sf. Ioan din Kronstadt că acest gest al sfântului însemna că va deveni [[preot]].  
  
Apoi Pavel a dat peste un articol despre Mănăstirea de la Optina scris într-un ziar. Atunci s-a hotărât să-l cerceteze pe cuviosul stareț [[Ambrozie de la Optina]] ca să-l întrebe în ce mănăstire să intre. Cuvioșii Ambrosie și Anatolie îl așteptau pe Pavel și s-au bucurat de venirea lui, după cum își amintea el însuși mai târziu, deși îl vedeau pentru prima dată. Sfântul Ambrozie i-a spus lui Pavel să mai aștepte încă vreo doi ani și apoi să se întoarcă la mănăstire.
+
Apoi Pavel a dat peste un articol despre Mănăstirea de la Optina scris într-un ziar. Atunci s-a hotărât să-l cerceteze pe cuviosul stareț [[Ambrozie de la Optina]] (prăznuit la [[10 octombrie]]) ca să-l întrebe în ce mănăstire să intre. Cuvioșii Ambrosie și Anatolie îl așteptau pe Pavel și s-au bucurat de venirea lui, după cum își amintea el însuși mai târziu, deși îl vedeau pentru prima dată. Sfântul Ambrozie i-a spus lui Pavel să mai aștepte încă vreo doi ani și apoi să se întoarcă la mănăstire.
  
 
==Viața monastică==
 
==Viața monastică==

Versiunea de la data 1 aprilie 2022 15:25

Sfântul Varsanufie de la Optina

Cuviosul Părintele nostru Varsanufie (Plikhankov) de la Optina (1845-1913) a fost un schimonah din grupul stareților de la Mănăstirea Optina (Rusia) în secolul al XIX-lea. Cuviosul Varsanufie de la Optina este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 1 aprilie și împreună cu ceilalți stareți de la Optina pe 11 octombrie.

Viața de dinainte intrarea în monahism

Pavel Ivanovitch Plikhankov s-a născut în localitatea Samara la 5 iulie 1845, în ziua de prăznuire a sfântului Serghie de Radonej. Părinții săi se numeau Ioan și Natalia Plikhankov. Mama i-a murit la nașterea copilului și tatăl său s-a recăsătorit pentru ca fiul lui să aibă o mamă. Deși severă cu el, mama vitregă i-a fost ca o adevărată mamă și copilul a îndrăgit-o mult.

Ca descendent al cazacilor din Orenburg, Paul s-a înrolat în armata cadeților din Polotsk. Și-a completat studiile la Școala Militară din Orenburg devenind ofițer. Mai târziu a terminat și Școala de Ofițeri Cazaci din Sankt Petersburg, primind serviciu în districtul militar din Kazan și, în cele din urmă, devenind colonel.

În această perioadă a vieții lui Pavel nu se gândea deloc să intre în mănăstire, considerând că viața monastică „este teribil de plictisitoare - numai ridichi, ulei vegetal și metanii”. Totuși, începuse să ducă o viață din ce în ce mai ascetică. La un moment dat l-a întâlnit pe sfântul Ioan din Kronstadt (prăznuit pe pe 20 decembrie), care s-a apropiat de Pavel și l-a sărutat pe cap fără să-i spună nimic. Mai apoi, lui Pavel i s-a spus de către alții care erau acolo și îl cunoșteau mai bine pe sf. Ioan din Kronstadt că acest gest al sfântului însemna că va deveni preot.

Apoi Pavel a dat peste un articol despre Mănăstirea de la Optina scris într-un ziar. Atunci s-a hotărât să-l cerceteze pe cuviosul stareț Ambrozie de la Optina (prăznuit la 10 octombrie) ca să-l întrebe în ce mănăstire să intre. Cuvioșii Ambrosie și Anatolie îl așteptau pe Pavel și s-au bucurat de venirea lui, după cum își amintea el însuși mai târziu, deși îl vedeau pentru prima dată. Sfântul Ambrozie i-a spus lui Pavel să mai aștepte încă vreo doi ani și apoi să se întoarcă la mănăstire.

Viața monastică

In 1881, Paul contracted pulmonary pneumonia. At his request his orderly read the Gospel to him. As the orderly read, Paul passed out and saw a vision. It was a miraculous vision in which the heavens seemed to open and, as he became afraid because of the great light, his whole sinful life passed before him, and he was overcome with repentance. Paul heard a voice telling him to go to Optina Monastery. At once, Paul received the gift of spiritual vision. According to St. Nectarius of Optina, "in one night, according the Lord's assent, he became an elder". While the doctors did not think he would recover, his health did improve. Fr. Ambrose blessed him to cut all ties to the world and told him to enter Optina within three months.

Resigning his commission within the specified three month period proved not to be easy. Obstacles were placed in his way including a request to delay his retirement and an offer for promotion to the rank of general. Only his stepmother was happy that he wished to become a monk. He was finally able to close his affairs and moved to Optina to find that Fr. Ambrose had died.

Fr. Anatolius had succeeded Fr. Ambrose as Elder, and he assigned Paul to Hieromonk Nectarius, as his cell attendant. He was accepted as a novice on February 10, 1892 as a member of the brotherhood of the St. John the Baptist Skete. On March 26, 1893, he was tonsured a rassophore. During the next ten years Paul advanced through the stages of monastic life, including ordination as hierodeacon, on December 29, 1902, and hieromonk, on January 1, 1903. In December 1900, the monk Paul was secretly tonsured into the mantiya because of a serious illness. When he was asked what name he wished to receive, he said it did not matter. So, he was named Barsanuphius in honor of St. Barsanuphius of Tver and Kazan. Although he recovered, they did not give him the mantiya until December 1902 after a Liturgy when it was revealed that he had been tonsured on his sickbed.

On September 1, 1903, Fr. Barsanuphius was appointed to assist Elder Joseph, the skete Superior, in the spiritual direction of the skete brethren as well as the sisters of the Shamordino convent.

The gift of clairvoyance of Fr. Barsanuphius was particularly evident during the Sacrament of Confession. He saw the whole life of the confessing person in detail. Many times he helped people who were concealing sins for many years to confess outspokenly.

When the Russo-Japanese war began in 1904, Fr. Barsanuphius was sent to the Far East as a military chaplain to minister to wounded soldiers at the St. Seraphim of Sarov Military Hospital. When the war ended in August 1905, Fr. Barsanuphius returned to Optina on November 1, 1905.

By 1908, Fr. Barsanuphius felt ill more often and began to speak of his approaching death. In April 1908, he received from someone a package containing the Great Schema. Fr. Barsanuphius had long desired to be tonsured into the Great Schema before his death, but he had told no one other than the archimandrite. Therefore, he regarded this as a sign that he would soon die.

In 1910 Fr. Barsanuphius was sent with the Holy Gifts to Leo Tolstoy who was dying at the train station Astapovo. But the relatives and doctors did not allow him to approach the ailing. Fr. Barsanuphius was saying later with a deep sadness: "Although he was Leo, but he was unable to break the ring of the chain with which Satan bound him".

On July 10, 1910, Fr. Barsanuphius became so ill that he left church during Vigil to return to his cell. The next morning he could not sit up by himself. That evening he was tonsured into the Great Schema.

Numirea la Mănăstirea Vechiul Golutvin și adormirea

As Fr. Barsanuphius recovered from the illness, problems arose from the new monks who had come from the spiritually lax environments. Not understanding the ascetical nature of monasticism or the whole idea of eldership, they began to demand reform and change. They also wanted to assume positions of authority and to close the skete. In 1912, in the face of these issues and by complaints and denunciations, Fr. Barsanuphius was removed from Optina and was assigned as igumen of the Old-Golutvin Monastery near the town of Kolomna. The monastery was founded by St. Sergius of Radonezh whom Fr. Barsanuphius always considered his patron saint being born at his commemoration day. The monastery was in a state of physical and spiritual decline. Nevertheless, he did not lose heart. Two months later the monastery began to revive and more people began to visit it once they heard that an Optina Elder had come to Goluvin. The financial position of the monastery also improved. However, again rebellious brethren caused him great sorrow, and he had to expel some of them.

Early in 1913, Fr. Barsanuphius became ill again and asked Metr. Macarius of Moscow for permission to retire to Optina. But, that was not to be. He fell asleep in the Lord on April 1. His body remained in the church of Golotvin until April 6 (which was also Lazarus Saturday). After the funeral, his body was placed on a train and sent to Optina for burial. The train arrived at Kozelsk Station on April 8, and the coffin was carried to Optina by clergy for burial.

Canonizarea

Elder Barsanuphius of Optina was glorified with all the Elders of Optina by the Russian Orthodox Church Outside Russia in 1990. The feast day for St. Barsanuphius of Optina is April 1.

The local veneration of the Elders of Optina was authorized by the Patriarchate of Moscow on June 13, 1996. Glorification of the Elders of Optina for universal veneration occurred on August 7, 2000. The relics were placed in the Church of Vladimir icon of the Mother of God of Optina Monastery.

Surse