Modificări

Salt la: navigare, căutare

Treptele călugăriei

Nicio modificare în dimensiune, 25 noiembrie 2013 16:17
ortografie
__TOC__
Procesul prin care o persoană devine [[călugăr]] sau călugăriţă se desfăşoară încet în mod intenţionat, deoarece îmbrăcămintea astfel primită este considerată ca fiind semnul unui angajament pe viaţă pentru [[Dumnezeu]], angajament care nu este uşor de făcut. După terminarea perioadei de noviciat, pot fi parcurse trei nivele de monahism. În Biserica Ortodoxă există un singur fel de îmbrăcăminte pentru monahi (cu unele mici variaţii regionale) care este aceeaşi atât pentru monahi cât şi pentru monahii. Fiecărui nivel succesiv îi corespunde o parte a acestui costum, setul complet fiind purtat doar de cei cu rangul cel mai mare, numit din acest motiv "schima mare" sau "veşmântul mare." Fiecare persoană este liberă să intre în oricare [[mănăstire]] doreşte; dar după ce este acceptată de [[stareţ]] (sau stareţă) şi îmbracă haina monahală, acea persoană nu se mai poate muta dintr-un loc în altul fără binecuvântarea unui superior eclaziasticecleziastic.
Cuvântul schima vine din grecescul "σχήμα" (skhēma), care înseamnă ''formă''. Pluralul în greacă este "σχήματα" (skhēmata).
==Stavrofor==
'''Stavrofor''' (slavonă: крестоносец, ''krestonosets''), lit. "purtător de cruce"— Următorul rang al călugărilor răsăriteni este acordat la câţiva ani după prima tundere, atunci când stareţul crede că respectivul călugăr a ajuns la nivelul de disciplină, dedicare şi smerenie adecvate acestei ridicări în rang. Acest rang mai este cunoscut şi sub numele de '''schima mică''' şi este considerat ca o "logodnă" pentru schima mare. La această trecere, călugărul face jurăminte de rămânere în acea mănăstire, de castitate, supunere şi sărăcie. În acest moment el este tuns şi primeşte veşmintele caracteristice noului rang, care constau din ''paraman'' (gr. ''paramandyas'', slavonă: ''paraman''),un pătrat de pânză purtat pe spate brodat cu uneltele patimilor şi prins cu şnururi de o cruce de lemn purtată în zona inimii şi care simbolizează jugul lui Hristos. Din cauza acesteia, călugărul este numit acum ''stavrofor'' sau ''purtător de cruce''. Călugărul mai primeşte o cruce de lemn de purtat în mână (sau "crucea de călugărie"), pe care el trbuie trebuie să o păstreze în [[colţul cu icoane]] şi o lumânare din ceară de albine care simbolizează veghea monahului care se sacrifică pe el însuşi lui Dumnezeu. La adormirea sa, el va fi înmormântat ţinând crucea, iar lumânarea va arde la funeraliile sale. În tradiţia slavă, stavroforul mai primeşte şi [[mantie|mantia]] călugărească. ''Rasa'' îmbrăcată de stavrofor este mai amplă decât cea purtată de rasofor.
După slujbă, stavroforul proaspăt tuns va rămâne să [[priveghere|privegheze]] în biserică încă cinci zile, fiind scutit de orice fel de muncă în afară de citirile din cărţile sfinte. Stareţul va mări canonul de rugăciune al stavroforului, îi va permite o asceză personală mai strictă şi îi va mări responsabilităţile.
De asemenea, schimonahul trebuie să rămână câteva zile să privegheze în biserică. În a opta zi după tundere, se slujeşte o slujbă specială numită "scoaterea culionului."
În unele tradiţii monahale, schima mare se acordă doar călugărilor şi măicilor maicilor aflate pe patul de moarte, în timp ce în alte tradiţii se acordă după minim 25 de ani de călugărie.
Dacă purtătorul unor anumite titluri monahale primeşte schima mare, titlul său va încorpora particula "schi-" sau "schim-". De exemplu, un ieromonah cu schima mare este numit '''ieroschimonah''', [[arhimandrit]]ul devine '''schim-arhimandrit''', [[egumen]]ul - '''schim-egumen''', etc. În tradiţia rusă, în aceste cazuri, în aceste cazuri particula "schim-" este abreviată, de obicei, la "схи" (schi), iar titlurile corespunzătoare devin схимонах, иеросхимонах, схиархимандрит, схиигумен.
5.288 de modificări

Meniu de navigare