Ulfila
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Wulfila sau Ulfila (probabil "lup mic") (c. 310-383), episcop, propovăduitor şi traducător, a fost un got sau pe jumătate gotcare a petrecut o perioadă din viaţă în Imperiul Bizantin în vremea în care arianismul era la pogeu. În ciuda credinţelor sale eretice adesea este numit "Apostolul goţilor."
Viaţa
Din strămoşi capadocieni, Ulfila era pe deplin de partea goţilor (printre care se şi născuse) atât ca limbă cât şi ca simpatie. Şi-a petrecut primii ani din viaţă în Constantinopol. A fost hirotonit episcop de (c. 341) Eusebiu de Nicomedia arianul (ulterior episcop de Constantinopol). Curând după aceea s-a întors la poporul său pentru a începe activitatea misionară, întâi în graniţele imperiului şi apoi în rândul goţilor care se stabiliseră în Moesia II.
Ulfila a tradus Sfânta Scriptură din greceşte în limba gotică, omiţând, după spusele lui Filostorgius, Cartea Regilor, care îi putea face ca goţii deja gata de război în orice moment să fie inspiraţi negativ de acţiunile războinice conţinute în acele texte. Pentru traducerea sa, el a creat un alfabet gotic pentru scriere. Fragmentele care au supravieţuit sunt cunoscute sub numele de Codex Argenteus, şi se găsesc în Biblioteca Universităţii din Uppsala.
Ulfila a convertit numeroşi goţi şi ostrogoţi propovăduindu-le creştinismul arian, ceea ce a făcut ca atunci când ei s-au stabilit în vestul mediteranei să fie deosebiţi de vecinii lor ortodocşi. Mulţi savanţi consideră că arianismul creştinismului gotic este cel care a determinat, ulterior, introducerea Filioque în Crezul Niceo-constantinopolitan la Sinodul din Toledo, din Spania din 447, într-o tentativă prin interediul crezului de a sprijini dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.
Crezul arian şi Ulfila
Crezul lui Ulfila, aşa cum este adăugat într-o scrisoare de laudă trimisă lui de fostul fiu şi ucenic scitul Auxentius de Durostorum (moderna Silistra) pe Dunăre, care a devenit episcop de Milano, este o mărturie clară asupra tezelor ariane centrale, care îl separă pe Dumnezeu Tatăl ("fără de început") de al doilea, mai puţin Dumnezeu, Hristos ("Unul-născut"), care a fost născut înainte de timp şi care a creat lumea şi Duhul Sfânt, creat de Tatăl prin Fiul:
- Cred că există un singur Dumnezeu Tatăl, singurul fără început şi invizibil şi un Fiu Unul-născut, Domnul şi Dumnezeul nostru, creator şi făcător al tuturor lucrurilor, neavând pe nimeni asemănător până la El. Aşadar există un singur Dumnezeu al tuturor, care, de asemenea, este Dumnezeul Dumnezeului nostru, Şi cred în Duhul Sfânt, o putere care luminează şi sfinţeşte. Aşa cum spune Hristos după Înviere Apostolilor săi: "Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus." (Luca 24:49) Şi iarăşi: "Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi." (Fapte 1:8) Nici Dumnezeu şi nici Domn, dar slujitorul credincios al lui Hristos; nu egal cu el, dar supus şi ascultător în toate Fiului. Şi mai cred că Fiul este supus şi ascultător în toate lui Dumnezeu Tatăl.
Scrisoare lui Auxentius, respingând cu putere faptul că Ulfila a fost un eretic, a fost păstrată într-o copie introdusă de Sfântul Ambrozie din Milano în lucrarea sa De Fide.
Izvoare
- Wikipedia:Ulfilas
- The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.), p. 1654
