Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului

Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian au trăit în secolele al III-lea–al IV-lea, păstorind pe rând Eparhia Tomisului până în jurul anilor 320–323, în timpul persecuţiilor împăratului roman Liciniu, cei doi fiind originari din Cappadocia.

Tit, episcopul Tomisului

Ca episcop al Tomisului, Sfântul Mucenic Tit a păstorit locuitorii din Dobrogea timp de mai mult de zece ani (probabil începând din anul 304), urmându-i Episcopului Efrem din Tomis, propovăduind creştinismul, catehizând şi botezând o mare parte a populaţiei barbare de la gurile Dunării.

Fiind creştin, episcopul Tit a fost denunţat armatei împăratului Liciniu, fiind prins de soldaţii acestuia, chinuit şi înecat în Marea Neagră, rămăşiţele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii săi şi de alţi creştini şi îngropate în Cetatea Tomisului, bisericile creştine comemorându-l în ziua de 3 ianuarie.

Gordian, episcopul Tomisului

Sfântul Mucenic Gordian i-a urmat episcopului Tit în scaunul Eparhiei Tomisului, continuând cu o şi mai mare râvnă eforturile acestuia de creştinare a daco-romanilor din Dacia Pontică. Văzând reuşitele strădaniei sale, împăratul Liciniu a ordonat întemniţarea episcopului, urmând, ca în timpul persecuţiilor sale împotriva creştinilor din anii 320–323, să i se taie capul împreună cu alţi cinci martiri creştini, Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian şi Valerian, în ziua de 15 septembrie, sinaxarele ortodoxe greceşti şi româneşti pomenindu-l împreună cu aceştia în data de 13 septembrie.