Ucenic
Un ucenic sau un discipol (neologistic) este o persoană care învaţă de la alta, în special de la unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, dar şi cel care învaţă de la cei care au învăţat de la aceştia, de la Părinţii Bisericii sau de la oricare părinte spiritual.
Sensul acestui cuvânt poate fi mai bine înţeles prin intermediul termenului de discipol care vine din latinescul discipulus—elev, din discere, a învăţa, ceea ce denotă o învăţare disciplinată de la cineva. Din discipline: pregătire care doreşte să ducă la o anumită abilitate sau la un anumit comportament, pregătire care în special duce la o îmbunătăţire morală sau mentală. Purtarea controlată vine dintr-o pregătire în disciplină, din auto-control.
În Noul Testament, sensul biblic al acestui cuvânt diferă de înţelesul latin. Grecescul μαθετης (mathetis) însemna iniţial un elev sau cineva care învaţă (de la matheno). Cu privire la tovarăşii Mântuitorului, termenul se referă la o relaţie învăţător/student continuă şi apropiată în care este puternic accentuată latura de învăţare.
Noțiunea de „ucenicie” este importantă în înțelegerea Tradiției Bisericii, a transmisiunii apostolice a credinței și a succesiunii apostolice. Apostolii sunt ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, Părinții apostolici sunt ucenicii Apostolilor și așa mai departe în lanțul transmisiunii apostolice până în zilele noastre.
