Urpasian din Nicomidia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Urpasian din Nicomidia este un mucenic creștin care și-a dat viața pentru Hristos în timpul marilor persecuții de la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 9 martie.

Viața și mucenicia

Urpasian era demnitar imperial la Nicomidia, capitala Imperiului Roman de Răsărit, la începutul secolului al IV-lea.

De îndată ce Maximian Galeriu (305-311) a luat în mâini frâiele împărăției a și început să stăpânească cu asprime părțile din jurul Nicomidiei, făcându-se un înflăcărat apărător al idolilor. Prietenii lui de gânduri și de băutură i-au aprins odată mânia, întocmai ca o flacără puternică împotriva creștinilor. Și atunci, adunând laolaltă pe toți sfetnicii și fruntașii din împărăția lui în Senat, le-a strigat: dacă cineva dintre voi a căzut în credința creștinilor și nu vrea să se întoarcă la binevoitorii noștri zei, să-și desfacă brâul său înaintea tuturora și să iasă din palatul și din cetatea noastră. Căci cetatea aceasta încă de la strămoși a apucat să cinstească pe zei, și nu un singur Dumnezeu și chiar și acesta răstignit! Și atunci spaimă a cuprins pe toți cei ce crezuseră în Hristos. Dar tot atunci s-a putut vedea curat și felul adevărat în care avea să se arate dreapta credință în Hristos. Căci unii dintre cei de față ascundeau că sunt creștini, iar alții se lepădau. Câți însă purtau în sufletele lor nepătată dragostea către Dumnezeu, disprețuind chinurile și bătându-și joc de tiran, aruncându-și brâiele se îndepărtau de acolo.

Atunci și viteazul Urpasian cel cu sufletul de diamant, care făcea parte dintre sfetnici, a aruncat hlamida și brâul său, zicând cu glas puternic împăratului: de vreme ce astăzi, împărate, mă declar ostaș al Împăratului Celui ceresc, Care este Domnul meu Iisus Hristos, ia-ți înapoi brâul, cinstea și mărirea.

Auzind acestea de la Urpasian, cu totul pe neașteptate, împăratul Maximian s-a schimbat îndată la față și multă vreme a rămas fără de glas. După aceasta, frecându-și ochii și privind posomorât către Urpasian, a strigat întocmai ca o fiară sălbatică, zicând: spânzurați pe ticălosul acesta și zdrobiți-i trupul cu vine de bou. Făcându-se aceasta cu mare grabă și fiind bătut fără de milă, ore întregi, cu vine de bou, sfântul mucenic, își avea privirile îndreptate spre cer și se ruga, nefiind mâhnit câtuși de puțin. Tiranul poruncind să fie dat jos de pe lemnul pe care fusese chinuit, a zis către cei de față: aruncați-l de aici în vreo temniță întunecată și bine păzită și lăsați-l acolo singur până ce mă voi gândi cu ce fel de moarte am să-l pierd.

În timp ce sfântul mucenic se găsea în temniță, nelegiuitul împărat a născocit un nou mijloc de tortură; și acesta era o cușcă de fier. Astfel, poruncind ca sfântul să fie scos din închisoare, a spus slujitorilor lui să-l închidă în cușcă și să fie atârnat cu cușca în sus.

După ce s-a făcut aceasta, iar cușca de fier acoperea tot trupul sfântului, tiranul a poruncit să fie aprinse făclii și cu acelea să fie arsă fără de milă cușca în care se găsea sfântul. Deci, mucenicul cel sfânt al lui Hristos găsindu-se atârnat în cușca aceea de fier și rugându-se acolo, într-atât a fost ars, încât toată carnea de pe el topindu-se a curs ca ceara și s-a amestecat cu pământul, iar oasele lui s-au făcut întocmai ca praful de pe arie. În felul acesta mucenicul cel sfânt al lui Hristos rugându-se și topindu-se, aerul s-a umplut de mireasmă cu bun miros, iar sufletul lui s-a ridicat către Domnul, întocmai ca un luceafăr luminos, așa precum unii dintre credincioșii care au fost de față au spus că au văzut. Iar tiranul și nelegiuitul împărat stăruind încă în nebunia lui, a poruncit să fie adunat cu grijă atât pământul în care cursese carnea topită a sfântului, cât și praful oaselor sale și să fie împrăștiate în mare, în fața lui.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Urpasian_din_Nicomidia&oldid=51571”