Modificări

{{ÎmbunătăţireDiversitate}}Există trei '''trepte''' sau '''stadii ale călugăriei''': '''rasofor''', '''stavrofor''' şi '''schimonah''' (sau schimonahie). Fiecăreia din aceste trei trepte îi corespunde un stadiu din ce în ce mai mare de [[asceză]]. În primele zile ale [[monahism]]ului exista doar un singur rang: schima mare.

{{diversitate}} Există trei '''ranguri monahale''': '''rasoforul''', '''stavroforul''' şi '''ieroschimonahul''' (sau ieroschimonahia). Fiecare din aceste trei ranguri reprezintă un nivel din ce în ce mai mare de [[asceză]]. În primele zile ale [[monahism]]ului exista doar un singur rang—schima mare. __TOC__Procesul prin care o persoană devine [[călugăr]] sau [[călugăriţă]] se desfăşoară încet este în mod intenţionatvoit unul lent, deoarece îmbrăcămintea astfel primită este considerată ca fiind semnul unui angajament pe viaţă pentru [[Dumnezeu]], angajament care nu este uşor de făcut. După terminarea perioadei de noviciat, care precedă depunerea voturilor monahale, pot fi parcurse trei nivele de stadii ale vieții în monahism. În Biserica Ortodoxă există un singur fel de îmbrăcăminte pentru monahi (cu unele mici variaţii regionale) care este aceeaşi atât pentru monahi cât şi pentru monahii. Fiecărui nivel succesiv îi corespunde o parte a acestui costum, setul complet fiind purtat doar de cei cu rangul cel mai mare, numit din acest motiv "schima mare" sau "veşmântul mare." Fiecare persoană este liberă să intre în oricare [[mănăstire]] doreşte; dar după ce este acceptată de [[stareţ]] (sau stareţă) şi îmbracă haina monahală, acea persoană nu se mai poate muta dintr-un loc în altul fără binecuvântarea unui superior eclaziasticecleziastic.

Tipicurile Slujba de intrare în fiecare din aceste ranguri sunteste, de obicei, slujite celebrată de stareţ, dar în unele tradiţii acesta trebuie să fie [[preot]] pentru a le putea ţinecelebra. În aceste cazuri, dacă el nu a fost încă [[hirotonire|hirotonit]] sau dacă mănăstirea este una de măicuţemaici, un [[ieromonah]] va slujii sluji cu această ocazie. Stareţul sau ieromonahul care slujesc săvârșesc [[tundere]]a trebuie să fie cel puţin de rangul în treapta în care vor tundese face tunderea. Cu alte cuvinte, doar un ieromonah care a fost tuns în schima mare poate el însuşi să tundă un schimonah. Totuşi, un [[episcop]] poate tunde în orice fel de rang în afară de cel al luitreaptă a monahismului.

Călugării ortodocşi sunt apelaţi numiţi cu "părinte" chiar dacă nu sunt preoţipreoți; dar atunci când conversează discută între ei, călugării, adesea, monahii se adresează adeseori unul altuia cu "frate." Novicii (începătorii) sunt întotdeauna apelaţi cu numiţi "frate." Printre greciÎn tradiția greacă, călugării în vârstă sunt numiţi adesea ''gheronda'' sau "vârstnicbătrâni", în semn de respect pentru angajamentul lorși pentru experieța lor duhovnicească. În tradiţia slavă, titlul corespunzător celui de "bătrân" - cel de vârstnic (slavonă: ''[[stareţ]]'') - este rezervat de obicei acelora celora care au o viaţă spirituală îmbunătăţită îmbunătățită şi care sunt sfătuitorii sfătuitori duhovnicești ai celorlalţi.

Măicuţele Maicile care au fost tunse ca stavrofor stavrofore sau alt rang mai înalt schimonahii sunt apelate cu numite "maică". Călugăriţele Pentru novice şi (surorile de mănăstire) și rasofore sunt apelate cu se folosește apelativul de "soră". Călugăriţele au acelaşi fel de viaţă ascetică, similar cu corespondenţii lor bărbaţi şi adesea ca și bărbații. Adeseori mai sunt numite ''monahii'' (pluralul feminin de la ''monah'') iar , comunitatea lor numindu-se tot mănăstire(în alte limbi europene mănăstirile de femei sunt desemnate cu un termen diferit de cele de bărbaţi).

Călugării care au fost hirotoniţi întru preoţie se numesc ieromonahi (călugăr-preot); călugării care au fost hirotoniţi [[diacon]]i se numesc [[ierodiacon]]i (călugăr-diacon). Un schimonah care este şi preot se numeşte ieroschimonah. Majoritatea călugărilor nu sunt hirotoniţi; în mod normal, o comunitate va prezenta ierarhului atâţia candidaţi la hirotonire hirotonie câţi are nevoie pentru viaţa liturgică. Prin canoanele sfinte ale Bisericii Ortodoxe, candidaţii la episcopie trebuie să provină din rândul [[cler]]ului monahal.

==NoviceNovicele=='''NoviceNovicele''' sau '''fratele începător''' (în [[slavona veche|slavonă]]: послушник, ''poslushnik''), gr. ''dokismos'', lit. "cel sub ascultare"— Aceia ) este cel care doresc își dorește să intre în mănăstire îşi încep această etapă a vieţii ca noviciși se așază în acest scop la o mănăstire. După ce sosesc sosește în mănăstire şi stau și stă cel mult trei zile ca oaspete, stareţul sau stareţa îi pot da aspirantului (aspirantei) binecuvântarea pentru începerea noviciatului. Nu există o slujbă aparte pentru îmbrăcarea unui novice în haina monahală, ci pur şi simplu el sau ea primesc permisiunea de a îmbrăca uniforma de novice(haine negre). În tradiţia tradiția ascetică răsăriteană, novicii se pot îmbrăca sau nu cu [[veşminte|sutana]] neagră de pe dedesubt sau anteriul (în greacă: ''anterion'', ''eisorasson''; în slavonă: ''podriasnik''), un veșmânt negru strâns pe corp pe care călugării îl poartă pe sub rasă. În funcţie de tradiţia comunităţii locale şi de dispoziţiile stareţului, ei primesc scufia sau fesul (în greacă: ''skoufos'', în slavonă: ''skufia''). Anteriul de dedesubt şi scufia sunt prima parte a veşmintelor monahale ortodoxe. În unele comunităţi, novicii mai poartă brâul lat de piele. Novicele mai primeşte un [[şirag de mătănii]] şi este instruit în [[Rugăciunea rugăciunea lui Iisus]].

Dacă un novice alege frate începător sau soră de mănăstire aleg să părăsească viaţa monahală în perioada noviciatului , o poate pot face fără nici un fel de urmări. De asemenea, i li se poate cere să plece dacă are au un comportament care nu corespunde monahismului sau dacă superiorul său starețul (stareța) ajunge la concluzia că nu este potrivit pentru viaţa ascetică, că nu are chemare pentru călugărie. Atunci când stareţul sau stareţa socotesc că novicele este pregătit, i se cere este întrebat dacă dorește să intre în mănăstiremonahism. Unii , din smerenie, aleg să rămână novici toată viaţa, dar nu din smerenieca frați începători. Intrarea în oricare stadiu al vieţii monahale este voluntară.

==RasoforRasoforul=='''RasoforRasoforul''' (slavonă: рясофор), lit. "purtător purtătorul de rasă"— este prima treaptă a a monahismului propriu-zis. Dacă novicele doreşte dorește să devină [[călugăr]], el "îmbracă" uniforma primului nivel de călugărie primei trepte a călugăriei printr-o slujbă în timpul căreia este tuns. Deşi în acest moment nu se fac jurăminte, candidatul îşi reafirmă, în mod normal, angajamentul de a persevera în viaţa monahală. Apoi stareţul îl va tunde în călugărie prin tăierea a patru şuviţe de păr din patru locuri ale capului, sub forma unei cruciformă de cruce. Apoi, cel tuns, primeşte sutana de deasupra sau rasa (greacă: ''rasson'', ''exorasson'', sau ''mandorrason''; slavonă: ''riassa'') şi mantia , un veșmânt cu mâneci largi, de la numele căreia provine şi numele de rasofor. Cel tuns mai primeşte, de asemenea, şi o ''[[camifalcăcamilafcă]]'', o căciulă cilindrică fără boruri, acoperită cu un văl (numit în greacă ''[[epanokamelavkion?]]'', literal "peste camilafcă"). (Acestea sunt articole separate în tradiţia greacă, dar în cea rusă ele sunt împreună , iar combinaţia lor se cheamă numeşte ''[[clobucklobuk]]''.În tradiţia românească, se numeşte camilafcă: pentru bărbaţi, combinaţia dintre cele două piese, iar pentru femei, doar un văl lung, purtat peste scufie şi coif) . Dacă nu o are deja, proaspătul rasofor mai primeşte şi o curea de piele pe care o poartă în jurul taliei. Hainele sale sunt de obicei negre, ceea ce semnifică faptul că acum el este mort pentru lume, de asemenea tot acum acesta primind şi un nume nou.

Cu toate că rasoforul nu face jurăminte, el încă însă este obligat moral să continue rămână în călugărie pentru restul vieţii lui. Unii rămân permanent rasofori, fără să treacă la ranguri monahale pe o treaptă mai înalteînaltă a călugăriei.

==StavroforStavroforul=='''Stavrofor''' (slavonă: крестоносец, ''krestonosets''), lit. "purtător de cruce"— Următorul rang al călugărilor răsăriteni este acordat Următoarea treaptă a călugăriei se acordă la câţiva ani după prima tunderetunderea ca rasofor, atunci când stareţul (stareța) crede că respectivul călugăr rasofor sau rasoforă a ajuns la nivelul de disciplină, dedicare devotament şi smerenie adecvate acestei ridicări potrivite pentru intrarea în rangaceastă treaptă. Acest rang Stavroforia mai este cunoscut cunoscută şi sub numele de '''schima mică''' şi este considerat considerată ca o un fel de "logodnă" , o stare pregătitoare pentru schima mare. La această trecere, călugărul face jurăminte depune voturile de rămânere statornicie în acea mănăstire, de feciorie sau castitate, supunere şi ascultare și sărăcie. În acest moment el este tuns şi primeşte veşmintele caracteristice noului rangschimei mici, care constau din ''paraman'' (gr. ''paramandyas?'' (, slavonă: ''paraman''),un pătrat de pânză purtat pe spate brodat cu uneltele patimilor şi prins cu şnururi de o cruce de lemn purtată în zona inimii şi și care simbolizează jugul lui Hristos. Din cauza acesteia, călugărul este numit acum ''stavrofor'' sau ''purtător de cruce''. Călugărul mai primeşte o cruce de mână din lemn de purtat în mână (sau "crucea ocupaţieide călugărie"), pe care el trbuie trebuie să o păstreze în [[colţul colțul cu icoane]] şi o lumânare din ceară de albine care simbolizează veghea privegherea monahului care se sacrifică jertfește pe el însuşi lui Dumnezeu. La adormirea sa, el monahul va fi înmormântat ţinând crucea de călugărie, iar lumânarea va arde din nou la funeraliile saleînmormântarea sa. În tradiţia slavă, stavroforul mai primeşte şi [[mantie|mantia]] călugărească. ''Sutana de deasupraRasa'' îmbrăcată de stavrofor este mai amplă decât cea purtată de rasofor.

După slujbă, stavroforul proaspăt tuns va rămâne să [[priveghere|privegheze]] în biserică încă cinci zile, fiind scutit de orice fel de muncă în afară de citirile din cărţile sfinte. Stareţul va mări canonul mărește pravila de rugăciune al a stavroforului, îi va permite o asceză personală mai strictă şi îi va mări crește responsabilităţile.

'''Schima mare''' (greacă: ''megaloschemos'', slavonă: Схима, ''schima'') — Călugării care deja au ajuns la un nivel înalt de îmbunătăţire spirituală pot fi ridicaţi la cel mai înalt rang al primiți în ultima treaptă a monahismului, numit numită schima maresau "marele chip îngeresc". Tunderea întru ''schimonah'' sau ''schimonahie'' urmează acelaşi tipic ca şi tunderea stavroforului, fiind făcute aceleaşi legăminte , iar candidatul fiind este tuns în mod similarși i se schimbă din nou numele. Dar, pe Pe lângă veşmintele purtate de un stavrofor, candidatul primeşte ''analavos?analavul'' (slavonă: ''analav'') care este , veşmântul monahal specific schimei mari. Din acest motiv, analavos analavul însuşi este adesea numit "schima mare". Acest veşmânt acoperă umerii şi cade în faţă şi în spate, cu porţiunea din faţă ceva mai lungă şi brodată cu uneltele Patimilor Mântuitorului şi cu [[Trisaghion]]ul. Varianta greacă a analavului nu are o glugă, pe când cea slavă are o glugă şi două aripi pe umeri, astfel încât formează o cruce mare care acoperă umerii călugărului, pieptul şi spatele lui. O altă piesă Un alt însemn pe care o îl primeşte candidatul la schima mare este ''polystavrion?polistavrionul'' sau (lit. "multe cruci" şi care constă într-), un şnur cu multe cruci mici împletite în el. PolystavrionPolistavrion-ul formează un jug în jurul călugărului şi ţine analavos analavul în loc, reamintindu-i monahului că este dăruit lui Hristos şi că mâinile lui nu mai sunt potrivite pentru activităţi lumeşti şi , că el trebuie să lucreze doar pentru [[Împărăţia Cerurilor]]. Printre greciÎn tradiția greacă, la acest nivel acum se acordă şi o mantiemantia. Paramandyas a Mantia schimei mari este mai largă decât cea a stavroforului, iar dacă el poartă un clobucklobuk, acesta are o formă diferită, de degetar, numită ''culion'', un văl brodat iar vălul este de obicei brodat cu cruciuliţecruci.

De asemenea, schimonahul trebuie să rămână câteva zile să privegheze în biserică. În a opta zi după tundere, se slujeşte face o slujbă specială numită "scoaterea culionului."

În unele tradiţii monahale, schima mare se acordă doar călugărilor şi măicuţelor aflate maicilor aflați pe patul de moarte , în timp ce în alte tradiţii se acordă după minim 25 de ani de călugărie.

Dacă purtătorul unor anumite titluri monahale primeşte Dacăcel care primește schima mareeste și cleric, titlul său apelativul corespunzător va încorpora particula "schimoschi-" sau "schim-". De exemplu, un ieromonah cu schima mare este numit '''ieroschimonah''', [[arhimandrit]]ul devine '''schimo-arhimandritschimarhimandrit''', [[egumen]]ul - '''schimo-egumenschimegumen''', etc. În tradiţia rusă, în aceste cazuri, în aceste cazuri particula "schimoschim-" este abreviată, de obicei, la "схи" (schi), iar titlurile corespunzătoare devin схимонах, иеросхимонах, схиархимандрит, схиигумен.

În [[Biserica Ortodoxă din Alexandria (coptă)|Biserica Ortodoxă Coptă din Alexandria]] există doar două ranguri călugăreştitrepte ale călugăriei, unul corespunzător echivalent rasoforului combinat cu stavroforul şi schima mare. (Nu există un rang separat echivalent cu stavroforul în tradiţia coptă). Cele două slujbe pentru rasofor şi stavrofor sunt slujite săvârșite una imediat după cealaltă, ca un singur serviciuo singură slujbă, cu toate că și foarte rar se fac în zilele noastre se pot sluji la câţiva ani distanţă dar foarte rar. Când cele două tipice de slujbă slujbe sunt separate, hainele veșmintele care se dau prima dată nu se mai dau şi la a doua slujbă, ulterioară.

Cât priveşte schima mare, care este simbolizată de o funie de piele răsucită şi care are între cinci şi şapte cruciuliţe în lungime, purtată în jurul gâtului , cu o parte în faţă şi celălalt capăt pe spate, ; aceasta este acordată, de obicei, episcopilor, fie odată cu slujba de hirotonire hirotonie, fie la scurt timp după, şi este acordată, de obiceiasemenea, monahilor care au ajuns la un grad ridicat de îmbunătăţire foarte îmbunătăţiţi sau care sunt pustnici pustnicilor, precum şi, de asemenea, monahilor, ieromonahilor şi stareţilor care sunt călugări de mai mult de 30 de ani şi au trăit o viaţă ascetică exemplară.

==Vezi şiA se vedea și==*[[Recompensele preoţilorDistincţii preoţeşti]]

==IzvoareSurse==