Modificări

'''Rasofor''' (slavonă: рясофор), lit. "purtător de rasă"— Dacă novicele doreşte să devină [[călugăr]], el "îmbracă" uniforma primului nivel de călugărie printr-o slujbă în timpul căreia este tuns. Deşi în acest moment nu se fac jurăminte, candidatul îşi reafirmă, în mod normal, angajamentul de a persevera în viaţa monahală. Apoi stareţul îl va tunde în călugărie prin tăierea a patru şuviţe de păr din patru locuri ale capului, sub formă de cruce. Apoi, cel tuns, primeşte sutana de deasupra sau rasa (greacă: ''rasson'', ''exorasson'', sau ''mandorrason''; slavonă: ''riassa'') şi mantia cu mâneci largi, de la numele căreia provine şi numele de rasofor. Cel tuns mai primeşte, de asemenea, şi o ''[[camifalcăcamilafcă]]'', o căciulă cilindrică fără boruri, acoperită cu un văl (numit în greacă ''epanokamelavkion'', literal "peste camilafcă"). (Acestea sunt articole separate în tradiţia greacă, dar în cea rusă ele sunt împreună, iar combinaţia lor se numeşte ''[[klobuk]]''. În tradiţia românească, se numeşte camilafcă: pentru bărbaţi, combinaţia dintre cele două piese, iar pentru femei, doar un văl lung, purtat peste scufie şi coif). Dacă nu o are deja, proaspătul rasofor mai primeşte şi o curea de piele pe care o poartă în jurul taliei. Hainele sale sunt de obicei negre, ceea ce semnifică faptul că acum el este mort pentru lume, tot acum acesta primind şi un nume nou.