Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Nick15

Membru din 5 iulie 2014
ro Acest utilizator este un vorbitor nativ al limbii române.
en-2 This user is able to contribute with an intermediate level of English.


fr-1 Cet utilisateur peut contribuer avec un niveau élémentaire de français.
ru-1 Этот участник владеет русским языком на начальном уровне.

Sunt un tânăr din orașul Chișinău, Republica Moldova care vrea să ajute Orthodox Wiki cum poate. Mă pricep la traducerea articolelor din engleză.

Cred că pe mine mă caracterizează următoarea spusă a Cuviosului Paisie Aghioritul:„Vai nouă când ni se face reclamă că suntem harbuji buni, în timp ce noi pe dinăuntru suntem dovleci! (Vai ție, sărmane Paisie!) Vai și de trei ori vai când nu luăm aminte și dăm celorlalți impresia că suntem sfinți, că prin aceasta ne osândim pe noi înșine veșnic și nimeni nu se va ruga pentru odihna sufletului nostru, atunci când vom muri, lucru de care vom avea nevoie, ci toți ne vor ferici.” Vai mie că sunt fariseu, adaug eu.


  • Dragii mei tineri, voi sunteți în floarea vârstei, trăiți-vă tinerețea! E a voastră! Și trebuie s-o trăiți înainte de a fi prea târziu, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe. Nu vă imaginați cât este de plăcut să-ți trăiești tinerețea fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut. - ÎPS Bartolomeu Anania
  • Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios. Fiți curioși! Cât se poate de curioși. În știința voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educație, fiecare unde îl trage inima, dar nu lăsați curiozitatea să umble acolo unde este în primejdie. Oricât ai fi de curios, nu-ți vei pune mâna într-un cuib de vipere. - ÎPS Bartolomeu Anania
  • Se tragea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!… Sa nu lasam pe urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Mantuitorului! Sa nu lasam o tara fara Biserici, fara icoane, fara ocrotirea mainii lui Dumnezeu! Sa nu lasam copiilor nostri o viata in care vor fi pierdut pe Hristos! Iar pentru asta să nu fugim din faţa jertfei pentru apărarea Crucii! - Ion Moța
  • De atunci mi s-a înrădăcinat credinţa care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său nu va fi învins niciodată. - Corneliu Zelea Codreanu
  • Biruinţa veşnică şi adevărată este biruinţa născută din martiriu. - Corneliu Zelea Codreanu
  • Prin multe suferințe omenirea se va izbăvi și comunismul va fi învins, dar lumea are probleme mai grave de rezolvat. Modul ei de viață, orientarea ei trebuie schimbate. Deci comunismul va pieri, dar important este cu ce va fi înlocuit. - Sf. Mc. Valeriu Gafencu
  • Vrem să aducem neamul la Biserică pentru a ne împăca cu Dumnezeu. - Sf. Mc. Valeriu Gafencu
  • Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie să stăm sub povața duhovnicului, care înlătură voia nepricepută, făcând loc voii lăsată de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Duhovnicul dezvăluie intențiile lui Dumnezeu în noi. Dacă nu stăm sub povața duhovnicului putem să intrăm în rătăciri mai mari ca patimile. - Sf. Mc. Valeriu Gafencu
  • Fiecare din noi este potenţial un Iuda. - Părintele Serafim Rose
  • Evoluţionismul este filozofia lui antihrist. - Părintele Serafim Rose
  • O mică doză regulată de lumesc poate acţiona asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la imunitate fată de atracţiile lumeşti. - Părintele Serafim Rose
  • Uneori zelul nostru pentru Ortodoxie poate fi atât de exagerat, încât ne duce la situaţii similare cu cea care a făcut-o pe o bătrână rusoaică să remarce referitor la un entuziasm convertit american: „Pai e limpede că-i ortodox, dar oare este creştin?” A fi ortodox dar nu creştin, este o stare care în limbajul creştin are un nume aparte: înseamnă a fi un fariseu, a fi atât de prins de litera legiuirilor bisericeşti, încât să pierzi duhul care le dă viaţa, duhul adevăratului creştinism. - Părintele Serafim Rose
  • Doamne, binecuvântează pe toţi românii din această ţară! Doamne, binecuvântează pe toţi românii de pretutindeni! Doamne, binecuvântează această ţară, România! - Părintele Justin Pârvu
  • Îmi iubesc nespus neamul acesta și vreau să-i slujesc cu orice preț, până la capăt! - Părintele Ioan Iovan
  • Poate că unii dintre voi vor spune cu nemulțumire: „Ăsta vorbește numai despre lacrimi și suferință; pe toate le vede negre și murdare”. Nu aș vrea una ca asta, credeți-mă. Aș vrea să simt numai bucurie și desfătare și să pot aduce numai cuvinte de laudă. Dar nu este vremea cuvintelor frumoase. Cum să nu plâng, dacă suntem vrednic de plâns? Cum să nu jelesc, dacă faptele noastre sunt înfricoșătoare? Vă supără plânsul meu? Dar de ce nu vă supără păcatele voastre? Cuvintele mele sunt dureroase? Dar dureroasă nu este și viața voastră lipsită de Dumnezeu? Dacă vreți să nu plâng, nu vă mai îndreptați spre iad. Dacă vreți să nu jelesc, nu vă mai distrugeți sufletește. Dar văzând cum vă pierdeți, nu pot să nu jelesc. Sunt părintele vostru duhovnicesc, care vă iubește. Iată ce spune Pavel: O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi! (Gal. 4, 19). Nici o femeie aflată în durerile nașterii nu strigă cuvinte mai pline de durere ca ale Apostolului. O, dacă ați putea înțelege durerea mea, dacă ați vedea focul care-mi arde inima, v-ați da eama că sufăr mai mult decât femeia proaspăt căsătorită, care își pierde bărbatul, și decât tatăl care își pierde fiul. Sufăr pentru că nu sporiți duhovnicește. - Sf. Ioan Gură de Aur
  • Nu vă împiedic să petreceți, dar să o faceți cu demnitate și să nu săvârșiți păcate. - Sf. Ioan Gură de Aur
  • Cei care sunt chinuiți pe nedrept urmează lui Hristos, iar cei care sunt chinuiți pentru păcatele lor sunt fericiți, deoarece își plătesc păcatele lor în această viață. - Cuv. Paisie Aghioritul
  • Așadar când pierdem bogății și bani, să nu ne tulburăm, ci să zicem: „Slăvit să fie Dumnezeu”, și vom afla bogăție mult mai mare. Cât ne folosim din aceste cuvinte nu ne-am folosi nici dacă am cheltui tot ce avem pe binefaceri, nici dacă am umbla peste tot căutând săraci pentru a-i ajuta, nici dacă ne-am risipi banii pentru a oferi mâncare celor înfometați. Din această pricină nu-l admir atât de mult pe Iov pentru că-și ținea casa deschisă celor aflați în nevoi, ci pentru faptul că a îndurat pierderea bunurilor sale mulțumindu-I și slăvindu-L pe Dumnezeu. Cel care poate, atunci când este încercat în necaz, să spună sincer și fără cârteală ceea ce a spus Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat” (Iov 1, 21), fie doar din pricina asta va fi arătat drept împreună cu Iov și va sta în slavă alături de Avraam. - Sf. Ioan Gură de Aur
  • Ți-a murit copilul? Spune: „Domnul a dat, Domnul a luat”. Spune aceste cuvinte pentru toate câte ți se întâmplă. Te bucurai de siguranță și apoi ai căzut în primejdii. Poate acest cuvânt să fie leac în orice situație, să-ți stea alături în orice nenorocire, în orice necaz, poate să îndrepte orice deznădejde. - Sf. Ioan Gură de Aur
  • Dacă un om râde din tot sufletul, înseamnă ca e un om bun. - Dostoievski
  • Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat şi cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Şi cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârşire liniştit. În aceste momente eu îi iubesc pe alţii şi găsesc că şi alţii mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol de credinţă în care totul pentru mine este limpede şi sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai raţional, mai bărbătesc şi mai desăvârşit decât Hristos. Şi nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera adevărului, aş prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul. - Dostoievski
  • Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea. - Dostoievski
  • De ce noi, noi toţi, nu ne purtăm unii cu alţii cum s-ar purta fraţii între ei? Oare de ce până şi omul cel mai bun are parcă întotdeauna ceva de ascuns faţă de celălalt şi tăinuieşte ceva, păstrând tăceri? De ce să nu spui dintr-o dată deschis, fără ocolişuri, tot ce ai pe suflet, dacă eşti sigur că vorbele tale nu sunt aruncate în vânt şi nu sunt spuse zadarnic? Dacă priveşti în jur, poftim! Fiecare pare mai aspru decât îi este adevărata lui fire, ca şi când i-ar fi teamă să nu-şi jignească sentimentele dacă şi le-ar destăinui aşa cum sunt ele cu adevărat... - Dostoievski
  • Ce este iadul? Şi cuget în sinea mea: e suferinţa de a nu mai putea iubi. - Dostoievski
  • Prietenii te-au părăsit. Unii îşi întorc capul când te văd, alţii râd de tine. Numai credinţa în Dumnezeu te ţine să nu înnebuneşti ori să îţi faci ceva rău. Aşa îmi scrii… faptul că prietenii te-au părăsit în restrişte, iar acum fie că îşi întorc capul când te văd, fie că te batjocoresc pe faţă, el este într-adevăr dureros, dar e o nouă mărturie a unei experienţe omeneşti străvechi. Când L-au răstignit pe Domnul Hristos pe cruce, unde erau cei ce voiau mai înainte să-L facă împărat? Şi cei care strigau: „Osana!”? Nici unul, nicăieri. Sub cruce stăteau numai nepăsătorii şi batjocoritorii. Caporalii romani căscau a plictiseală, iar câinii evreieşti lătrau cu bucurie răutăcioasă. Şi sub crucea ta stă fie căscatul nepăsător, fie lătratul răutăcios. Fii bucuros că picătura amărăciunii tale seamănă cu marea amărăciunii Domnului răstignit. E bine că ţii credinţa în Dumnezeu. Şi ea te va ţine în aceste zile grele, care vor trece precum pâcla… Sinuciderea înseamnă să nu mergi după voia lui Dumnezeu, nici după voia ta, ci după voia Satanei. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Adeseori noi, pe neaşteptate, la un anumit ceas, întâlnim un om care izgoneşte întunericul adunat în sufletul nostru, rezolvând pe nepusă masă vreo problemă cu care ne confruntăm. Nu arareori se întâmplă să auzim de la vreun alt om un cuvânt care ne atinge sufletul, ori să spunem cuiva vreun cuvânt de îmbărbătare. Sau deodată primim o scrisoare de la cineva, mai cu seamă atunci când ne este de trebuinţă. Ori, încurcaţi în problemele vieţii, cu deznădejde încercăm să găsim o rezolvare cu puţinele noaste puteri, căutând ieşire dintr-un impas; când deodată ni se întâmplă ceva care schimbă radical situaţia. Prin urmare şi întâlnirea neobişnuită, şi cuvântul, şi scrisoarea, şi întâmplarea, toate sunt semne date nouă fie ca pedeapsă, fie ca luare-aminte, fie ca înţelepţire, fie încurajare, fie spre îndemnare, fie ca o chemare la pocăinţă. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Stă scris: Pe cine iubeşte Dumnezeu, îl şi pedepseşte, şi-l bate. Chiar aşa scrie, că Milostivul Dumnezeu pe cine iubeşte bate. Îl bate în împărăţia pământească pentru a-l proslăvi şi mai tare în cea cerească, îl bate ca să nu se lipească de putregaiul pământesc, de idolii lumeşti, de idolii amăgitori ai puterii şi iscusinţei şi bogăţiei omeneşti, de umbre trecătoare şi ispite morbide. Fără bătăi mari, Ortodoxia nu ar fi reuşit să ducă adevărul lui Dumnezeu prin atâtea bezne şi veacuri, şi nu ar fi reuşit să străbată o cursă cu obstaacole atât de lungă,păstrând adevărul şi sfinţenia şi curăţia. Fără pătimiri, Ortodoxia nu ar fi dăinuit nici 100 de ani în curăţia sa. În 19 veacuri, ea n-a avut un veac întreg de pace şi libertate, fără prigoană, fără bătaie, fără robie, foc, spaimă şi groază. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Ortodoxia se află astăzi între două unilateralităţi: de o parte dunt musulmanii, ce recunosc puterea credinţei noastre, dar nu recunosc Cartea credinţei noastre; iar de cealaltă partea sunt scornitorii apuseni de credinţe noi, ce recunosc Cartea, însă nu recunosc puterea credinţei noastre. Despre aceştia din urmă scrie dumnezeiescul Pavel că "au chipul bunei credinţe, însă tăgăduiesc puterea ei". Şi îl sfătuieşte pe Timotei: şi de aceştia să te fereşti. Noi am ţinut şi ţinem Cartea, adică Sfânta Scriptură, şi Puterea, adică semnele şi minunile lui Dumnezeu prin sfinţi, cruce, icoane, prin rugăciuni şi toate sfintele taine. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Vă plângeţi că nu aţi primit laudă, nici decoraţia meritată pentru marea osteneală a strângerii de donaţii pentru o oarecare casă de orfani. Alţii, care nu au nici jumătate din meritele dvs., au primit şi laude, şi decoraţie, iar dvs. - nimic. Dumnezeul meu, pentru ce plângeţi dvs. Potrivit Evangheliei, trebuie să vă bucuraţi. Mai şi spuneţi că aţi făcut totul ca o creştină, în numele lui Hristos. Dar nu ştiţi, oare, că în al cui nume săvârşeşte omul un lucru, de la acela şi aşteaptă răsplată? Aşa e după Evanghelie. Şi anume: răsplata se aşteaptă nu de la cel căruia i se face ceva, ci de la cel în al cărui nume se face. Sluga păzeşze oile în numele stăpânului, şi aşteaptă răsplată de la stăpân, nu de la oi. Ostaşul luptă în numele împăratului său, şi de la el aşteaptă laudă şi decoraţie, nu de la cei împotriva cărora luptă. Aşa şi dvs.: dacă aţi făcut oarecare fapte bune ca creştină, în numele lui Hristos, de la Hristos trebuie să aşteptaţi laudă, nu de la vreun altul. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Ai rămas singură-singurică, fără prieteni şi rudenii; porţile fericirii pământeşti sunt pentru tine zăvorâte. Aşa îmi scrii, mai mult cu lacrimi decât cu cerneală. Dar nu te gândeşti, oare, că toate acestea sunt prin purtare de grijă a Tatălui tău Ceresc, ca să te întoarcă spre porţile fericirii veşnice? Adesea, foarte adesea, Dumnezeu zăvorăşte înaintea oamenilor porţile fericirii amăgitoare, dar porţile adevăratei fericiri El le ţine mereu deschise înaintea tuturor şi pentru toţi, numai să vrea să intre. Intră şi tu, fiică a lui Hristos. Îndată ce te vei uita spre acele porţi, vei băga de seamă împărţia celor fericiţi, patria celor fericiţi. Vei vedea cerurile pline de bineplăcuţi drepţi ai lui Dumnezeu, care pe pământ au gustat din fericirea lui Hristos, iar în ceruri au continuat să o bea din plin. Când vei simţi aceasta şi le vei vedea cu duhul, nu vei fi nici măcar pentru o clipă singură-singurică, căci vei putea numi nenumărata familie a lui Dumnezeu din ceruri „fraţii, şi surorile, şi rudele, şi prietenii mei”. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Toţi plângem după rudele şi prietenii adormiţi, căci moartea înseamnă despărţire, iar dragostea nu poate îndura despărţirea fără lacrimi. Şi Hristos, Cel fără de moarte, Biruitorul morţii, a lăcrimat pentru prietenul Său adormit, Lazăr. Căldura dragostei e cea care dezgheaţă inima noastră şi stârneşte lacrimi. Dragostea nu îndură despărţirea, osebirea, depărtarea fără să simtă durere. Dragostea caută apropierea, unirea, chiar până la asemănare, între două sau mai multe persoane. Eu întru Tatăl şi Tatăl întru mine este (Ioan 14, 11). "Ca toţi una să fie, precum tu, Părinte, întru mine şi eu întru tine, ca şi ei întru noi una să fie" (Ioan 17, 21). Aceasta este dragostea. O, voi, îndureraţilor, să nu vă gândiţi că nu văd întrebarea dureroasă pe buzele voastre tremurânde: De ce Dumnezeul dragostei mi-a luat dragostea mea, dulcele meu prunc? Sau fratele? Sau sora? Sau fiul? Sau fata? Sau scumpii nepoţi? Sau soţul meu cel bun? Sau soţia? Sau nora, sau cumnatul, sau bunicul? O, fraţii mei, Dumnezeu i-a luat tocmai din dragoste, tocmai pentru că El este Dumnezeul nostru, Dumnezeul dragostei. I-a luat în cealaltă lume, unde este un neîncetat flux de călători ce se întorc dintr-o ţară îndepărtată în patria veşnică, la părintele lor ceresc… Oare Dumnezeu este drept? Mai mult decât drept. Oare Dumnezeu este milostiv? Mai mult decât milostiv. Oare nu este dreptate şi milă când îţi ia pruncul ca să nu se mai chinuiască aici şi să-l ducă la curtea Sa împărătească? Dacă un împărat pământesc ţi-ar fi cerut pruncul pentru curtea sa, ca să înveţe şi să crească acolo, l-ar fi dat cu bucurie. Însă orice împărat pământesc este muritor. Când va muri, copilul tău ar putea fi alungat de la curtea împărătească. Dar Împăratul ceresc nu moare. Iar copilul tău are acolo asigurată fericirea veşnică, ce condeiul nu poate a o zugrăvi, nici limba a o povesti. Pentru aceasta, să ne închinăm Domnului Dumnezeu, Stăpânul vieţii şi morţii, şi să ne încredinţăm Voii Sale celei sfinte. Iar noi să ne pregătim a ne învrednici de întâlnirea în Împărăţia Cerurilor cu dreptele noastre rude prin toate cele rânduite de Biserică, şi mai cu seamă prin rugăciune şi milostenie. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Lui Dumnezeu îi trebuie astăzi nu un om, ci un popor. Şi Dumnezeu pune iarăşi aceeaşi întrebare: Pre cine voiu trimite? Şi cine va merge către norodul acesta? Ai tu oare, popor Sârb, îndrăzneală să răspunzi şi să zici precum marele Isaía: Iată eu sânt, trimite-mă, Doamne? Ai putea s’o faci, singur între toate popoarele, numai să vrei. Steagul tău purtând semnul crucii te călăuzeşte spre aceasta. Voievozii tăi purtători de cruce te călăuzesc spre aceasta. Trecutul tău de Golgothă te călăuzeşte spre aceasta. Toate adâncurile pătimirii tale şi toate înălţimile viziunilor tale te călăuzesc spre această menire. Toţi sfinţii şi eroii tăi, neobişnuiţi şi deosebiţi de toţi ceilalţi, binecuvântează această cale. Câmpurile tale de luptă şi nenumăratele jertfe de tineri şi copii te îndeamnă spre această datorie. Ai putea, dar, oare îndrăzni, tu, cel mai îndrăzneţ dintre toate popoarele, să răspunzi şi să zici Domnului: Iată eu sânt, trimite-mă?... Acea menire e pentru un popor mare, nu pentru unul mic, vei zice. Nu vorbi astfel. Căci tocmai popoarele mari au stricat totul, au încurcat totul, au căzut de la Hristos şi le-au stricat şi pe toate celelalte popoare ale lumii. Cei slăbănogi nu pot fi pildă de sănătate pentru nimeni. Avem nevoie, mai mult decât orice, de un model de sănătate, de suflare de viaţă adevărată, de lumină a adevărului veşnic... o E nevoie, aşadar, de un nou început, cu un popor care să asculte de Dumnezeu. Să fie oare Sârbii acel popor? Tot trecutul lor mărturiseşte şi întăreşte aceasta. Cu adevărat, după prima sa răstignire, poporul Sârb trăieşte când înviere, când răstignire, răstignire şi iar răstignire, şi din nou răstignire. - Sf. Nicolae Velimirovici
  • Acela care va şti să înveţe oamenii că toţi sunt buni, va desăvârşi universul, lumea. - Dostoievski
  • Umilinţa e o forţă uriaşă. - Dostoievski
  • La român, Moartea nu este de capul ei, trebuie să respecte regula jocului. Ea nu este un duşman al vieţii, ci, paradoxal, un partener al ei. Nu este dimensiunea cea mai mare, ci stă la coadă după Necaz şi datorii. Mormântul nu este loc de blestemat, ci de iubit. - Dan Puric
  • Dacă priveşti România prin ochii lui Sancho Panza, un ţăran plin de vitalitate, cu simţul realităţii, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie şi o improvizaţie totală. Un destin aproape tragic. Dacă priveşti prin ochii lui Don Quijote, vezi o ţară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască şi celorlalţi. Depinde prin ce ochi o priveşti. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite. Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îţi vine să te sinucizi dacă ieşi acum pe stradă, ci din ce-am citit şi din ce mi-au povestit alţii despre ea. - Dan Puric